HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

Cu sufletul îngheţat, în gheara prostituţiei:

 

Povestea româncei din Berlin care si-a aruncat

copilul de la etaj

 

Dani Rockhoff, Germania (foto)

 

In a doua zi de Craciun, nou-nascutul i se prelinge printre picioare, in cabina de duş. In sufrageria alaturata, distractia prietenilor Adrianei e in toi. Femeia taie cordonul ombilical cu o foarfeca si arunca bebelusul, gol si inca plin de sange, pe fereastra baii de la etajul intai al unui bloc din Berlin. Dupa ce spala baia de urmele nasterii secrete, ea se reintoarce in camera cu petrecareti, incovoiata de durere. Copilul scanceste in zapada.

Vecinii de la parter aud scancetele, intai cred ca e o pisica alunecata de pe vreun pervaz, in curtea interioara a blocului din Kaiser-Friedrich-Strasse. Vazand ca e vorba de un copil, ei il iau repede din leaganul inghetat si il duc in locuinta lor, unde il invelesc cu paturi, incercand sa-l incalzeasca. Dus imediat la spital cu salvarea, nou-nascutul moare dupa scurt timp. Cauza decesului e inghetul.

La locul faptei apare si politia, ii cerceteaza pe locatarii din bloc. Proaspata mama isi recunoaste vina. Acum ea e in arest, isi asteapta procesul.​ „Exista suspiciunea unei lovituri cauzatoare de moarte“, a declarat o purtatoare de cuvant a procuraturii din Berlin. Pe moment, nu exista indicii ca mama ar suferi de vreo boala psihica, a mai precizat ea.  

In dupa-amiaza zilei de 26 decembrie 2010, niste chiriasi din blocul de locuinte de pe Kaiser-Friedrich-Strasse au auzit scancete venind din curtea aflata in spatele blocului. Mariola M. isi petrecea Craciunul la prietenul ei. „Mai intai am crezut ca vreo pisica a cazut de pe geam in zapada si s-a ranit“ a declarat femeia de 50  de ani, venita anul acesta din Polonia la Berlin, ca sa lucreze ca asistenta medicala.  

Cei doi au iesit in curte si au gasit langa trepte, in zapada, „un bebelus gol-golut, care tipa“. L-au luat repede, l-au dus in locuinta lor si l-au invelit in paturi, ca sa-l incalzeasca. La scurt timp, a venit si ambulanta, care l-a transportat de urgenta la spital. Copilul insa n-a mai putut fi salvat, el a murit ca urmare a scaderii sub limita a temperaturii sale corporale, dupa cum s-a stabilit la autopsie. La ora 17.45, a fost alarmata si politia.  

In urma anchetei la fata locului, politia a dedus ca nou-nascutul a fost aruncat de la etaj. La etajul 1 al casei locuia Adriana, care a recunoscut ca a nascut singura si si-a aruncat copilul de la etaj. Impotriva femeii a fost emis mandat de arestare. Nimeni dintre vecini nu pare insa s-o fi cunoscut pe romanca, sau pe vreunul din chiriasii care s-au perindat prin locuinta ocupata momentan de aceasta. „De doi ani de zile, la sonerie nu e trecut nici un nume, mereu se afla in ea oameni noi“ a povestit o vecina, publicatiei Tagesspiegel.de.

Alti vecini se mira de ce femeia a recurs la solutia criminala, cand in Berlin sunt organizate patru „cutii postale“ pentru bebelusii nedoriti de parinti, alte doua aflandu-se nu departe, la Tempelhof si Spandau. In aceste nise incalzite si amenajate cu scutece pot fi depusi bebelusii. Cand sertarul este inchis, se lasa putin timp mamei sa se indeparteze, pastrandu-si anonimitatea, apoi se declanseaza automat o alarma, in interiorul institutiei. Aceste asa-numite „Babyklappen“ au fost infiintate pe langa spitale, organizatii caritative si religioase, pentru a preveni uciderea nou-nascutilor nedoriti de mame.

Acuzatia care i se aduce Adrianei, de lovitura cauzatoare de moarte, ii poate aduce o condamnare de cel putin cinci ani. Circumstanta atenuanta, de „stres psihic“, aplicata imediat dupa nastere mamelor de copii extraconjugali, a fost eliminata din legislatia germana in anul 1998.

 

De la Teliu la tipul cu BMW

 

Fata ii e alba ca varul, trasaturile cam aspre sunt indulcite de podoaba unui par lung si usor ondulat, vopsit roscat. Adriana Maria Benedek e o tanara de 20 de ani, venita in luna septembrie la Berlin, unde a lucrat ca prostituata. Nascuta la Brasov, femeia mai are un copil, lasat in grija nu se stie cui. In 6 ianuarie, fetita implineste 2 ani, mama ei e dupa gratii. Fratiorul mai mic e in mormant. Este Adriana doar o „mama de gheaţa“?

