Reclama Dvs.

Pagina de front | Istorie | Proză și teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate și apeluri


 


 


 

D’amor şi jale. Ce nu-şi poate închipui nici Satana din Apocalipsă

Grid Modorcea

 

Mi-era dor de parangheliştii din România. Unde să-i mai întâlnesc, fiindcă premierele sunt din an în Paşti, filme ioc, galeriile au cam dispărut, aşa că vernisaje tot mai rare, când la New York sunt câte 50 pe zi! Dar iată că zilele trecute aveam să am o surpriză, am primit o invitaţie la vernisajul unei expoziţii a pictorului Valentin Tănase la Muzeul Cotroceni! O, Cotroceni, palatul regilor, acolo sigur voi da peste paranghelişti! M-am dus. Şi aşa a fost. Era toată paranghelimea bună acolo, amestecată cu snobii şi epavele de odinioară ale plasticiromâneşti. Şi a început spectacolul. (foto: Ghiță Pristanda)

Obişnuit cu vernisajele din Manhattan, unde n-auzi pe nimeni vorbind, nici la lansările de carte, nici la concerte, niciunde, aici am fost şocat. Uitasem că la noi vernisajele sunt un fel de parastase. Acolo, artistul e prezent la vernisaj şi vorbeşti cu el dacă ai nevoie. Iar la lansări, autorul dă doar autografe şi discută cu cititorul care i-a cumpărat cartea. Dar la noi? Se turuie, de parcă nu pictura trebuie să vorbească, ci artistul şi invitaţii săi. Aşa a fost şi aici. Parcă nu eram într-un muzeu de artă, ci la un Congres PCR. Vorbitorii citeau referate, ca şi cum se pregăteau să intre în Academia română cu analiza unui pictor înregimentat, dar fără să scoată o vorbă despre acest trecut al artistului, însă parangheliştii pe la colţuri comentau că Valentin Tănase a fost unul dintre artiştii ceauşişti, ziceau că el l-a pictat cel mai frumos pe Ceauşescu, la concurenţă cu Sabin Bălaşa. De fapt, a existat o competiţie între ei, cum îmi spunea un paranghelist mărunţel, un fel de lider al paranghelimii înviate, parcă şi cei ajunşi în Hades au ţinut să fie prezenţi la acest eveniment epocal, care s-a remarcat printr-o interminabilă logoree, de peste o oră, cu vorbitori care au sufocat asistenţa, ba la urmă s-a cântat şi la vioară Balada lui Ciprian Porumbescu, săraca baladă, e scoasă de la naftalină când patrihoţii îşi arată epoleţii, dar toată lumea plângea, oare de ce?, îşi plângea de milă, însuşi artistul, impozantul Tănase, îşi ştergea o lacrimă, iar totul s-a lăsat cu cipsuri şi fanta, să moară paranghelimea, nu alta, care venise însetată după o tărie, pe un frig de crăpau pietrele! Nu se poate imagina degradare mai mare a Palatului, zicea un alt mititel, păi şi pe vremea lui Tachimuri, cum li se spuneau tacâmurilor cu care ne hrănea Ceaşcă, se aduce măcar apă de la izvor! Nu se poate să jigneşti în asemenea hal cetăţenii care au bătut atâta drum pe o vreme de câine! Se poate un asemenea afront?! Nu se poate!

Ba se poate, i-a răspuns o paranghelistă cu o perucă ŕ la Mireille Mathieu, parcă era Crin Antonescu! Cum adică, doamnă, mă bag şi eu, păi artistul v-a invitat să-l aplaudaţi, nu să vă îmbătaţi! Nu e vorba de îmbătare, de nici o îmbătătură, domnule, dar nici măcar un pişcot, ce Dumnezeu, suntem creştini, e luna pomenilor, abia ce-a trecut Sf. Ionel, venitără şi Sf. Eminache, dar nu s-a lăsat cu nimic! Nu se poate!, fac alarmat. Ba se poate! Păi dvs nu trăiţi în România, unde trăiţi? Mai departe, zic, puţin mai departe, nu prea mai sunt la curent. Înseamnă că nu ştiţi, zice, că Eminescu şi Caragiale e total depăşiţi de epoca noastră. I-o ruşine ce fel de imaginaţie au avutără, fiindcă ei nu şi-au imaginat că un preşedinte de partid la putere, care ajunge al doilea om în stat, poate să candideze, deşi era condamnat definitiv la doi ani de închisoare pentru fraudă, dar populaţia l-a ales, aşa cum fariseii au ales ca Baraba să fie eliberat şi Iisus răstignit! Dar aici cine era Iisus? Nu era. Da’ era Baraba! Unde mai există o ţară fără lege, în care constituţia să fie călcată în picioare, în care preşedintele să privească neputincios mascarada, în care un condamnat la închisoare e liber, candidează, iar populaţia intră la urne şi-l alege masiv?! Ceea ce înseamnă, zic, că ea încurajează hoţia, că doreşte ca Infractorii să fie la putere! Aşa e. Apoi, după ce s-a văzut cu sacii în căruţă, ce face acest hoţ acum? Şi-a plănuit o autograţiere, justiţia să dea o lege a graţierii, prin care infractorul şef să fie graţiat! A imaginat aşa ceva Eminescu sau oricare dintre justiţiarii României sau planetei? Am depăşit la batjocoreală şi ţările bananiere! Şi-au imaginat aşa ceva cei căzuţi pentru libertate în ‘89? E o sfidare totală a istoriei, a oricărui ideal moral, dar în România se poate, se poate ajunge cu degradarea cum nici Satana din Apocalipsă nu-şi poate închipui. Dar poporul ce face? Poporul? Nu mai există. Există populaţie. Populaţia înghite, fiindcă este moartă, amorfă, fără personalitate, amorţită, întrebă-i pe aceşti patibulari cum îi cheamă, stai să vezi, se muncesc să-şi aducă aminte!

