Reclama Dvs.

Pagina de front | Istorie | Proză și teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate și apeluri








 

 

Dodon distrugătorul

Valeriu Dulgheru

 

La trecerea unei luni de preşedinţie a pretinsului „preşedinte al întregului popor” rezultatul este unul catastrofal. Dodon continuă să fie preşedinte psrm, să se afle pe baricade postându-se împotriva a cel puţin a unei jumătăţi a populaţiei. Aceasta dacă luăm în consideraţie că în recentele alegeri prezudenţiale au participat doar 51% din populaţia cu drept de vot. Votanţii lui Dodon, foarte bine organizaţi, au ieşit în masă la vot. Deci cei care nu au participat la vot în mare parte nu sunt adepţii lui Dodon. Atunci reiese că Dodon se postează împotriva a cel puţin 2/3 din populaţie. Halal de aşa preşedinte!

  Acest anarhist socialist Dodon acţionează într-un mod distrugător în toate domeniile în stilul mentorilor săi socialişti anarhişti, fiind axat pe distrugerea a tot ce în opinia sa deformată compromite cursul său proRusia şi falsa statalitate. Încercând să-i înţeleg comportamentul, acţiunile acestui kremlinez gândul mă duce la unul dintre fondatorii a ceea căreia i se închină Dodon. Igori (vareagul Ingvar) (Dodonul nostru poartă acelaşi nume!), fiul lui Rurik, atacă Kievul şi îi ucide pe unchii săi Ascold şi Dir. Nu reuşeşte să consolideze bine noul stat că îşi îndreaptă privirile şi oastea spre bogatul Constantinopol, Ţarigrad, dar este înfrânt. Nu reuşise să se formeze bine noul stat rus la Kiev că fiul lui Igori Sveatoslav porneşte iarăşi împotriva Constantinopolului, intenţionând să-şi mute capitala în Dobrogea. Este ucis la retragerea lui spre Kiev şi doar fiului său, nepotului lui Igori îi reuşeşte consolidarea Rusiei kievene, mama pe care ca o fiică rea atât de mult o detestă actualul stat rus.

 

Am făcut o paralelă dar să ne întoarcem la Dodonul (printre altele un prieten din Germania mi-a explicat că în limba germană sună chiar haios!). Doar într-o lună de zile a „reuşit” să se implice „dodoneşte” într-un mod distrugător mai în toate domeniile. Să încercăm să le luăm metodic pe rând. Pe plan extern a făcut un mare tam-tam în faţa stăpânilor săi la Moscova cu denunţarea Acordului de Asociere la Uniunea Europeană ştiind foarte bine (şi stăpânii lui ştiu acest lucru) că nu e de competenţa sa. Supus unor permanente încercări acest colţ de Ţară nu mai reuşeşte să ducă la capăt nici o reformă care i-ar face viaţa lui moş Ion mai uşoară. În aceşti 25 de ani de aşa numită independenţă am încercat mai totul: decomunizarea economiei folosind un soi de capitalism sălbatic pur moldovenesc (unde s-a furat ca în codrul des!), recomunizarea (pe timpul guvernării comuniste) ca în sfârşit, după aproape 25 de ani de orbecăit în junglă, să facem un pas clar spre modelul european, semnând Acordul de Asociere, atât de detestat de Kremlin şi stabilindu-se un plan concret de acţiuni de integrare treptată. Desigur, modul cum este realizat acest plan de acţiuni de către guvernarea actuală a lui Plahotniuc nici pe departe nu este cel care ar trebui să fie, dar totuşi este un început, o mişcare înainte (drept dovadă sunt cele câteva miliarde de euro investiţi în infrastructura Republicii). Chiar şi ortodoxul Lukaşenko îşi reorientează ţara spre acest model, distanţându-se de fratele său de sânge Putin, spre care cu atâta insistenţă diabolică ne îndeamnă „holopul” Dodon.

