Reclama Dvs.

  Pagina de front | Istorie | Proză și teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate și apeluri

Asigurarea de sanatate in Germania, necesara si sigura!
Tratamentul nu constă numai īn remedierea sechelelor ci, īn combinaţie cu metode traditionale si moderne din domeniul fizioterapiei, chiropatiei,naturologiei,medicina quantică,etc. permite să se acţioneaze cu precizie, īncercāndu-se īn primul rānd să se īnlăture „rădăcinile răului iniţial”, care stau la baza/originea problemei, nu să se efectueze doar un tratament simptomatic. Scopul nu este doar calmarea durerilor, ci combaterea cauzei care provoacă durerea, īnlăturarea ei definitivă.

 

Asigurare de sanatate in Germania, ghid practic pentru cetatenii romani, de la locuinta, servici, sanatate, ieftin, eficient, medic, sanatate, limba romana

 

Adīnc, in inima cuvintelor. De vorbă cu dl. Lucian Hetco, redactor şef AGERO

Radu Vida, ziarul Făclia, Cluj

 

Aventura construcţiei unui ziar nu este o evadare. Ci, mai degrabă, o īntoarcere spre sine. Acolo, unde „īntemeietorul” lasă să se reflecte timpul său, vrerea, putinţa ori neputinţa semenilor īntru gīnd. Desluşind multiplele pagini şi coloane, rubrici şi secţiuni ale ziarului de la Stuttgart (AGERO= Asociaţia Germano-Romānă), descoperim o lume aparte.Răsfrīntă asupra personalităţii colective căreia īi aparţinem. Cuvintele adună īn jurul lor romāni de pe toate meridianele lumii şi coboară spre corzile cele mai sensibile ale sufletului. Romāni de pretutindeni. Din ţară sau din locuri depărtate. Practic, de peste tot unde există cuget şi simţire romānească. Iar discuţia cu interlocutorul meu, se desfăşoară la Oradea, acolo unde dl. Lucian Hetco a văzut lumina zilei:

– Da. Asta se īntīmpla acum 52 de ani. Provin dintr-o familie de preoţi greco-catolici, din partea tatălui meu, şi de īnvăţători din partea mamei. Şi, da, sīnt romān (ardelean, n.r.) emigrat īn Germania īn anul 1990. Asta după cīteva peripeţii, aventuri sub dictatura comunistă.

– Pe scurt…

– Am fost licean la „Emanuel Gojdu” īn Oradea şi student la Ştiinţe economice īn Timişoara. Prin căsătorie şi repartiţie am ajuns īn Banat (contabil şef), apoi primul copil, participant la evenimentele de la Timişoara din ’89, cu tot patosul şi inconştienţa tinereţii. Şi, īn fine, plecarea spre Stuttgart. Īn Germania nu se recunosc nici un fel de diplome, aveam şi un handicap de exprimare īn limba lor, dar am obţinut o slujbă la Telekom (pe vremea aceea o compania de stat). O şansă extraordinară! Aşa am reuşit să-mi asigur existenţa. Īn următorii patru ani firma s-a privatizat, a fost listată la bursă … eu eram deja bine ancorat īn firmă. Cu existenţa asigurată. Aşa am simţit nevoia să fac ceva util comunităţii romāneşti din jurul oraşului Stuttgart. S-a născut, astfel, ideea unei organizaţii romāneşti (AGERO) Asta, pe vremea cīnd, acolo, nu existau ziare romāneşti, nu exista Internet … eu lucram ca informatician īntr-un trust german, şi mi-am dat seama că se inaugurează era computerului. Am īnceput să mă interesez cum putem transmite informaţiile. Asociaţia nu era prea bine finanţată, nu puteam īnchiria o frecvenţă de radio, spre exemplu, aşa că Internetul a fost salvarea noastră. Eram singurul care ştiam ce-i aia, de fapt, iar la şedinţa de fondare a asociaţiei am spus doar că voi face tot ceea ce este posibil ca să mediatizăm acţiunile noastre. Vă daţi seama, că dacă nu ajungeam „la ai noştri”, nu puteam fi recunoscuţi ca asociaţie activă. Eram 70-80 de membri şi am īnceput să studiez posibilităţile Internetului. Autodidact, cu toate că aveam şi noţiunile din compania la care lucram. Am ales, cum spune neamţul, din situaţia dată, pe cea cu potenţial cel mai mare. Şi aşa am ajuns la tot ceea ce ţine de această muncă, grafică, mail ş.a. Şi am īnchegat prima pagină de web. O noutate la vremea aceea! Faptul că exista aşa ceva mi-a consolidat poziţia īn cadrul asociaţiei. Dar cel mai important era că puteam trimite mesaje. Iar fluxul de informaţii a făcut ca tot mai mulţi oameni să se implice īn activităţile asociaţiei.

– Care au fost primii oameni care au participat la conturarea paginilor noului ziar?