Tatal nu si-l cunoaste, mama a parasit-o pe cand avea doi ani, dand-o in grija bunicilor. Lidia si Edmund sunt oameni asezati, apartin minoritatii maghiare din oras, au locuinta proprietate personala. Publicatia berlineza B.Z. a stat de vorba cu bunica Adrianei, care a povestit: „La 13 ani, a inceput cu vagabondajul. Nu se purta cum trebuie. Voia numai sa fie frumoasa, isi vopsea parul, se farda. N-o interesa nimic altceva, de aceea se iscau certuri.“

In clasa a opta, Adriana paraseste scoala si se muta la mama ei, in satul Teliu, la 20 de km de Brasov. Mama e recasatorita, are inca doi copii, lucreaza ca femeie de serviciu pe la doctori. La 15 ani, Adriana intalneste un barbat mai in varsta, se indragosteste si pleaca cu el la Brasov. Mama Adrianei spune acum ca nu si-a vazut fata de aproape sase ani, la inceput ar fi cautat-o si cu politia.

In ianuarie 2009, Adriana aduce pe lume o fetita. Nici mama Adrianei, nici bunicii, nu stiu cum o cheama, nici n-au vazut-o vreodata. Copilul e probabil la tata, presupun vecinii din cartierul Bartolomeu. Adriana a luat insa „calea strazii“. Intai in Romania, unde prostitutia nu e legalizata, apoi in Germania. Insa si in Germania, bransa „orizontalei“ isi are nu doar regulile, ci si riscurile ei.

O fosta patroana de bordel din Germania spune ca fetele din Romania sunt uneori impinse la prostitutie chiar de propria familie, sau de localnicii din sat. Ele sunt trimise la produs cat mai multi bani, pe care sa-i trimita acasa, iar proxenetii le promit marea cu sarea, in Vestul cel bogat. De Adriana si colegele ei de apartament s-ar fi ocupat un tip care isi parca BMW-ul in fata casei din Berlin, de unde le suna, pe telefonul mobil, sa coboare si le lua „la treaba“.

 

Martina, Karina, Jasmina, Dorina

 

In cele doua camere din locuinta luata in chirie, cu 400 de euro pe luna, din Berlin-Charlottenburg, Adriana locuia cu inca trei-patru fete, mereu altele. „Erau fete dragute, toate din Europa de Est, nu vorbeau germana“ relateaza un vecin din bloc. „Le ridica cu masina un tip „sudic“, poate roman sau bulgar. Am sunat si politia, caci tipul le mai si batea. Una dintre fete a aparut o data cu vanatai sub ochi“ zice vecinul, care vrea sa-si pastreze anonimitatea.

Adriana e la inchisoarea de femei din Lichtenberg si nu ii merge deloc bine, „nici fizic si nici psihic“, dupa cum declara avocata ei, Sylvia Frommhold. Locuinta e acum sigilata, fetele au disparut. A disparut fara urma si tipul cu BMW-ul. O fosta colega „de strada“ a Adrianei nu exclude nici ipoteza ca acesta ar fi aruncat pe fereastra bebelusul, iar acum fata ar prelua vina asupra ei, de frica acestuia.

Paternitatea copilului Adrianei nu e clara. S-a vehiculat varianta ca ar fi venit insarcinata din tara, in Berlin fiind doar din septembrie anul trecut, cu patru luni inainte de nastere. Die Welt scrie insa ca ar fi lucrat "de doi ani ca prostituata la Berlin", fara a preciza daca fata s-a mai dus, intre timp, in Romania. Tatal copilului nu-l stie momentan decat ea, daca il stie.


Sub numele de prostituata „Martina“, romanca se vindea pe bani putini pe Kurfürstenstrasse si in fata Erotik-Center LSD din Berlin. Pe acelasi traseu in Berlin mai lucreaza o prostituata romanca, din Bucuresti, nume de serviciu Jasmina. Si aceasta ar astepta un copil, zice ca e in luna a opta. Aceasta a declarat presei, intr-o germana stricata: "Schatzi zahlen mehr, wenn du bist schwanger", adica "clientii platesc mai mult, daca esti gravida".

 

„Fetele romance strica preturile“ zice o unguroaica de pe acelasi traseu. Pentru 10 sau 20 de euro, romancele ar face orice cu barbatii si „o fac fara prezervativ, asta nu e normal“ mai zice unguroaica. Profesionistii din bransa orizontalei din Germania sunt de aceeasi parere cu aceasta, considera ca „sexul-flatrate (n.r. cu taxa unica) a venit odata cu prostituatele ieftine din Romania si Bulgaria, stricand piata“.

