indexrevista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

La clinica din Bad-Kreuznach se redă lumina ochilor de copii

 Dani Rockhoff

Impresii si pareri personale in FORUM

 

 

    

 

Care e diferenţa dintre zi şi noapte? Fiecare o ştim. Dar care este diferenţa dintre lumina soarelui şi noaptea veşnică īn care trăiesc copiii orbi din naştere sau prin degradarea progresivă a văzului?  Cred că nici un părinte nu poate raspunde cu indiferenţă la o astfel de īntrebare, dacă măcar o clipă se gīndeşte că propriul său copil ar putea, printr-un nefericit accident genetic sau o boală netratată,  să fie unul dintre nenorociţii eternului īntuneric. Īn care nu există soare, nici chipul mamei, nici o privelişte reală, nici măcar televizor. Īn familiile sărace din Romānia, mulţi copii cu boli grave de ochi trăiesc resemnaţi la gīndul că odată vor orbi pentru totdeauna.

126 dintre ei au fost īnsă salvaţi prin operaţii reuşite īn ţară sau īn clinica din Bad-Kreuznach, īn cadrul programului „Lumina ochilor”, lansat īn mai 2001 de Consulatul general Onorific pentru Romānia, din acest oraş.

 

 

 Alex Jakob, prieten al Romāniei şi speranţă a copiilor ei bolnavi

 Senatorul e.H. Alex Jacob, inimosul  iniţiator al acestui proiect germano-romān şi consul general onorific pentru Saarland şi Rheinland-Pfalz, ne spune: „ Vrem să-i ajutăm pe copiii bolnavi de ochi din orfelinate şi familii nevoiaşe, să īşi redobīndească īn īntregime văzul. Aceasta este posibil printr-o operaţie chirurgicală, de mare succes pīnă acum, efectuată nu numai īn clinica noastră

de aici, ci şi, īn unele cazuri, chiar īn spitalele din Romānia. Ţelul nostru este ca, īn anul 2004,

prin intermediul unor īntruniri cu scop de binefacere, să atragem prieteni din zonă  şi sponzori din īntreaga lume, care să ne susţină  īn această acţiune caritativă. Astfel, sub motto-ul „ Aducem strălucire ochilor de copii! ”, dorim să le facem acestor nefericiţi un dar pe care nu li-l va mai putea lua nimeni īnapoi.”

 

Īntre „prietenii din zon㔠ai acestui proiect umanitar se numără şi Societatea Cauer Bad-Kreuz-nach e.V., care īn 16 octombrie a reunit iubitori de artă, dar şi de copii bolnavi din Romānia, īn cadrul seratei culturale dedicate sculptorului Carl Cauer şi şederii sale īn Romānia īn 1879, pe vremea reginei Elisabeta şi a lui Carol I. Īntre oficialii prezenţi la reuniune au fost consulul general german la Timişoara Rolf Maruhn, consulul general onorific al Romāniei la Bad-Kreuznach, Alex Jacob, consilierul diplomatic de la Bonn, Cătălin Arjoca şi reprezentantul fracţiunii SPD īn Kreis- şi Landstag, Carsten Pörsten.

 

Cătălin Arjoca despre colaborările culturale romāno-germane

 

 

Şase generaţii de sculptori Cauer a evocat preşedinta Societăţii, Ingrid Schindowski,  īn cuvīntul său de deschidere. Cu erudiţie şi mult farmec, experta īn artă Dr. Andrea Fink a dezvăluit publicului un aspect mai puţin cunoscut din creaţia sculptorului german Carl Cauer, legat de şederea sa la Bucureşti din 1879, sub patronajul special al reginei Carmen Sylva. Impresiile sculptorului sīnt consemnate īn scrisori adresate soţiei sale rămase īn Bad-Kreuznach şi se deruleaza ca memorial de călătorie, dar şi ascuţită analiză a mediului economic, social şi cultural romānesc al acelor vremuri. „Aici, la Bucureşti, toata lumea se scoală tīrziu” remarcă sculptorul, după ce a trecut de euforia călătoriei pe Dunăre „īn faţa căreia Rinul nostru păleşte ” şi s-a trezit īn Valahia, īn plin㠄lume pe jumătate orientală”.

 

„Artă nu exist㔠va scrie Cauer mai departe soţiei sale şi „ţăranii mănīncă doar mămăligă”, īnsă cercurile īn care este el īnsuşi primit sīnt cele aristocratice, petrec des şi select, comandīndu-i „pentru imagine” busturi şi statuete pentru decorat locuinţele lor şi ale prietenilor.

