HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

Legea 221/2009

Privind anumite măsuri reparatorii pentru persoanele care au suferit în urma condamnărilor sau măsurilor administrative cu caracter politic luate în perioada comunistă.

 

Prezentare de Johann Heinz (Stuttgart, Germania)

Rechtsanwalt - Avocat

 

Legea 221/2009  intrata in vigoare la data 02.06.2009 si prevede masuri reparatorii pentru pesoanele condamnate sau care au avut de suferit din cauza apartenentei politice, religioase sau etnice.

 

I.  Domeniul de aplicare al legii.

 

1. Condamnarile cu caracter politic.

In primul rand legea se aplica persoanelor condamnate politic. Caracterul politic al condamnarii este definit in art 1 al legii. Astfel constituie o condamnare cu caracter politic orice condamnare pronuntata in perioada 06.03.1945-22.12.1989, chiar daca fapta care a tras condamnarea a fost savarsita inainte de 06.03.1945.

 

Condamnarile pronuntate in baza urmatoarelor reglementari sunt considerate de drept a fi condamnari cu caracter politic:

 

- a) art. 185-187, 190, 191, 1931, 194, 1941-1944, 1961, 197, 207-209, 2091-2094, 210-218, 2181, 219-222, 224, 225, 227, 2271, 228, 2281, 229, 230, 2311, 258-261, 267, 2687, 2688, 26812, 26814, 26829, 26830, art. 284 ultimul alineat, art. 323-329, 349, 350 si 5786 din Codul penal din 1936, republicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificarile si completarile ulterioare;

b) Legea nr. 80/1941 pentru reprimarea faptelor ce pun in primejdie existenta si interesele Statului, publicata in Monitorul Oficial nr. 31 din 6 februarie 1941;

 c) Legea nr. 190/1947 pentru portul si vanzarea armelor de foc, publicata in Monitorul Oficial nr. 134 din 16 iunie 1947;

 d) Decretul nr. 212/1948 pentru completarea pedepselor privind unele infractiuni ce intereseaza siguranta interioara si exterioara a Republicii Populare Romane, publicat in Monitorul Oficial nr. 196 din 25 august 1948;

 e) art. 4 si 5 din Decretul nr. 83/1949 pentru completarea unor dispozitiuni din Legea nr. 187/1945, publicat in Buletinul Oficial nr. 1 din 2 martie 1949;

 f) art. 2 lit. a), b), d) si e), art. 3 lit. a), b), f), g) si h) si art. 4 din Decretul nr. 183/1949 pentru sanctionarea infractiunilor economice, publicat in Buletinul Oficial nr. 25 din 30 aprilie 1949;

 g) Legea nr. 16/1949 pentru sanctionarea unor crime care primejduiesc securitatea Statului si propasirea economiei nationale, publicata in Monitorul Oficial nr. 12 din 15 ianuarie 1949;

 h) Decretul nr. 163/1950 pentru detinerea, portul si vanzarea armelor si munitiilor, precum si transportul explozivilor, publicat in Buletinul Oficial nr. 54 din 26 iunie 1950;

 i) Decretul nr. 199/1950 pentru modificarea Legii nr. 16/1949 pentru sanctionarea unor crime care primejduiesc securitatea Statului si propasirea economiei nationale, publicat in Buletinul Oficial nr. 68 din 12 august 1950;

j) art. 166 alin. 2, art. 237 si art. 238 din Codul penal din 1968, publicat in Buletinul Oficial nr. 79 bis din 21 iunie 1968.

 

Constituie condamnari cu caracter politic si condamanari pronuntate pentru alte fapte prevazute de legea penala pot fi condamnari cu caracter politic, daca prin savarsirea acestora s-a urmarit unul din urmatoarele scopuri (prevazute de art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999 privind acordarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infractiuni savarsite din motive politice, persoanelor impotriva carora au fost dispuse, din motive politice, masuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la actiuni de impotrivire cu arme si de rasturnare prin forta a regimului comunist instaurat in Romania):

 

- exprimarea protestului impotriva dictaturii, cultului personalitatii, terorii comuniste, precum si abuzului de putere din partea celor care au detinut puterea politica

- sustinerea sau aplicarea principiilor democratiei si a pluralismului politic 
- propaganda pentru rasturnarea ordinii sociale pana la 14 decembrie 1989 sau manifestarea impotrivirii fata de aceasta 
- actiunea de impotrivire cu arma si rasturnare prin forta a regimului comunist 
- respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, recunoasterea si respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale si culturale inlaturarea masurilor discriminatorii pe motive de nationalitate sau de origine etnica, de limba ori de religie, de apartenenta sau opinie politica, de avere ori de origine sociala. 

