Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

Muzica „de la gugulani“, dar nu în… play-back
Dani Rockhoff

Impresii si pareri personale in FORUM

 

Nimeni nu vine în Germania pentru climă. Toata lumea vine pentru bani. 


Pentru meseriaşi şi specialisti, Germania a fost şi mai este încă, o mină de aur. Pentru intelectuali şi artişti, realizarea profesională rămâne, cel mai adesea, un vis. Nu toţi renunţă, românul e tenace, iar unii mai şi reusesc, pe limba şi cu talentul „de acasă“, să convingă că nu sunt buni doar ca îngrijitori de copii şi bătrâni.
 

Rodica Oghercin cantand la standul turistic de la CMT Stuttgart

 

Bănaţeanca Rodica Oghercin este una dintre aceştia, în cântecul ei adie boare de Caransebeş, din „capitala gugulanilor“. Nascută în Banatul de pustă, la Lighed-Pădureni, Rodica ne spune că a cântat înca de mică, la gradinită, apoi la serbări de şcoală generală si la liceu. Ore de canto a luat la Şcoala Populară de Arta, având-o ca profesoară pe Ana Pacatius, „doamna cântecului popular bănăţean“, după cum o numeşte Rodica. Cântatul de muzică populară bănaţeană, ea l-a alternat, în tară fiind, cu profesia de laborant chimist şi creşterea a trei copii.

In 1994, Rodica Oghercin îsi urmeaza soţul, pe „Tibi al ei“ în Germania, stabilindu-se în inima munţilor Harz, la Bad-Grund - , între Göttingen si Hanovra-, unde în prezent lucrează la un azil de bătrâni. Cantecul a revenit firesc, întâi ca alinare a dorului de casa, de „Banatul lor cel scump, de cei dragi ramasi în ţară“. Tibi e frizer şi fredonează şi el, între un ras si un tuns, melodiile Rodicăi, mai patimaş ca Bărbierul din Sevilla.

Tiberiu Oghercin e şi „impresarul“ soţiei sale, o însoţeşte peste tot şi vorbeste ca un cunoscator al branşei şi apucăturilor din show-business: „Asociatiile noastre din Germania nu au fonduri pentru muzica live. Majoritatea cred că ar costa foarte mult să inviti pe cineva sa-ti cante la o ocazie deosebită muzică live. Mulţi au fost pacăliţi ca se cântă live, iar în realitate se făcea play-back! Asta este cea mai mare escrocherie artistică posibilă, să iei o gramadă de bani la intrare si să te faci doar că dai din gură. Sperăm că spectatorii nu vor mai tolera mult timp asa un furt pe faţă.“

După o lungă intrerupere de activitate artistică, Rodica Oghercin a reînceput, în 2002, să cante la nivel profesionist. Au ajutat-o Dorina Sovre, care „i-a compus cu drag si înalt profesionalism majoritatea textelor“, violonistul Iancu Laurentiu, taragotistul banaţean Costică Olan si vechea ei mentoră în ale muzicii, cântareaţa Ana Pacatiuş. Albumul ei de cantece populare „Aşa petrec bănăţenii“ a fost realizat de Studioul ,,Otilia,, din Caransebes, sub patronatul lui Titi Alexin.

Profesorul universitar Vanu Odrobot, referindu-se la originalitatea textelor şi calitatea interpretarii solistei, ar fi afirmat: „Era pacat, ca o aşa voce superdotata si nealterată în timp, care-i oferă pe deplin posibilitatea să-şi desfaşoare calitaţile deosebite, să nu continue să încante inimile iubitorilor de folclor de cea mai bună calitate“.

In Germania, Rodica Oghercin a cântat nu doar la spectacole realizate de asociatiile românilor, la reuniuni şi petreceri private, ci şi la standuri expoziţionale româneşti, unde muzica şi folclorul sunt ingrediente de atragere a potenţialilor turişti şi investitori, spre destinaţia: România. Despre prezenţa şi prestaţia muzicală a cantareţei, din 11 septembrie 2005 la Berlin, sotul ei ne spune:
 

Rodica si Tiberiu Oghercin cu un oaspete al standului expozitional romanesc
 

„Am fost invitaţi la Berlin de Ambasada noastră, să cânte Rodica, la Festivalul Naţiunilor. A fost extraordinar să simţi că poţi face ceva util pentru tara ta. Rodica a cântat timp de o jumatate de oră, cateva dintre cele mai cunoscute cântece de la noi de acasă. Pentru germani, spectatorii care nu ştiau româneste, la sfarşit, a cantat o melodie pe care aceştia au fredonat-o împreună cu ea: „Kein schönes Land“ (Nici o ţară frumoasa). A fost aplaudată minute în şir. A fost minunat. Rodica este singura mea mângâiere aici, departe de tară. V-o spun cu mâna pe inimă, ca m-am îndragostit a doua oară de ea, când, de dragul meu, s-a apucat din nou să cânte. Cand am fost la început de drum aici, în Germania, si-mi era dor de casa, îmi canta o veche cântare bănăţeana a prietenului nostru Dumitru Chepetean, „Ninge Doamne, nu ploia!“ Este extraordinar să ai lângă tine o comoara vie, o parte din ţară. Pot spune că sunt, din punct de vedere spiritual, un om fericit şi bogat“.

Bogati nu sunt Oghercinii, însă sufletişti şi entuziaşti, ca mulţi alţi români plecaţi peste graniţe. Fiecare, cu ce ştie şi ce poate. Vorba lui Tibi Oghercin: „ Acum, când sîntem foarte aproape de intrarea în Uniunea Europeană, trebuie să punem umărul să facem României o imagine cît mai frumoasă, cum a spus şi un politician: „Să nu ne întrebam ce face Ţara pentru noi, ci să vedem ce putem noi face pentru Ţară“.

Oare care va fi fost politicianul acela?
 

29.04.06 Dani Rockhoff

Foto şi text: copyright Dani Rockhoff

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)