Marmură de Robert Cauer (1863-1947)

 

 

Portrete īn marmură, argilă şi bronz, statuia ecvestră a lui Carol I şi o monedă cu profilul acestuia -interzisă īn 1870 şi reluīndu-i-se emisiunea īn 1879- sīnt rodul creaţiei artistice a sculptorului german īn spaţiul valah. Dar inspiraţia lui atinge culmi īn modelarea statuii „Vrăjitoarea”, cumpărata de Carmen Sylva pe 10.000 de taleri şi care i-a servit boemei regine drept inspiraţie īn alcatuirea unei balade proprii. Īn spiritul aceluiaşi sincretism artistic, Dora Litz a pictat la castelul Peleş fresce inspirate după poeziile reginei...şi totuşi, pentru Carl Cauer, sejurul īn Romania a fost o descindere „īntr-o ţară a nimănui” din punct de vedere artistic. Azi, „Vrajitoarea” adorată de Carmen Sylva se află la Berlin, unde se afla şi Birgit, a şasea generaţie de artişti Cauer cu rădacini īn Bad-Kreuznach şi promotori, chiar fără voie, ai interculturalismului pe care „se bate atīta moned㔠 azi.

 

In memoriam Carl Cauer (1828-1885)

Dacă ar fi trăit, cu siguranţă că strămoşul sculptor evocat recent la Casa Cauer din Bad-Kreuz-nach, ar fi dat şi el cīţiva taleri īn bolul de donaţii, pentru ca ochii copiilor de  „mămăligari” din Romānia să strălucească din nou.

 

Cont bancar special pentru donaţii īn proiectul „Augenlicht”  (Lumina ochilor):

Nr. 3942716 BLZ 560 900 00 Kreuznacher Volksbank

 

 

21.10.2004                                                                                                                                                                                                 Dani Rockhoff


Dialog cu un orb

 

            

       

           -     Desenează-mi Iubirea cu cuvinte...

 

           -     Primul cuvīnt, numele ei.

                  Trei silabe, trei tonalităţi

                  o sonoritate a tandreţei.

 

-    Apoi vocea ...

 

-         E ca o imagine, o pīnză imensă

      a speranţei, a disperării.

 

-         Şi pielea ei?

 

-         O fină mătase

o broderie ţesută cu migală.

 

-         Mīinile ei?

 

-         Sīnt primele lucruri pe care le-am atins

la venirea pe lume.

Mereu atingīndu-le

renasc mereu.

O notă īnaltă

şi pielea se-ntinde, se rupe

şi iată că scīncetul iese

vibrează, preaplin de ardoarea ce i-a dat viaţă.

 

-         Dar faţa sa?

 

-         Mai īntīi fruntea,

mijlocul frunţii, mai precis.

Acolo unde īi simt lumina,

al treilea ochi,

din centru radiind spre īnăuntru.

Iar īmprejur,

mătasea părului i-o mīngīi,

amestec de dulceaţă şi elan...

Mă face să visez

la crupa unui armăsar

ce-aleargă-n libertate.

 

-         Dar ştii de  păru-i  este blond sau brun?

 

-         Sīnt vorbe ce nimic nu īnseamnă.

                  Nu  ştiu...

căci niciodată nu mi-au spus

şi nici nu īmi pasă.

Īnsă īmi place să īl măsor cum creşte.

      

-         Vorbeşte-mi despre rīs... despre zīmbet!

 

-         Īl aud...şi e Soarele!

Deşi simt că nu e decīt o cută

un pliu neīnsemnat īn jurul gurii

eu īl aud chiar şi atunci cīnd tace.

 

-         Iar ochii ei ?

 

-         Pentru mine, Lumina...

si părul, şi fruntea

şi mīinile, faţa

şi trupul ei tot

şi seninul din zīmbet.

Şi zarea...

 

 

-         Ci dacă, īntr-o zi, miracolul luminii vei primi?

 

-         Eu nu voi pregeta să-i iau prinosul,

odrasla fiinţei sale din stele zămislită,

din soare, din mirare, din clipită.

Atīta doar...din cīnd īn cīnd, anume,

să biruie īntunericul  şi pleoapa

şi şoapta cea vrajită,

fără nume.

 

                                                                                                Dani Rockhoff

 

 index revista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.