HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

Pălăria norocului în Germania

Kirchweih 2010 la Reutlingen-Betzingen

 

Dani Rockhoff, Germania

 

Trandafirasi, panglici, paiete scanteietoare, margele multicolore. Podoabele erau cusute cu migala pe o palarie neagra, de fetele care isi luau ramas bun de la baietii satului. Inainte sa fie luati la armata, acestia erau deja eroi. Eroii comunitatii in care au crescut. Cu palariile semete pe cap, tinerii erau vedetele Kirchweih-ului, o sarbatoare pe care svabii banateni au adus-o cu ei in Germania, cand s-au repatriat. „Tot Sacalazul s-a mutat la Reutlingen“ circula vorba in oras. M-am convins ca e asa sambata, cand i-am vazut jubiland nu doar pentru victoria la fotbal a nationalei Germaniei asupra Argentinei in sferturile CM, ci si in spiritul traditiilor lor seculare, pe care au reusit sa le impuna locului, ca „moda“ anuala. Foto: Tineretul si traditia portului popular.

 

  • Moda traditiilor

 

Festivitatea din Reutlingen-Betzingen a inceput la pranz, in 3 iulie. Lumea s-a adunat in curtea bisericii Mauritiuskirche si s-a lasat imortalizata de fotograful profesionist Michael Schuller. La ora 14.00, a inceput slujba religioasa oficiata de preotul Dürbach si diaconul Radu Thuma. Banater Chor a oferit cadrul muzical la biserica, iar fanfara svabilor dunareni a insotit parada portului popular sasesc si svabesc, pe strazile orasului.

 

Trecatorii au uitat vreme de o ora de cumparaturi, locuitorii au iesit la ferestre, sa-i vada pe dansatorii din Sacalaz (pe nemteste Sackelhausen), pe sasii transilvaneni cu steaguri, pe svabii banateni si pe cei reuniti in Asociatia Svabilor de pe Alb. Fiecare dintre aceste trupe isi pastreaza traditia si portul. „Sunt de parere ca traditiile frumoase trebuie pastrate“ a spus primarul local Thomas Keck, sub „umbrela“ caruia a fost organizat evenimentul. Keck considera aceasta festivitate o imbogatire spirituala a locului si spera ca ea va deveni traditie in Betzingen.

 

„Traditia este la moda, iar noi suntem cea mai buna dovada in acest sens“ a spus si Christine Neu, vicepresedinta organizatiei svabilor banateni (Landsmannschaft Banater Schwaben). Din tara lor de origine Romania, acestia s-au repatriat in Germania nu „de bine“, ci in urma necazurilor de dupa razboi: expulzari, deportari, persecutii comuniste. Si-au luat insa cu ei spiritul comunitatii, care-i tine si-acum impreuna.

 

  • Un Kirchweih simbolic

 

Despre spiritul comunitatii am stat de vorba cu diaconul Radu Thuma, care stie ce fac, cum gandesc si pe cine aleg politic, svabii din Reutlingen. „Kirchweih-ul acesta nu e doar pentru svabii din Sacalaz, desi acestia sunt majoritari, ci al tuturor svabilor din Reutlingen. Sunt cel putin 10.000“ zice el. Fiecare sat isi are organizatia lui, Heimatortsgemeinschaft. HOG-urile satesti se reunesc in organizatia din Reutlingen. Serbarea de acum este facuta in amintirea unui Kirchweih, cum se facea pe timpuri in Banat.

 

„Kirchweih-ul este legat de sfintirea bisericii, la catolici“ continua diaconul Thuma. „Dupa slujba de sfintire, care are loc in fiecare an, in memoria Primei Sfintiri, se repeta aceasta ceremonie, urmata de dans si de masa. Fiecare sat are Kirchweih-ul in alta data. De data aceasta a fost o premiera germana, fiindca slujba a avut loc intr-o biserica evanghelica si nu pentru un anume Sfant. A fost un Kirchweih simbolic, un experiment“ precizeaza el. Foto: Palaria cu noroc.

 

„E firesc ca bisericile sa isi imprumute sediile?“ l-am intrebat. „Biserica catolica din Betzingen e in renovare. Cea evanghelica s-a oferit sa ne puna la dispozitie, pentru slujbe, biserica lor. Si slujba de astazi am tinut-o acolo. Nu e nicio problema“ mi-a raspuns el. „Este ca si cum am inchiria ortodocsilor, care sunt frati in credinta. In fond, exista un singur Dumnezeu“. 