 

Acesta a fost culmea scandalului, ajuns pana in politica. Inovatia era propusa de o romanca nascuta in Germania, Patricia Floreiu, care la cluburile administrate de ea cerea taxa unica. Pentru 70 de euro pe zi si 100 pe noapte, „fraierii“ puteau face sex la discretie cu damele din Romania.
Autoritatile germane au considerat ca aceste practici de bordel sunt umilitoare si favorizeaza exploatarea prostituatelor. La bordelurile flat-rate s-au facut razii. Desi prostitutia e legalizata in Germania, au urmat procese si condamnari pentru evaziune fiscala si neplata contributiilor sociale pentru prostituate.

Referindu-se la „prostitutia silita“, purtatorul de cuvant al politiei din Berlin a spus ca nu poate fi evaluat cu precizie numarul fetelor care o practica in capitala Germaniei. Prostituatele apar si dispar, sunt rotite in alte orase, poate vandute. „O problema a deschiderii catre Europa de Est si a libertatii de miscare care i-a urmat este facilitarea aducerii in Germania de victime, introduse in tara legal de catre traficanti“, a declarat Thomas Goldack. Unele dintre aceste victime au platit chiar cu viata.

In 2008, pe o prostituata de 31 de ani din Romania
au gasit-o politistii din Stuttgart injunghiata cu nenumarate lovituri de cutit. La nici doua saptamani dupa crima de la Stuttgart, o alta prostituata romanca, de 25 de ani, a fost ucisa cu cutitul de un client, intr-un bordel din sudul Austriei. Omul beat, dupa crima, urla ca un descreierat: „Acum ma duc in iad!“. Ancheta internationala a fost declansata in cazul unei prostituate romance venite in Germania, din Spania. Ana-Maria Negoita, supranumita „Karina“, a fost ciuruita cu noua gloante. Doi ani a durat ancheta, pana l-au gasit pe faptas.

Anul trecut, o alta romanca a patit-o, urmand sa plateasca cu varf si indesat speranta unei sefii de bordel. Dorina (n.r. nume schimbat) si-a intitulat marturisirea  „Portile reci ale strainatatii“:

Sunt casatorita, nu am copii, dar am o familie batrana si bolnava. Sotul meu este un om inteligent, a intrat si la facultate, dar destinul lui a fost vitreg. Acum e suspect de cancer. Am avut o firma in Bucuresti, dar am falimentat. Atunci, el a plecat in Spania, unde a muncit ca necalificat intr-o pescarie. Asa bolnav, a rezistat doi ani cu un venit de 600 euro lunar, bani din care se hranea si imi trimitea mai bine de jumatate, acasa in tara. Muncea din greu, cate 16 ore in noapte la -4 grade Celsius. Acum doi ani, am pierdut casa din Bucuresti si m-am mutat la mama in provincie, unde n-aveam nici o perspectiva de viitor. Sotul meu era din ce in ce mai bolnav si de aceea am hotarat sa plec eu in Germania, cu ajutorul unei cunostinte, ca sa pot sa-mi intretin familia. Acolo m-am lovit de persoane fara suflet, numai pe interes. Asa am ajuns sa muncesc intr-un club de prostitutie unde era sefa o romanca, plecata de mai mult timp din tara. Am castigat ceva bani, pe care i-am trimis acasa la familie.


Ma rugam, noapte de noapte, sa pot cat mai repede sa intalnesc o persoana care sa ma ajute sa scap de meseria asta. Aveam deja 10 luni acolo, dar nimeni nu venea sa ma intrebe de ce fac asta si nu fac ceva mai bun. Dar, ma intreb eu, cine sa vina, atata timp cat in aceste case nu vin decat persoane care au probleme mentale sau de alt ordin, sau persoane excentrice. De ce spun asta: pentru ca este o lume cu care eu nu am avut contact, dar putinul timp pe care l-am petrecut m-a facut sa inteleg.

In bordeluri sunt multe fete chinuite, care nu vorbesc de frica sa nu-si piarda locul de munca si pentru ca banii nu au miros, dar au putere. Daca le asculti povestile, te rogi si vrei sa nu se mai intample asa cu nimeni altcineva, pentru ca, in final, aceste femei sufera in tacere si pacatuiesc doar pentru simplul fapt ca vor ceva mai bun, sau copiii le cer mancare acasa. Da, este „meseria cea mai veche“ din lume, pe care a practicat-o si Maria Magdalena si poti sa spui: Daca tu nu ai pacate, loveste primul. Sa nu judecam pe nimeni, asa e mai bine.