 

Ce face în acest caz Dodon? Procedează ca „…grădinarul care are obiceiul de a o apuca planta de rădăcini ca să vadă dacă creşte aşa cum trebuie”. Încearcă să smulgă această plantă care abia a prins rădăcini, nepropunând nimic în loc. Deschiderea pieţei ruseşti pentru produsele moldoveneşti este un bluf. În timpul cât Putin ne-a bătut cu sancţiunile economice ea a fost ocupată de alţii. Este un proces natural. Faptul că numărul întreprinderilor moldoveneşti, cărora li se va permite exportul în Rusia se va mări cu câteva, şi acele preponderent din Transnistria şi Găgăuzia, nu va putea rezolva problema exporturilor moldoveneşti. Dimpotrivă producătorii moldoveni vor pierde şi sectoarele ocupate pe piața europeană şi românească. Cred totuşi că Dodon se va întoarce de la Bruxel, unde intenţionează să discute şi aceste probleme, cu coada între vine. Din Rusia nu am primit nici un ajutor în această perioadă de veşnică tranziţie, pe când din Uniunea Europeană, inclusiv, România ne-au venit mai multe miliarde de euro.

 

Tot în planul politicii externe Dodon a înrăutăţit la maxim relaţiile cu vecinii – Ucraina şi, îndeosebi, cu România. Ca un adevărat masochist Dodon primeşte plăcere din faptul că îi atacă în permanenţă pe cei de un sânge. Ce mamă l-a născut şi educat pe acest mankurt?

Însă cele mai distrugătoare sunt acţiunile lui Dodon pe plan intern. Ce a făcut distrugător din prima zi a sa de preşedinţie: a smuls steagul UE (cea care acum îl hrăneşte!) de pe preşedinţie; a înlocuit în bârlogul său limba română cu aşa numita „limbă moldovenească”; s-a apucat pripit (de parcă simte că nu va avea 4 ani înainte!) de refacerea istoriei; a propus o aberantă „soluţie dodonistă” de înlocuire a tricolorului cu un simplu steag de luptă al vechii Moldove; a făcut un prim pas (de când este preşedinte) spre federalizarea Republicii; s-a apucat de capul Academiei de Ştiinţe ş.m.a. paşi trăsniţi. Procedează ca un anarhist sadea.

Să ne oprim la unele din ele. Acest „tătuc al naţiunii” în calitatea sa de preşedinte şi garant al Constituţiei şi integrităţii statului face tocmai contrariul. Chiar în primele zile se întâlneşte (de la egal la egal ca doi ditamai preşedinţi aleşi de popor!) cu aşa numitul preşedinte al Transnistriei Kranoselskij, depune flori la monumentul cazacilor morţi în acel război dus de Rusia contra tânărului stat recunoscut de ONU), îşi cere scuze pentru „sutele de mii de morţi” (de unde a luat aceste cifre!) în războiul Republicii Moldova contra Transnistriei (chiar aşa scrie şi în manualele de istorie studiată în şcolile şi universităţile din Transnistria)”. Este o blasfemie în adresa miilor de morţi şi răniţi în acest război al Rusiei contra Republicii Moldova. 

Pentru revizuirea Istoriei a creat o aşa numită comisie care va încerca înlocuirea disciplinei de Istoria Românilor cu o Istorie a Moldovei, pentru care a şi elaborat pe banii ştim noi ai cui! un surogat de manual tocmai în trei volume. Ruşii au dreptul să studieze istoria vechii Rusii care include şi cea kieveană iar nouă acest kremlinez ne propune să studiem nu istoria întregului neam dar doar a celor de pe malul Bâcului. Să ştie acest holop că şi-au rupt colţii de acest subiect rechini mai mari ca el.

Referitor la atacurile bădărăneşti asupra Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Nimeni nu neagă faptul că în Academie există anumite probleme însă modul cum procedează Dodon nu este pentru redresarea situaţiei ci doar o răzbunare pentru atitudinea forului principal al savanţilor în probleme de limbă şi istorie.