– Un clujean de-al dumneavoastră, dl. Cojocaru, a iniţiat cenaclul asociaţiei. Iar pagina web a consemnat momente importante de cultură. Am generat cultură, mai bine zis. Iar primii contributori au fost scriitorii Gheorghe Săsărman, Dan Dănilă ş.a. Au apărut şi poeţi, din ce īn ce mai importanţi, şi contribuţii din ţară ale unor condeie recunoscute, romāni stabiliţi īn alte părţi ale lumii, dar care au păstrat microbul scrisului … Ne-am dat seama că nu sīntem jurnalişti, dar că putem face ceva distinct faţă de jurnalismul clasic. Iar criteriul a fost unul singur: oameni de cea mai bună calitate! Şi texte pe măsură. Am ajuns ca, prin 2005, să avem peste 500 de texte de calitate: eseuri, informaţii legate de viaţa culturală a romānilor din Germania, texte de istorie şi filosofie de mare profunzime. Aşa ne-am propus să ne diversificăm. A apărut şi Google şi m-am concentrat asupra modului īn care se poate citi cel mai bine producţia noastră. Pentru asta am simplificat structurile īn pagina web, īncărcările au fost mai rapide, am introdus elemente de securitate sporite (pentru că unele pagini AGERO au fost distruse de către hackeri). Aşadar, texte de valoare, idei cum să fie puse īn pagină pentru a fi atractive şi, desigur, preocupări pentru finanţare. Eu n-am fost şi nu sīnt nici īn ziua de astăzi plătit pentru ceea ce fac. Dar de un minimum de reclame e nevoie. Pentru cheltuielile curente ale postărilor. Sigur, e greu de făcut de unul singur şi lectura textelor, şi grafică, şi contabilitate…

Aşa că am simplificat lucrurile, au apărut paginile standard, am cerut de la autori, pe līngă calitate, şi o corectur㠄la sīnge”. Sīnt oameni responsabili cu care lucrez, mulţi dintre ei care „nu au loc īn ţară să publice”, dar care dau dovadă de talent, seriozitate, minuţiozitate īn tot ceea ce fac. Oameni… tainici, aşa i-am numit. Oameni care nu publicau pentru că nu şi-au putut plăti nu ştiu ce cotizaţie, care erau respinşi pe tot felul de criterii, oameni care nu aveau unde să se manifeste, să-şi … strige ideile, dar şi oameni consacraţi, de mare rezonanţă publicistică. Şi, important, n-am cenzurat nimic. Am eliminat ştirile „incendiare”, cele cu dispreţ pentru semeni, atacul la persoană. Şi, aşa, īncet, īncet, mi-am format o reţea de corespondenţi īn toată lumea, care aduc un plus cuvīntului scris. 12.000 de citiri pe zi! Enorm, pentru o publicaţie care apare pe Internet. Dar n-am uitat că sīnt adeptul filosofiei după care orice lucru se poate face din ce īn ce mai bine. Aşa că am simţit nevoia să mă dezvolt. Să nu mi se (mai) impună nimic. Am părăsit asociaţia. Şi am adoptat o nouă formulă, mai exact am făcut o microfirmă şi am continuat. Aşa cum am ştiut eu: cu seriozitate, materiale de certă valoare şi respect pentru munca mea şi a altora, totodată. Au fost şi mai sīnt īncă, sufletişti, care mă susţin cu materiale, care au făcut redacţie pentru AGERO, care au făcut corectură atunci cīnd a fost nevoie, care au adus sponsori. George Roca, +n Australia, Melania Cuc, o scriitoare bistriţeancă, Ion Măldărescu, regizor la Rīmnicu Vīlcea, Daniela Rockoff, jurnalistă independentă īn Germania (acum īntoarsă īn ţară), Maria Diana Popescu in special, sīnt o parte din colaboratorii mei de bază. Care, realmente, s-au implicat īn tot ceea ce īnseamnă viaţa unei redacţii. Acum, există un schimb intens de informaţii, Twitter, Facebook, totul organizat īn aşa fel īncīt să se ajungă la materiale publicistice, lizibile pentru cei care accesează ziarul. Sigur, īn pagini accesibile, bine structurate, atractive … Nu mi-a fost ruşine să mă uit la ziare mari, cu mult mai multă experienţă īn publicistica on-line. Evităm, īn acest fel, şablonul, uzura şi dăm mereu o faţă nouă scriiturii.

– Īnţeleg că aveţi peste 1000 de corespondenţi.

– Neplătiţi. Cu care ţinem legătura pe Internet, la telefon, īntīlniri periodice īn ţară, prin orice mijloace. Volumul de lucru, la care pot face faţă e de 20-30 de articole pe săptămīnă. Bune, repet! Care trebuie selectate dintr-o masă mare de materiale care sosesc īn mail box. Eventualele corecturi se fac la Sidney, acolo unde George, orădean ca şi mine (Roca n.n.), face tot posibilul ca materialul să fie publicabil. Am depăşit şi impedimentele cu diferenţa de fus orar, i-am eliminat şi pe plagiatori, am īnvăţat „din mers”, i-am īnvăţat şi pe alţii … Şi dacă la AGERO au publicat Păunescu, Buşulenga, Silvestri şi alţii, īnseamnă că mi-am īndeplinit visul. Să transmitem un mesaj adevărat, uşor orientat spre stīnga, din inimă, analiza şi anamneza adecvată a existenţei, a realităţilor romāneşti. Sigur, totul īn contextul global al zilelor pe care le trăim.