M-am obisnuit cu gandul ca nu voi scapa din lumea asta, in care se invart multi bani, dar murdari. In luna iulie, patronul unui club m-a rugat sa accept sa devin „führer“, pentru ca fosta sefa plecase si inchisese firma -adevarul era ca era prima victima a lui-. Toate fetele lucrau independent, platindu-i jumatate din suma pe care o incasau, in lipsa de cunoastere a legislatiei, sau doar prin faptul ca se multumeau cu ce castigau.

Pe moment, am gandit ca este sansa mea de a scapa de aceasta meserie, pentru ca, in primul rand, nu o acceptam si in al doilea rand, nu vroiam sa-mi vand trupul pe bani. Totul bun, in sensul cuvintelor spuse de acest „domn“, care ma amagea spunandu-mi ca imi ofera o sansa, pentru faptul ca sunt la o anumita varsta, cand nu o sa pot sa mai muncesc. Mi-a deschis acea firma pe numele meu, eu necunoscand limba germana si legislatia acestei tari.

M-am bazat pe incredere si pe simplul fapt ca aceasta persoana avea o varsta respectabila. Stiu ca nu am procedat bine, dar m-am lasat purtata de gandul ca nu voi mai lucra in aceasta meserie. Timp de sase luni, mi-am dat seama ca de fapt totul era o minciuna si eu nu eram decat un paravan pentru aceasta persoana. Se folosea de numele meu, in spatele cortinei era el, iar eu eram o simpla marioneta.

Asa m-am trezit, dupa sase luni muncite fara week-end liber, cate 16 ore pe zi, cu putini bani in buzunar. Pana intr-o seara, cand paharul suferintei s-a umplut. Am fost data pur si simplu afara, cand am ripostat. Am plecat in strada cu fetele care lucrau la acel timp si am informat politia. A doua zi, am renuntat la firma si am plecat acasa, pentru sarbatorile de iarna.

In ianuarie am revenit, pentru a-mi clarifica situatia. Surpriza a venit: am fost sunata de un anumit domn politist, care m-a invitat la sectie unde, cu putinele cuvinte ne-am inteles si cu ajutorul unui prieten german, care stia tot ce s-a intamplat in seara cu pricina, i-am explicat anumite lucruri care il interesau.

Totul corect, dar nu stiam ce va urma. Fara bani in buzunar si fara cele necesare existentei, cu ajutorul prietenului german, am mai rezistat un pic in Germania. Dar timpul trecea si nu se intampla nimic, imi soseau zi de zi facturi de la societati, facturi de care eu nici nu aveam cunostinta, dar care trebuiau platite, iar eu nu munceam. Incetul cu incetul, mi-am dat seama ca nu sunt ajutata de politie si m-am adresat procuraturii. Am asteptat alte doua luni, fara sa se intample nimic. Am sunat la garda financiara, la finante, dar nu aveam actele contabile si nu puteam vorbi. Totul se invartea intr-un cerc dubios fara rezultat.

Am mers la fortele de munca pentru a-mi cauta ceva de lucru, le-am explicat, dar raspunsul lor a fost negativ. M-am adresat la doua centre de ajutorare a persoanelor straine, dar fara nici un rezultat. Ma intrebam, zi de zi, ce fac si nu ma lasam incoltita de gandul de a practica munca de prostituata, unde toate portile iti sunt deschise. Si tot asa facturile nu se mai opreau, pana m-am adresat unui avocat pe care il platea statul german. Toate bune, dar avocatul ma sfatuia sa stau linistita, pentru ca va veni probabil un proces. Proces care nu a venit opt luni si cred ca nu va veni, atata timp cat eu nu am bani
“.

Dorina e femeie in toata firea, are putin peste 40 de ani. Cu ajutorul prietenului neamt si cu ceva noroc, poate ca isi va rezolva candva plata datoriilor. Pentru Karina, prostituata din Hof ucisa pe la spate cu noua gloante, au sunat clopotele. Noua victima a prostitutiei, a naivitatii si viselor de carton e Adriana, alias Martina, alias „mama de gheaţa“ din Berlin. Ea mergea la un chiosc din colt, cumpara biscuiti si ciocolata cu lapte. „Venea cand se intuneca, avea o privire timida si ochii tristi“ spune vanzatoarea. Acum, acesti ochi tristi privesc dupa gratii si vor mai privi de acolo, cine stie pantru cat timp.

 

04.01.2011                                          

Dani Rockhoff, Germania

 

Articolul a aparut initial in ziarul online Hotnews.ro, preluarea sa de catre alte publicatii trebuie sa includa sursa si numele autoarei.

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com