In aceste cazuri caracterul politic al condamnarii urmeaza a fi stabilit de instanta, pe baza probelor prezentate. Art 1 alin 3 si 4). Printre alte categorii de persoane aici au fost incadrate de catre unele instante si unele persoane care au avut de suferit in urma incercarii (reusite sau nu) de trecere frauduloasa a frontierei.

 

2. Masurile administrative cu caracter politic.  Legea se aplica si in cazul persoanelor care au avut de suferit in urma unor masuri administrative cu caracter politic luate de autoritatile comuniste.

 

Constituie o masura administrativa cu caracter politic orice masura luata de fosta militie sau securitate avand ca obiect dislocarea si stabilirea de loc de munca obligatoriu, internarea in unitati sau colonii de munca luate in baza urmatoarelor acte normative:

 

a) Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 si Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;

b) Hotararea Consiliului de Ministri nr. 2/1950, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 344 din 15 martie 1951, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 326/1951, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 282 din 5 martie 1958 si Hotararea Consiliului de Ministri nr. 1.108 din 2 august 1960;

c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Directiunii Generale a Securitatii Poporului;

d) Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 si Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;

e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 si nr. 744/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;

f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al Ministerului Securitatii Statului

 

Insa chiar si alte masuri administrative, luate in baza altor acte normative pot avea caracter politic, daca prin acestea s-a urmarit scopul prevazut de art 2 alin 1 OUG 214/199 (vezi mai sus). In aceste cazuri caracterul politic al masurii administrative urmeaza a fi stabilit de catre instanta, pe baza probelor prezentate (Art 4 alin 1, Art 1 alin 3 si 4 ).

 

De remarcat ca legiuitorul nu a prevazut in articolul referitor la masurile administrative cu carcater politic ca acestea sa fi fost luate in perioada de timp cuprinsa intre  06.03.1945-22.12.1998 astfel incat aceasta limitare temporala nu se refera decat la condmanarile cu caracter politic nu si la masurile administrative cu caracter politic. 

 

Practic, desi legiuitorul nu prevede expres, aici se incadreaza inclusiv etnicii germani deportati in Rusia. Faptul ca legiuitorul a avut in vedere si aceasta categorie de persoane cand a prevazut plata despagubirilor este indirect confirmat de art 5 alin 1 lit a care vorbeste explicit despre persoanele deportate in strainatate ori persoanele constituite ca prizonieri.

 

Discutabila ramane aplicarea legii la prizonierii de razboi, intrucat acestia nu au avut de suferit in baza unei masuri administrative sau a condamnarii politice ci in baza uzantelor militare. Pentru aplicarea legii si implicit acordarea de despagubiri si acestei categorii de persoane vorbeste art 5 alin 1 lit b care vorbeste explicit de persoane constituite ca prizonieri. Insa scopul legii nu este de a despagubi persoanele care au suferit in urma razboiului, astfel incat o interpretare finalista a legii vorbeste impotriva aplicarii ei la aceasta categorie de persoane. Intrucat legea este relativ recenta nu-mi este cunoscut nici un caz in care sa fi fost stabilita acordarea de despagubiri intr-un astfel de caz.

 

II. Masurile reparatorii luate

 

1) Plata de daunele morale

Legea prevede acordarea de despagubiri in primul rand pentru suferintele morale. La acordarea acestor despagubiri se va tine seama de eventualele masuri reparatorii acordate in baza legii 118/1990. (Art 5 alin 1 lit a)

 

2) Despagubiri pentru bunurile confiscate.

De remarcat ca prin aceasta prevedere se redeschide posibilitatea solicitarii de despagubiri pentru proprietatile confiscate cu sau fara titlu pentru persoanele care nu au depus cerere in baza legii 10/2001 sau 18/1991. Din punctul acesta de vedere legea merge chiar mai departe, acordand despagubiri pentru toate bunurile mobile sau imobile confiscate.

Cerinta necesara este ca solicitantul sa faca parte din persoanele indreptatite a obtine despagubiri iar bunurile sa fi fost confiscate ca urmare a pronuntarii hotararii de condamnare sau ca urmare a masurii administrative cu caracter politic. (Art 5 alin 1 lit b). De remarcat ca o restituire in natura a bunurilor confiscate nu este posibila, putand fi solicitata doar acordarea de despagubiri.

 

3) Repunerea in drepturi

In cazul in care prin hotararea de condamnare s-a dispus decaderea din drepturi sau degradarea militara instanta va repune persoana respectiva in toate drepturile avute. Aceasta repunere in drepturi ar putea avea importanta in privinta stabilirii unor drepturi de pensii in cazul persoanelor degradate militar, spre exemplu.

 

III. Persoane indreptatite la acordarea de despagubiri.

 

Indreptatite la acordarea de despagubiri sunt persoanele condamnate sau impotriva carora au fost luate masurile administrative cu caracter politic.

Pe langa aceasta cererile mai pot fi introduse si de catre sotul/sotia supravietuitoare, precum si de catre descendentii acesteia pana in gradul 2 inclusiv (copii si nepoti).