S-a apucat Dodon şi de moştenirea lăsată de preşedinţiile anterioare – palatul prezidenţial aflat în păragină după evenimentele din 7 aprilie (atunci când el era prim viceministru!). Ca să vezi localul preşedinţiei încăpător pentru ceilalţi preşedinţi a devenit neîncăpător pentru ditamai preşedintele Dodon. Şi explicaţia de unde va lua bani este pentru proşti drept care ne ţine. „Banii nu vor fi de la buget. Vor fi de la investitori”. Minciuni gogonate. Cine oare în acest colţ de ţară face ceva fără să aibă chilipir. Vă mai amintiţi de minciuna gogonată spusă acum vreo doi ani  precum că palatul său în trei nivele care costă mai multe milioane a fost construit cu ajutorul părinţilor care în realitate sunt nişte pensionari amărâţi cu pensii de foşti învăţători!   

Referitor la înlocuirea tricolorului naţional cu unul din steagurile de luptă al lui Ştefan cel Mare. Cu acelaşi succes iar propune lui Putin să înlocuiască tricolorul rusesc care simbolizează uniunea slavă (roşu – Rusia, alb – Bielarusi şi albastru – Ucraina) cu steagul roşu care reprezintă Rusia. Totodată steagul propus de marele istoric statalist Dodon este unul din steagurile statului Moldova care astăzi e împărţit în Moldova de peste Prut din  componenţa României; Republica Moldova, Bucovina, nordul şi sudul Basarabiei din componenţa Ucrainei. Este absolut clar că această nouă făcătură dodonistă este un moft al unui mancurt fără neam şi ţară. Alexandru Ioan Cuza (acest mancurt îl consideră trădător pe cel care a realizat mica Unire!) a fost la înălţimea mariolor oameni de stat în comparaţie cu pigmeul Dodon atunci când pentru binele naţiunii (unificarea ei) a renuntat la capitală şi la steag.

Exemplele pot fi continuate. Ai impresia că el zile întregi se gândeşte doar la ce ar mai putea strica în acest colţ de ţară atât de prost guvernat. Te gândeşti la faptul cât de mare se dă şi cât de mic este în adevăr. Sunt sigur că nu oricine ştie cine este preşedintele Germaniei – o republică parlamentară ca şi noi? Este Joachim Gauck de care nici eu nu ştiam până nu m-am informat special. Pe când Dodon s-a făcut cunoscut în lumea întreagă prin găinăriile pe care a reuşit să le comită.

Devine deja iritant (la nici o sută de zile de preşedinţie!) acest Dodon, care apare seara de seară la televiziunile lui sau materiale prezentate de lacheii lui despre el. Internetul explodează de atâtea informaţii proaste despre Dodon. „M-am săturat de Dodon” spune tânăra jurnalistă G. Carasiucenco. „Igor Dodon, președintele Republicii Moldova, însă nu e a tuturor oamenilor, a spus atâtea prostii într-o lună de la învestirea sa, că toată opinia publică este îndreptată egoist spre el”. „Mi-e dor de Nicolae Timofti” spune  Dan Nicu. L-am criticat pe fostul şef al statului, Nicolae Timofti, de mai multe ori în articolele mele…Tot Nicolae Timofti, însă, l-a înfruntat pe Putin atunci când acesta din urmă a acuzat Republica Moldova că nu s-a consultat cu Rusia pe tema semnării tratatului de asociere cu UE... Ştia să se facă respectat în instituţiile statului, dar şi în cele internaţionale”. 

Şi eu m-am săturat de Dodon. Dar voi?

Şi când te gândeşti că va trebui să-l suportăm tocmai patru ani de zile ţi se face rău.

 

Valeriu Dulgheru 

 

 

 

Dreptul de aproba copierea articolelor prezentate in revista AGERO apartine detinatorilor de copy-right (autorul/autoarea),  care trebuie contactati si informati in timp util.  Orice preluare de texte din revista AGERO fără aprobarea autorilor și precizarea sursei intra sub incidenta "Legii drepturilor de autor".

 

Impressum

 

 

Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero,  Deutschland

Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu. Redakteure: Ion Măldărescu,  Cezarina Adamescu (Rumänien)