 

  • Cu ochii pe electorat

 

De la Dumnezeu, am trecut la bani. Sprijin financiar in organizarea evenimentului a fost primit de la organizatia svabilor banateni din Germania si Banater Zeitung. Din cotizatia anuala de 30 de euro, colectata la nivel national, organizatiile locale primesc „un buget“, o cota redistribuita  in functie de numarul de membri. Alta sursa de venit, care intra in pusculita comuna, sunt produsele culinare vandute la evenimente: mititei, gratare, langosi.

 

Evenimentul a fost sprijinit si de autoritatile germane. Primarul din Betzingen a tinut nu doar o cuvantare, ci a dat aprobarea de organizare a festivitatii. Primaria a pus la dispozitie localul, terenul si politia, care a blocat accesul masinilor pe strazile pe care a avut loc defilarea. Serbarea a castigat reprezentativitate si la nivel de oras. Primarita Reutlingen-ului, Barbara Bosch, a trimis un mesaj de sustinere, care a fost citit pe scena.

 

A fost o chestiune importanta pentru orgoliul banateanului, care tine sa demonstreze ca si in Germania ramane „fruncea“. Ewald Neu ne-o confirma: „Eu personal sunt foarte orgolios. Sunt un patriot banatean, din suflet“. Neu crede insa ca, pe langa patriotismul banatean si german, svabii il mai au si pe cel romanesc. „Daca Romania ar fi jucat la Mondiale, multi dintre cei de aici ar fi sustinut-o, ca si compatrioti“.

 

Foto: Parada dansatorilor la Betzingen

 

Intreb daca exista un interes electoral, care ii vizeaza pe cei zece mii de svabi care locuiesc in zona. „Bineinteles. E normala chestia asta“ zice Radu Thuma. „Mentalitatea svabilor din Banat este ca un partid crestin este al Bisericii Catolice, sau al celei evanghelice. De preferinta, ei voteaza cu partidul crestin-democrat din Germania, desi nu-i cunosc programul. Ajunge doar numele. Fiecare partid care a fost ceva mai inventiv si si-a luat in nume „crestin“, are un plus la populatie. Asta ar fi valabil si pentru Romania“.

 

  • Capra inviata

 

Vorbim in continuare despre relatia svabilor cu sasii transilvaneni. „Cand facem noi baluri vin ei, cand fac ei baluri, venim si noi. Ne ajutam reciproc, ca doar venim din aceeasi patrie“ mi se raspunde. „La asociatiile de romani functioneaza, in general, un alt principiu: sa moara capra vecinului. Exista aceste atitudini la sasi si svabi?“ intreb. „Exista, ea nu e specifica pentru unii sau pentru altii. Insa colaborarea e, volens-nolens, necesara, deoarece numarul membrilor nostri nu creste, ci scade, din cauza batranetii. Tineretul e greu de prins, si ca sa ne mentinem activitatile, avem nevoie si de altii, deci chestia cu capra nu mai tine. In diaspora, trebuie sa fii pragmatic“ zice diaconul cu sufletul in cer si picioarele pe pamant.

 

O parere si mai buna despre relatia intre comunitatile de etnici germani are Gertrud, sasoaica din Reutlingen-Ohmenhausen. „Ne intelegem bine, sasii cu svabii. Nu ne dusmanim, ei vin la noi si noi venim la ei, ca musafiri. Din pacate, azi sasii din Tübingen sunt intr-o excursie organizata cu autocarele, ca altfel eram si mai multi aici“. Aici, inspre dupa-masa, a insemnat piateta din fata Kemmler-Halle, unde au fost intinse mese si banci. Pentru cele cateva sute de participanti a cantat fanfara, au dansat formatiile de dansuri populare.

 

S-au mancat mici si langosi, s-a baut bere nemteasca si romaneasca. Pe un ecran imens de televizor, s-a urmarit meciul Germania-Argentina din sferturile CM 2010. La patru goluri ale nationalei Germaniei date echipei lui Maradona, sasii si svabii si-au dat drumul, in chiote de bucurie. Apoi, seara, ei au trecut la dans in sala, unde baietii de la Duo-Dynamic si apriga dansatoare Lili intretineau atmosfera. A fost o zi de jar pentru sacalazeni si toti ceilalti oaspeti din Reutlingen si imprejurimi. La tombola serii, Palaria Norocului a suras catorva.

 

07.07.2010                                                                                       

Dani Rockhoff, Germania

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com