– Să dăm puţin ceasul īnapoi. Cīnd a īnceput pasiunea pentru scris?

– Am scris poezie de foarte tīnăr. Sigur, naivă. Dar am simţit nevoia unei lecturi suplimentare. Şi am reuşit. Am citit poeţi şi prozatori (germani, n.r.) īn original. Nu īnseamnă nimic că am terminat ştiinţe economice. Dar am avut drag de cuvīnt. Am īncercat să-l desluşesc de la cei mai mari condeieri ai omenirii. La Deutsche Telekom am ajuns proiect manager. Dar īmplinirea mea a venit citind literatură universală, sociologie, filosofie. Şi mi-am schimbat optica despre lume. Aşa am scris o serie de cărţi, eseuri, recenzii. Şi am īncercat să dau cititorilor AGERO tot ceea ce este mai de calitate din aceste domenii. Prin faptul că sīntem independenţi, nimeni nu ne poate stabili o direcţie. Dar direcţia stabilită de noi este originalitatea. Şi, cum am mai spus, calitatea. Nu acceptăm texte teologice banale, după cum nici istoricii cu păreri controversate nu sīnt acceptaţi. Nu vrem să şocăm. Ci să spunem lucruri fundamentale, de reală importanţă pentru dezvoltarea fiinţei, lucruri inatacabile, dacă se poate. Şi, desigur, adevărate, pīnă la ultima lor consecinţă. Eu sīnt un administrator al unor bunuri, care neapărat trebuie să fie de calitate. Iar succesul este al tuturor corespondenţilor, care ţin la cartea lor de vizită.

– E clar că nu vă place diletantismul. Şi şmecheria. Pilele. Şi făţărnicia. Mai lipseşte ceva?

– Da. Nu-mi place cum se face politică īn Romānia. Atacul la persoană, agresivitatea. Tendinţa asta de nimicire a adversarului. Şi detest hoţia. Pur şi simplu mi se fură articole din ziar şi le regăsesc īn nu ştiu ce fiţuică din Slobozia sau de altundeva. Acelaşi text cu semnătura altcuiva. Penibil. Asta m-a determinat să mă apuc din nou de … studiu. Cum pot să fac să nu mai fiu furat. Am descoperit noi tehnologii, am īntrebat īn dreapta şi-n stīnga şi, acum, cīnd cineva atentează la munca noastră, īntr-o fereastră rebelă apare texul: Aţi īncercat să copiaţi.Vă mulţumim pentru atenţie! Dacă doriţi, vă putem da acordul pentru părţi din texul nostru,apelaţi la … N-a funcţionat nici această metodă foarte multă vreme. Pentru că există căi de a eluda şi acest procedeu. Ştiţi cum e: nu există lacăt pentru pungaşi. Aşadar, lupta continuă.

– La ziar se adună idei. Păreri. Controverse. Trebuie să vă īntreb cum aţi perceput dorinţa imigraţiei de a fi prezentă īn viaţa ţării. Chiar dacă sīnt departe nu sīnt plătitori de taxe şi impozite, chiar dacă nu prea ştiu sau nu prea īi interesează viaţa politică, socială şi economică din Romānia.

– Problema nu este deloc simplă. Cred că asta este o problemă politică şi nu poate fi rezolvată dintr-o mişcare de condei. Cred, īnsă, că atīta vreme cīt cetăţenia romānă īmi oferă dreptul de vot, atīta vreme cīt treaba aceasta este legală, atīta vreme cīt nu există nimic care să-mi interzică să votez, voi avea pretenţia să votez. Noi facem parte dintr-o imigraţie economică, nicidecum ideologică. Sistemul este īncă sălbatic la noi, iar imigranţii aceştia nutresc īn adīncul fiinţei lor să se īntoarcă. Numai că au văzut că se poate trăi şi altfel. Şi vor ca şi la noi să se facă aşa cum e mai bine. E clar că nu numai clasa politică este de vină pentru felul īn care merg treburile īn ţară. Lucrurile nu funcţionează cīnd morala nu funcţionează. E vorba de anume mentalităţi generale, care trebuie schimbate. La toată lumea, vreau să spun. Iar presiunea exercitată de imigraţie asupra conducătorilor ţării nu poate fi decīt benefică. Pentru că, realmente, noi vrem binele ţării. Ţară care ne-a abandonat, de unde am fost nevoiţi să plecăm, dar unde vrem să ne īntoarcem. La mai bine, cu siguranţă.

 

Interviu realizat de

 

Radu VIDA

Ziarul Făclia, Cluj

2015

 

 

 

Dreptul de aproba copierea articolelor prezentate in revista AGERO apartine detinatorilor de copy-right (autorul/autoarea),  care trebuie contactati si informati in timp util.  Orice preluare de texte din revista AGERO fără aprobarea autorilor și precizarea sursei intra sub incidenta "Legii drepturilor de autor".

 

Impressum

 

 

Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero,  Deutschland

Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu. Redakteure: Ion Măldărescu,  Cezarina Adamescu (Rumänien)