Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Afisul Manifestarilor din NuernbergŞi românii din diasporă au un suflet de român!

Festivalul ROMÂNIEI ediţia a III-a – Nürnberg 

30.06- 01.07.2007

 

Viorel Băetu

 

 

Festivalul ROMÂNIEI ediţia a III-a s-a desfăşurat anul acesta sub egida Romanima e.V. –Deutsch-Rumänischer Kulturverein în inima vechii cetăţi a Nürnbergului în Jakobsplatz şi a atras câteva mii de vizitatori români germani şi de alte naţionalităţi, care astfel au  făcut cunoştinţă cu ospitalitatea şi sufletul românesc.

 

Colaborarea strânsă care uneşte la ora actuală oraşele Nürnberg şi Braşov a fost scoasă în evidenţă, prin prezenţa pe scena festivalului a domnului Ulrich Maly primarul oraşului Nürnberg, precum şi a viceprimarilor din cele două oraşe care ne-au informat despre proiectul comun referitor la realizarea viitorului "Culoar IV paneuropean de cale ferată", ce va traversa aceste oraşe.

 

Programul artistic a adus pe scenă nume mai noi sau mai vechi, artişti mai cunoscuţi, sau mai puţin cunoscuţi, dar care cu toţii sau străduit să facă cinste acestei ţări de la poalele Carpaţilor numită România.

 

Prima zi a început cu o ploaie, la propriu nu la figurat, ploaie ce nu a speriat pe nimeni, aşa că în momentul în care marea doamnă a cântecului popular românesc Maria Butaciu ne cânta "Şi-auleu ce ploaie vine de la Cluj" soarele îşi reluase locul obişnuit pe cer în această lună de vară. Ansamblurile de dansuri populare din Sibiul, şvabii din Banat, grupa de dansuri maghiare, grupul Nadeş, ansamblul Poieniţa, au redat printr-o coregrafie de clasă, prin frumuseţea costumelor şi printr-o tematică bine gândită, frumuseţea folclorului multinaţional românesc.

 

În afară de mititei, grătare (firmele Moser şi Maurer), langoşi cu brânză, prăjituri gustoase ca în anii în care nu eram "raţionalizaţi" (Ludwig) şi bere (aici firmele germane sunt imbatabile), au fost ştanduri cu vestimentaţie românească artistică făcută " de mână" ( în România mai există câţiva artişti care încearcă să menţină tradiţia) şi cu literatură. În ziua de azi când 5 Euro pentru o bere - este normal iar 5 Euro pentru o carte este "scump" , raportul de vânzare a fost 100% în favoarea ... mititeilor. Dar lumea s-a simţit bine, a jucat şi a cântat, câteodată fiind prinsă de nostalgia amintirilor, altădată fiind animată de ritmul grupurilor de rock, pop, sau chiar tehno. Dar, "jos pălăria" pentru organizare, pentru organizatori, pentru cei de la „Radio Dor de ţară” şi pentru sponzori, căci arta fără bani te duce cu gândul la impresioniştii francezi, unde un Delacroix a murit în mizerie, în timp ce în ziua de azi un centimetru  pătrat din tablourile lui te face un om bogat.

 

Toată stima pentru cei care au făcut munca "de jos", care nu se vede niciodată ”de sus”, dar în spatele căreia au stat oameni cu inimă şi cu suflet, organizare, cazare, mâncare şi aşa mai departe, lucruri "minore" fără de care nici chiar artiştii nu pot trăi. Fără aceşti oameni, cei „mari” n-ar mai putea să fie aşa de mari. Să revenim la ceea ce s-a petrecut pe scena festivalului. Pentru suflet a cântat Costel Lăzăroiu care cu o voce caldă , plăcută ne-a a readus în lumea şlagărelor din anii 70 şi 80, reuşind printr-o prezenţă scenică deosebită să dea publicului momente de neuitat. Un mare artist, care deşi nu mai e la prima tinereţe, te face să fredonezi cu el "au trecut anii, ce aduc banii?". La prima apariţie pe scena festivalului considerăm că a îmbogăţit acest eveniment. Au cântat fetele de la "Rustic" care de acum sunt un nume cu "greutate" în „pop-ul” românesc. Tinereţea îmbinată cu o prezenţa scenică deosebită, plus vocile, care au calitatea necesară pentru a ajunge în elita acestui gen de muzică, gen în care la ora actuală începi să te simţi ca în ambuteiajul de pe autostrada Bucureşti-Constanţa într-o zi de sâmbătă, le vor aduce acolo unde merită. Pe scenă s-au produs şi copii de la Calatis, doi băieţi cu pete blonde şi unul cu părul creţ (artişti în devenire), cu talent, simpatici, drăguţi şi ceea ce a fost cel mai important, copiii viitorului nostru, în ei se poate investi.

