Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Şi eu sunt un Offenbacher!

Dani ROCKHOFF, Germania

 

 

Fără străini, Offenbach pe Main ar fi un satelit al Frankfurtului, nu un „oraş mare”, cu primar general. Iată că multi-culti, cum alintă nemţii mozaicul naţional trăitor în Germania, are reverberaţii la nivel de politică şi fonduri bugetare alocate administraţiei locale. În schimb, primăria dă ocazie străinilor să-şi etaleze deschis „fumurile”, mai ales cele culinare: anul acesta, în piaţa de legume a oraşului, un loc numai potrivit pentru grătare, mici şi dansuri de recunoştinţă.

 

Primarul general al oraşului, Horst Schneider, a vorbit însă la deschiderea evenimentului, din 9 iunie, de o sărbătoare „în cel mai frumos loc al Offenbachului”. „100 de naţionalităţi are oraşul”, a mai spus el, „Oricine se simte bine aici şi respectă anumite reguli, se poate numi un Offenbacher”.

 

 

Foto 1: Si eu sunt un Offenbacher!

 

Preşedintele Consiliului Străinilor din Offenbach, Abdelkader Rafoud, a mers chiar mai departe în precizările din discursul său inaugural. „Suntem  aici 36.000 de străini şi jumătate din populaţia Offenbachului se trage din migranţi. Fără noi, Offenbachul n-ar avea primar general, n-ar fi cotat oficial ca oraş mare”.

 

„Ziua cetăţeanului străin” a fost inaugurată la Offenbach în 1975, între timp a devenit tradiţie.

 

Cu mare priză, mai ales la publicul internaţional, evenimentul reuneşte asociaţiile de străini din zonă, care amenajează corturi, tarabe culinare şi ies pe scenă cu artişti mai mari şi mai mici. Anul acesta, în 9-10 iunie, Sărbătoarea naţiunilor (cum a fost rebotezată Ziua străinilor, începând cu 1995), a avut un puternic aspect de improvizaţie.

 

Fripţi

 

În mijlocul pieţei a fost încropită o „scenă” cu podea metalică, foarte puţin ridicată de la sol şi greu vizibilă din toate unghiurile pieţei. Laitmotivul artistic au fost dansurile naţionale intrepretate de copii. Micutii peruvieni s-au fript, sărăcuţii, pe metalul încins al scenei, încercând să evolueze cu tălpile goale, cum e tradiţia dansului. S-au risipit cu chiote...apoi replay, în adidaşi şi şlapi coloraţi. Bine şi aşa!

 

Alt neprevazut: în mod normal, sărbătoarea străinilor din Offenbach se ţine în septembrie, anul acesta data a fost devansată, din cauza unor lucrări de construcţie ce urmează să fie demarate în zonă. Prin urmare, programele culturale oferite pe scenă n-au fost în întregime „coapte”... deşi s-au desfăşurat sub un soare torid duminică, până spre seară.

 

Foto 2 : Dans peruvian încins la tălpi

De standul culinar românesc s-a ocupat Cercul de promovare a prietenilor României, asociaţie condusă pe preotul Stefan Anghel din Offenbach. Tot el a încercat să acopere partea culturală românească cu resurse locale, deoarece sprijin logistic şi financiar de la instituţiile abilitate din ţară n-a cerut şi n-a primit. Unul dintre motive? Birocraţia excesivă a derulării proiectelor culturale finanţate de Bucureşti.

 

Un mic sprijin a fost însă oferit de Western Union, cea mai cunoscută companie internaţională din domeniul transferurilor de bani în numerar. Publicitatea WU la astfel de evenimente e la locul ei, căci principala sa clientelă este alcătuită din migranţi, multi dintre ei provenind, în Germania, din ţările Europei de Est, deci şi din România.

 

La „momentul românesc” de pe scenă, s-a renunţat la dansurile de copii, căci profesoara de dans care îi pregăteşte în mod curent, aşteaptă bebeluş! A intervenit, cu cântece populare din Transilvania, Cristian Braica, contrabasist la Hessisches Rundfunk. Aici, un alt ghinion: instalaţia de sonorizare dădea rateuri în timpul cântecelor maramureşene, deci evoluţia sa maiastră a fost „prescurtată“.

 

Poftă de fum

 

Altfel, micii dansatori internaţionali, cu sau fără adidaşi, au fost vioi, iscusiţi şi coloraţi în toate culorile curcubeului. Şcolile au iesit pe scenă cu Mini Bigbands, dansurile folclorice naţionale s-au perindat sub nume deja notorii de trupe, ca Niketon Bangladeshi, Centro Operario Portugues sau Contigo Peru.

 

Aerul pestriţ e o dominantă a acestor festivaluri internaţionale, de la culori, participanţi, până la oferta culinară pe alocuri foarte ademenitoare -cum au fost micii, cârnăciorii şi sărmăluţele româneşti cu smântână, mmm, chebabul, orezul Basmati cu curry, plăcinte şi fructe de mare în toate combinaţiile, baclavale şi checuri, răcorite cu o felie de uriaş pepene turcesc). Bere în valuri, dar şi ceai verde sau negru, câte o ţuică la români, un ouzo la greci, o sliboviţă la balcanici.

 

Regina a fost însă friptura, fleica la grătar, iar pofta de fum stinsă doar spre seară, când o inevitabilă ploaie cu rupere de nori, nemţească 100%, a risipit petrecăreţii din „globala“ piaţă de legume a oraşului de pe Main.

 

17.06.2007

Dani Rockhoff

Text şi fotografie:copyright Dani Rockhoff

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)