Nu-i de mirare că, de ziua lui Eminescu, nici un post TV nu l-a sărbătorit pe poet! În debara cu el! Gata, s-a terminat! El e de vină cu Dulcea Românie şi alte patriotisme deşănţate, să ne mai lase cu Dacia, cu martirii, cu voievozii, cu Rovine şi celelalte, gata, i-a trecut timpul, deşi se zice că el şi-a depăşit timpul, cum şi l-a depăşit şi prietenul meu, Vali, care i-a dezgropat pe voievozi şi i-a desenat aşa de frumos, ca să înţeleagă şi cel mai nărod şcoler cum se bătea Măria Sa pentru glie! Păi după desenele lui Valentin se învaţă istoria în clasa a 7-a, păi ce vedeţi aici?, numai voievozi, unul şi unul, cum e sala dedicată lui Ştefan cel Mare, desene colorate, cum se învaţă şi la grădiniţă, iar Ştefan arată altfel în fiecare portret, e original, nu?!

Dar, întreb, de ce nu a fost expus şi tabloul în care Ştefan cel Mare iese din ramă şi ciocneşte un pahar de vin cu Ceauşescu, care tocmai vizita expoziţia?! E un tablou care a făcut epocă, cum nici un pictor de pe pământ nu a imaginat. Mi-aduc aminte, zice mititelul paranghel. Atunci Valentin a fost înaintat în grad. Păi e ca şi cum l-ai vedea la Luvru pe Napoleon că iese din ramă şi dă mâna cu Bin Laden! Ceva de acest gen. Sau mai exista un tablou, cu Ceauşescu vizitând un şantier de hei-rup şi el arată monumental, faţă de ceilalţi din grupul care îl însoţea, care arătau piperniciţi!

Aici ar fi fost geniul lui Tănase, să expună la Cotroceni şi aceste tablouri, acum, când lumea este total alarmată de felul cum arată Bucureştii, după o ninsoare mai sănătoasă, ca un oraş părăsit, total curat-murdar, nici un trotuar pietonal nu e curăţat, Ceauşescu i-ar fi amendat pe toţi. Iar pe primăriţă ar fi ciufulit-o, să vină Dincă, ar fi strigat, femeia asta l-ar fi scos şi mai tare din fire, nu că o cheamă Firea, ci pentru că în această mocirlă a spus că primăria va cumpăra la anul maşini de topit zăpada! La anu’! la anu’ şi la mulţi ani! Dar anul ăsta ce facem? Altă gogoaşă, bătu-ar firea, votată masiv! Ce dovedeşte asta, trageţi şi dvs concluzia, că poporul român este neguvernabil, el, dacă nu e amendat, dacă nu-i pus să facă treabă cu forţa, nu face. Dictatura este singura noastră salvare!

Domnule, revin eu la cestiune, de ce nu a expus Tănase şi tablourile lui ceauşiste, ar fi făcut epocă nouă, s-ar fi dat şi la TVR, ar fi muşcat din momeală şi Protv, sigur, de ce? Fiindcă Tănase nu are geniu, de aia! Vali e un ilustrator, el e ca un copiator, dacă îi dai poza lui Carol I, ţi-o face fotografie. Aşa i-a făcut şi pe Ferdinand, şi pe Carmen Sylva, pe toţi care au poză, acum Vali lucrează la cuplul Muma şi Ciuma (Băsescu şi Cristoiu, doi brontozaturi năpârliţi şi bâlbâiţi, care aşteaptă revenirea comunismului radios şi hâhâit!), va ieşi ceva tare, fiindcă au poză! Dar cu imaginaţia stă prost, zic, fiindcă pe Ştefan cel Mare l-a făcut cu 7 chipuri. Parcă ar fi caricaturi. Păi da, fiindcă Ştefan nu are poză. Dar are o pictură murală la Putna, de ce nu a respectat chipul consacrat de acea pictură? Fiindcă Tănase e Tănase, vrea să ne dea un nou Ştefan şi caută, caută, poate o găsi, fiindcă Vali e tare, nu se lasă!

Toate astea mi le-au spus parangheliştii, care sunt cumetrele satului, ştiu tot ce se petrece în comunitate, mai ales paranghelistul mărunţel este extrem de informat, un om îmbătrânit pe la vernisaje, de, e cam slobod la gură şi de aceea nu mai are nici un fir de păr pe cap, pe unde a fost, toţi au tras de firele lui, căci merge din vernisaj în vernisaj, îl recunoaşteţi imediat, căci el este chel şi nelipsit.

 

Grid Modorcea

 

 

Dreptul de aproba copierea articolelor prezentate in revista AGERO apartine detinatorilor de copy-right (autorul/autoarea),  care trebuie contactati si informati in timp util.  Orice preluare de texte din revista AGERO fără aprobarea autorilor și precizarea sursei intra sub incidenta "Legii drepturilor de autor".

 

Impressum

 

 

Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero,  Deutschland

Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu. Redakteure: Ion Măldărescu,  Cezarina Adamescu (Rumänien)