 

Heidi Schmidt, cu o chitara în braţe, ne-a adus în lumea baladelor amintind prin stil de câmpiile veşnic verzi ale Irlandei . A fost o plăcere să o asculţi. Ne-a încântat vocea unei speranţe a cântecului popular românesc Lucia Potra Sestraş  care sperăm că va reprezenta România cu cinste în generaţia viitoare. Şi acum să trecem la numerele grele: Ricky Dandel – un mare artist, o plăcere să-l asculţi ca de obicei, dar puţin stresat. În curând are loc acel "Event" la Sibiu oraşul culturii în Europa Comunitară pe 2007, iar el e implicat puternic acolo unde s-a născut, acest oraş care-i  stă aproape de inima. Va fi un eveniment deosebit la organizarea căruia el are o mare contribuţie. Am auzit si grupa  de la Sibiu-Rock unde l-am trăit pe Elvin Dandel "aşchia nu sare departe de trunchi", grupă care în continuare vor face un turneu prin Europa, unde le urăm mult succes.

 

În final am auzit-o pe Mirabela Dauer, (aceeaşi Mirabela pe care noi o cunoaştem), dezinvoltă cu aceeaşi voce cu care a câştigat primul concurs de pe vremea  "Stelelor" (parcă aşa îi zicea) şi care bine înţeles ca o artistă cu un statut de Oscar în România  a fost campioană pe scenă, la vânzarea CD-urilor şi la lansarea lui Raul un cântăreţ cu o voce plăcută, un artist din generaţia tânără, care a reuşit să atragă publicul. Poate să punem pe seama tinereţii sau a lipsei de experienţă faptul că în ceea ce nu cântă, nu ţine întodeauna cont de cei care îl ascultă. Dar să sperăm că Mirabela Dauer cu experienţa ei, îl va învăţa " că nu tot ce zboară se mănâncă"!

 

La acest sfârşit de săptămână românii din Nürnberg şi împrejurimi au avut de unde să aleagă. Două manifestări organizate de asociaţiile româneşti s-au ţinut simultan în aceste două zile, deci prezenţa românească a fost bine simţită dar mai ales auzită (reprezentanţi de valoare ai cântecului românesc) şi mirosită ( mititei şi grătare). Respect se cuvine tuturor asociaţiilor din Nürnberg, Romanima, Ars Longa, Un Alter Ego, Dacia, Casa românească, care deşi au puncte de vedere diferite şi mai colidează din când în când, negativ sau pozitiv, în principiu încearcă toate să facă acelaşi lucru, să facă numele de ROMÂN cunoscut şi în altă ipostază decât cea în care apare în presa de scandal din Germania "Au fost arestaţi doi ROMÂNI specializaţi în devalizarea caselor de bani  de la  Sparkasse ( banca populară)". O colaborare mai strânsă în domeniu cultural, în domeniul schimbului de informaţii între asociaţiile româneşti din Germania şi din ţările în care diaspora românească este foarte bine reprezentată, SUA, Spania, Franţa, Italia, Belgia, Olanda; Anglia, Canada, Australia şi de altfel peste tot, pe unde s-a împrăştiat o parte din neamul românesc de-a lungul anilor, ar fi benefică pentru numele de Român şi România.

 

Viorel Băetu

Nürnberg

 

 

 

 

 

 

 

Comentarii de la cititori

 

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)