indexrevista agero | poezie | proza | cultura | istorie | anunturi

LA  DESPĂRTIREA  DE  GEORG  SCHERG*

Îmi vine foarte greu să vorbesc la trecut despre Georg Scherg: nu numai pentru că s-a scurs asa de putină vreme de la moartea lui si de la ultima noastră întâlnire, ci fiindcă ar trebui să scriu despre el o poezie foarte lungă care acum nu e încă posibilă, poate pentru că prea sunt înconjurat de cărtile, scrisorile, desenele, caligramele, fotografiile si chiar vocea lui, conservată pe CD si bandă video. Toate acestea, simboluri spirituale, iar cei care îl cunosteau mai bine, dar si cei care îl întâlneau pentru prima dată nu puteau să nu observe că în cazul lui spiritul stăpânea fragilitatea trupului, fiind structura lui de rezistentă, asa cum, vai, prea rar ne e dat să vedem la semenii nostri. Iar spiritul nu se supune legilor timpului...
Ne încânta pe toti cu lecturi si recitări electrizante, unele improvizate ad-hoc, pentru prieteni sau vecini care veneau să îl viziteze, altele de pe scenă, în aulele centrelor universitare sau în fata sălilor arhipline, dar fără să devină niciodată "oficial", si nu era invitatie la care să nu răspundă cu plăcere, fiindcă se simtea la fel de bine între elevi, studenti sau seniori - avea multe de povestit si povestea cu plăcere. Te fermecau eruditia lui, generozitatea, umorul discret si natural, uneori ironic sau autoironic, memoria prodigioasă, cu lux de detalii despre lucruri petrecute uneori cu peste sase decenii în urmă, ospitalitatea exemplară, optimismul si încrederea în artă si cultură, sesizate ca secventele noastre pozitive si înalte, mereu în nevăzută luptă cu celelalte, mai joase si mai terne, dar inevitabil incluse structurii umane. Era o fire extraordinar de senină, de aceea urmele anilor de restriste, ai prigoanei comuniste si ai închisorilor rămăseseră cicatrizate discret, undeva într-o provincie ascunsă a sufletului; eu nu l-am văzut niciodată nervos sau irascibil, în schimb stia să râdă cu lacrimi.
Avea casa deschisă tuturor, iar talentele culinare ale Marianei (ea însăsi artist plastic căutat, cu numeroase expozitii), erau tentatii suplimentare de a reveni; cine cunostea casa Scherg, venea cu plăcere si a doua oară. Îl căutau fosti studenti sau elevi, prieteni mai vechi si mai noi, scriitori, artisti plastici, reporteri sau persoane oficiale care doreau neapărat să îl cunoască, într-un pelerinaj neîntrerupt, încât mă întrebam uneori când mai găsea timpul si linistea necesare creatiei si re-creatiei.
Pe lângă scris, tradus si desenat, stiu că avea o corespondentă bogată, iar scrisorile lui, adevărate opere de artă, cu litere minuscule, caligrafiate minunat, erau dintre putinele pe care le primeam si care mai puteau să îmi farmece ochiul, în lumea masinilor de scris, a imprimantelor laser si a postei electronice.
Acum, la despărtire, când cuvintele sunt neputincioase, au rămas în urma lui oamenii care îl iubesc, cărtile lui, locurile pe care le-a îndrăgit si speranta noastră că fluxul spiritual va vietui mai departe si că ne vom reîntâlni mereu, pe planuri nebănuite încă.
Fără Georg Scherg, lumea este mult mai săracă.
                                                                                       

                                                           Dan Dănilă, Leonberg

 