 

IV. Procedura de urmat.

 

Cererea poate fi depusa de catre persoana indreptatita la despagubiri la instanta judecatoreasca competenta. Instanta competenta material este Tribunalul. Competenta teritoriala apartine Tribunalului de la domiciliul persoanei indreptatite.

In cazul persoanelor cu domiciliul in strainatate, competenta teritoriala apartine in primul rand instantei de la ultimul domiciliu din Romania, chiar daca aceasta nu este prevazuta expres de lege. In cazul in care cererea se depune prin intermediul unui avocat, competenta teritoriala apartine instantei de la sediul avocatului.

 

Cererea poate fi depusa si direct de catre persoanele fizice indreptatite. Este totusi de recomandat reprezentarea printr-un avocat, atat pentru ca cererea sa nu fie respinsa pe baza unei fundamentari insuficiente sau incomplete (nepropunerea dovezilor, de ex) cat si pentru respectarea celorlalte cerinte de forma. In alta ordine de idei, va urma un proces unde necunoasterea procedurii poate avea efecte mai mult decat neplacute.

 

Cererea poate fi depusa intr-un termen maxim de 3 ani de la intrarea in vigoare a legii. Deci termenul limita de depunere a cererii este de 02.06.2012.

Instanta este obligata sa reconstituie dosarul, apeland inclusiv la arhivele fostei securitati.

 

V. Mijloace de proba necesara.

 

In principiu orice mijloc de proba este acceptat, incepand cu probele scrise ( adeverinte, cartea de munca-deseori perioadele de deportare au fost trecute in cartile de munca, hotarari de condamnare, alte acte administrative) care confirma indreptatirea persoanei la plata despagubirlior. Cu rezerva sunt de privit documentele eliberate de unele asociatii (de ex. Forumul Democrat German din Romania) in special atunci cand calitatea de deportat respectiv condamnat politic nu a fost examinata la eliberarea documentului. In principiu este admisibila si proba cu martori, insa martori la deportarile facute acum 55 de ani sunt destul de putini.

 

In cazul in care lipsesc probele necesare se pot solicita informatii de la Consiliul National pentru Studierea Arhivelor fostei Securitati (CNSAS), ceea ce implica deseori costuri suplimentare.

 

In cazul in care despagubirile sunt solicitate de sotul/sotia supravietuitoare este necesara dovada calitatii de sot/sotie (certificatul de casatorie). In cazul in care cererea se depune de catre descendenti este necesara dovada calitatii de descendenti (certificate de nastere si de deces, astfel incat lantul sa fie complet).

 

Durata procedurii poate fi estimata ca fiind relativ scurta (pana acum  in ca. 10 luni  s-a obtinut o hotarare definitiva). Este insa posibil ca in cazul in care vor fi depuse mai multe cereri, durata procedurii sa creasca din cauza aglomerarii instantelor.

 

VI. Costurile.

 

Cererea este scutita de taxe de timbru. In cazul in care se depune prin intermediul unui avocat va fi necesara plata onorariului avocatului. Majoritatea avocatilor solicita un onorariu pentru depunerea cererii (ca. 500 € ) si un onorariu de succes de ca. 10% (alteori mai mult ajungandu-se chiar pe la 20 %) din suma obtinuta. In cazul in care apar cheltuieli suplimentare cauzate de obtinerea dovezilor (de la CNSAS) acestea vor fi solicitate separat.

 

VII. Despagubiri acordate, sume cerute, riscuri.

 

Pana in prezent s-au acordat despagubiri cifrate intre 50.000 € si 500.000 €.

In cazul in care calitatea de persoana indreptatita exista si poate fi dovedita riscurile sunt minime, intrucat legea este foarte clara si lasa putine posibilitati de intrepretare.

 

In general s-a acordat ca. 10% din suma ceruta, motiv pentru care se solicita sume de la  500.000 € in sus.

 

Intinderea despagubirilor poate diferi foarte mult de la un caz la altul, in functie de masura administrativa luata (in timp ce in cazul deportarii in Baragan s-a stabilit un domiciliu obligatoriu, deportarile la munca de reconstructie in Rusia sunt legate de o mult mai mare lipsire de libertate) de durtata si efectele masurii, precum si de solicitarea de daune morale sau / si daune materiale pentru bunurile confiscate.

Riscul de a pierde procesul este minim, insa totusi exista in cazul in care calitatea de persoana indreptatita nu poate fi dovedita (de ex).

 

In prezent se discuta despre o modificare a legislatie actuale in sensul stabilirii unei sume maxime care sa poata fi acordata ca despagubiri, se recomanda depunerea cererii cat mai repede posibil, intrucat in acest caz cererea va fi judecata in baza actualei legislatii.

 

Johann Heinz

Rechtsanwalt - Avocat

Stuttgart

 

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com