GEORG  SCHERG*, cel mai prolific scriitor de limbă germană din România, s-a născut la 19 ianuarie 1917 în Brasov, fiind al treilea fiu al cărăusului Peter Kurmes. Tatăl moare cu câteva luni înaintea nasterii lui, pe front. La nastere decedează si mama, iar cei trei copii sunt preluati de orfelinatul evanghelic din Brasov. In 1922 Georg este adoptat de pielarul brasovean Ernst Scherg. Urmează anii de scoală (1923-1927) si gimnaziul Honterus (1927-1934), unde l-a avut profesor pe scriitorul Adolf Meschendörfer. Din anii de liceu datează primele scrieri, dar războiul, greutătile postbelice si situatia locală specifică au amânat debutul literar. Tânărul studiază în paralel si muzica, iar în anii 1934 si 1935 activează ca profesor particular de vioară si limbi străine. In anii 1935-1937 studiază în Germania si Franta romanistică, muzică si filosofie, în Gießen, Berlin si Paris. Intre 1938-1941 este înrolat în armată, la Târgu Mures. Din 1941 până în 1944 îsi continuă studiile de filologie în Tübingen si Strassburg. In anul 1942 se căsătoreste cu Erma Teindel, o tânără din Transilvania natală, iar în 1943 se naste fiul Cornelius. In anii 1944 si 1945, predă germana, latina si istoria la liceul din Reutlingen, activând în paralel ca translator si traducător. In februarie 1947, Georg Scherg pleacă spre Brasov, pe jos; desi fusese prevenit că va avea de suferit într-o tară atrasă în sfera de influentă a Rusiei comuniste, intră clandestin în tară, cu un pasaport românesc deja expirat si se stabileste în orasul natal. Intre 1948 si 1953 este profesor de limba germană în Brasov, Codlea si Hălchiu. In 1948 se pronuntase divortul, iar in 1949 urmează a doua căsătorie cu Ditta Kummer, profesoară de gimnasică si muzică din Brasov. In 1950 li se naste o fiică, Konstanze. In 1952, tatălui, Ernst Scherg, i se confiscă averea, în urma unei perchezitii la care se găsiseră 23 $ rămasi dintr-o călătorie în străinătate. Bătrânul este arestat dar eliberat curând din motive de boală si vârstă înaintată. In acesti ani, Scherg îsi prezintă primele creatii literare în cadrul bisericii (o piesă de Pasti, recitări si lecturi cu public) si în cadrul cercului literar local. In 1954 debutează cu volumul de teatru Giordano Bruno. In acelasi an se nasc gemenii Christian si Sibille, Scherg devine membru al Asociatiei scriitorilor din România si începe să publice volume de teatru, (Ovid. Trauerspiel) povestiri si un prim roman Da keiner Herr und keiner Knecht, 1957. In acelasi an este numit sef de catedră la Universitatea Victor Babes din Cluj, specialitatea germanistică. In 1958 publică volumul Die Erzählungen des Peter Merthes. La 30 septembrie 1958 este arestat, iar după un an de arest preventiv si perindări prin închisori, este condamnat la 20 de ani de muncă silnică, într-un proces public, pentru că ar fi instigat împotriva statului comunist. A trecut prin închisorile din Codlea (1959-1960), Jilava (1960), Gherla (1961-1962) si lagărele de muncă silnică de la Grădina (Balta Brăilei), Stoenesti si Periprava (Delta Dunării). La 12 octombrie 1962 este eliberat pe neasteptate, în anul următor îsi câstigă existenta ca lucrător la canalul Tömösch din Brasov, iar din 1963 până în 1968 reuseste să se angajeze ca violonist la Filarmonica brasoveană. In 1968 este reabilitat, după are ocazia să-si prezinte situatia la o masă rotundă pe care Ceausescu o organizase pentru a cunoaste comunitatea germană. Este repus integral în drepturi si i se restituie o bună parte din bunurile si manuscrisele confiscate. In acest an îi apar volumul de poezii Die Silberdistel si romanele Das Zünglein an der Waage si Der Mantel des Darius. Intre 1968 si 1970 a fost profesor de germană si literatură universală la liceul Honterus din Brasov, iar din 1970 este chemat ca sef de catedră la noua Facultate de filologie din Sibiu, sectia literatură germană. In 1971 apare romanul Penelope ist anderer Meinung. In toti acesti ani, inclusiv cei de închisoare (a scris si purtat prin închisori cărti întregi, în memorie), Georg Scherg a fost foarte productiv ca autor de poezie, proză (Baß und Binsen, 1973) si teatru, a tradus si transpus lirică si proză, mai ales din limba română. I s-a permis să călătorească în Cehoslovacia, DDR si BRD, unde l-a vizitat pe Cornelius, fiul din prima căsătorie. In 1975 se căsătoreste pentru a treia oară cu profesoara de arte plastice Mariana Ferăstrău, originară din Brasov, care i-a născut un fiu, pe Sachs Walter. In 1976 apare romanul Paraskiv, Paraskiv. In 1978 publică volumul de versuri Im Lande Ur, în 1979 Die Axt im Haus iar în 1981 romanul Der Sandkasten. In 1984 este distins cu titlul de Profesor emerit. In 1985, un nou volum de poezii, Gastfreundschaft. Intretine relatii cu Ion Caraion, Alexandru Ivasiuc, Constantin Noica, Mircea Ivănescu, etc. si cu numerosi scriitori din DDR si RFG. In 1987 publică volumele Die verhohlene Münze si Die Schuldbürger; în acelasi an cere emigrarea în RFG, împreună cu sotia si fiul cel mic, dar deabia în martie 1990, după căderea lui Ceausescu, reuseste să plece si se stabileste într-o zonă foarte pitorească din apropiere de Tübingen, orasul studiilor din tinerete, la Mössingen-Belsen si de curând, la Bodelshausen. Călătoreste prin lume (Grecia, Turcia, Franta, Italia, etc) în căutarea unor locuri istorice si culturale cruciale; în 1997 îi apare un vast roman-parabolă, Goa Mgoo oder die Erfindung der Unsterblicheit iar în acelasi an este numit Doctor honoris causa al Universitătii Lucian Blaga din Sibiu. In 1987 publică un volum de poezii Schriftbild und Bilderschrift iar în 1998, apare în editie bilingvă, Sommerliches Divertimento / Divertisment estival, ciclu de poezii inspirate de desenele lui Traian Gligor si transpuse în româneste de Dan Dănilă. Editia bibliofilă Piranda, reproducând un ciclu mai vechi de poezii în manuscris, ornate cu miniaturi, apare în 1999 la o editură de artă. A tradus mult din literatura română, din Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Alexandru Ivasiuc, Constantin Noica, Ion Caraion, Marin Preda, Nicolae Breban, Laurentiu Fulga, etc. Pentru detalii amănuntite privind viata si opera lui Georg Scherg vă recomand dizertatia filosofică, lucrarea de doctorat a lui Gert Ungureanu, care i-a fost student la Sibiu - Die Kunst ist eine Zigeunerin namens Piranda, Intertextualität und Gruppen-kommunikation in der Diktatur - die Oraliteralität in den Texten des siebenbürgischen Autors Georg Scherg, apărută în 1999 la editura Saeculum din Sibiu. Georg Scherg se stinge la 20 decembrie 2002, în urma unei fracturi de femur si a operatiei.

  indexrevista agero | poezie | proza | cultura | istorie | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia sitului, redactarea Revistei Agero :  ec.Lucian Hetco   [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.