Reclama Dvs.

Pagina de front | Istorie | Proză și teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate și apeluri








 

 

Impresionanta piață a Ne-Victoriei

Stelian Platon, New York

  De la New York cu sufletul în țară 

   
Cum ar fi și firesc, ar trebui să ne gândim cât vom mai lăsa în prima linie însingurați pe puținii luptători curajoși din presă, (care nu au dezertat), și continuă să lupte împotriva ticăloșilor, care sunt din ce în ce mai numeroși, și care ne calcă în picioare viața și țara. Nemernicii uzurpatori și ctitori ai genocidului calculat cu măiestrie și discreție, întru destrămarea și înfometarea națiunii române, ascultă fericiți cum geme baciul nostru autohton, pregătindu-și mormântul, ca o tradiție a spiritului de jalnic luptător pentru dreptul său.
Neglijăm să ridicăm fanionul și să spunem : -Până aici! Noi suntem poporul, iar cu poporul – hotărât - nu te joci!
      Națiunea română nu trebuie să geamă. Trebuie să mârâie preventiv când este frustrată, și să se înfurie într-un țunami clocotitor - devastator, când este silită a-și părăsi casa și copii, transformându-se într-o nouă sclavie la cheremul lor și al altor țări. Trebuie să înțeleagă odată, pentru numele lui Dumnezeu, națiunea noastră, că a făcut un alt compromis cu manifestația din Piața Victoriei, ca și cu alte manifestații mai mari sau mai mici. S-a destrămat plictisită și răgușită într-un final. Tragem linie, și vedem ce s-a obținut  NIMIC, NIMIC,NIMIC. Nimic însemnând NIMIC și-nainte și-napoi. 
      Idem cu pregătirea președintelui Iohanis în vederea plecării sale la Bruxelles. Aici știm bine că el va fi un apreciat susținător al unității europene, dar nimic despre țara sa, care geme într-o nesfârșită agonie. Cu alte cuvinte, -cum e neamțul și poporul – ca să parafrazez vechiul „cum e turcul…” Nici o țară din lume nu și-a câștigat drepturile cu strigăte de HOȚII, cu cântece, strigături și satiră. Ba, ca râsul, prostia și disprețul să fie și mai mare în fișa postului manifestanților, ei și-au adus și copiii. Pe aceștia i-au pus să adune mizeria și pungile de plastic pe care eroicii lor tutori, le aruncau liber consimțit și nesimțit la locul lor de luptă. Apoi căcatul trebuia să aibe și moț, și au pus copiii să se manifesteze și ei, desenând cu cretă colorată pe asphalt. În mod sigur au fost impresionați criminalii din găștile interlope poreclite partide, privind de după perdele până unde poate ajunge prostia națională când e vorba de spiritul de luptător  pentru dreptate și justiție. Și uite așa ne putem mândri cu altă definiție a râsului, stabilită concret de bieții eroi închipuiți de pe meleagurile multor localități din țară.
   

 

Retoric mă scormone în viscere o obsedantă întrebare: când au obținut românii vreo schimbare în mai bine a vieții lor prin astfel de manifestații long-gitudinețe și lăți-tudinețe, vrednice poate doar de Guinness Book, și-atât. Atitudinea „fără violență”, este un mijloc democratic de a dovedi POWER OF THE PEOPLE? Dacă asta e democrația, atunci își merită numele de –rușine și minciună. Asta înseamnă că democrația nu e bună. Este o erecție fără rezultat. Și-atunci trupul nu e sănătos. Uitați-vă ce se întâmplă în țările cu adevărată și tradițională democrație. Când iese un astfel de popor în stradă, clasa lor politică tremură. Pentru că ieșind, mânia oamenilor e atât de mare că în urma lor rămâne cenușă și moloz. Puterea e a poporului, iar cu poporul nu te joci. La noi însă, cu poporul joci orice și chiar la cea mai simplă cacialma. În țările democratice națiunile nu dorm românește, ci au de spus cuvântul cel mare. 
      Faceți un joc de imagine și puneți pe străzile New York-ului, Paris-ului, Londrei, acești protestatari cu satira, strigătele, copiii, și lâncezeala tipică românească a celor nemulțumiți de regim, și vedeți ce vedeți, și ce iese. I-ați înjura nu-i așa? Ați zâmbi, dacă nu chiar ați râde cu gurile căscate, de asemenea luptători pentru o viață decentă…
        Dar dacă ar mai striga și „fără violență”? N-ați cădea-n cur de atâta râs?
        Dar revenind în Piața ( ne )Victoriei, unde s-a realizat o nevictorie, prin acel „dolce far niente” în variantă valahă, s-a întâmplat ca cineva să deranjeze, refulând ca o morală la atitudinea acelor 200.000 de răzmeriți și răzmirișteni. O parte dintre cei prezenți a izbucnit în acte aproape violente și au făcut (prea puțin e adevărat), ceea ce trebuia să facă marea aceea de oameni care mai și strigau să vină lângă ei toată țara.
        Ca să ce? Să cânte, să satirizeze și să strige împreună –hoții? Ar fi fost prea de tot. Adică nu mai rămânea zdravăn nici un parlamentar. Înebuneau de durere, îngrijorare și spaimă toți până la unul.
        La fel de prompt ați strigat dezvinovățindu-vă și susținând că nu-i cunoașteți, pe curajoșii care v-au dat o lecție, nu-s cu voi, nu-s de-ai voștri și așa mai departe. Ei vă pătaseră deviza –FĂRĂ VIOLENȚĂ-. Da, dar ei aveau motive să fie nemulțumiți și au ieșit în stradă să-și strige durerea, să se facă auziți și cunoscuți, pe când imensa turmă rumegând, n-avea motive de violență față de cei pe care îi votează cu nerăbdare aducându-i cu pasiune de fani, în fruntea bucatelor țării, și pe care poporul le-a trecut la rubrica „uitate”. Ia-ți calificat imediat cu înțelepciune populară, pe cei răzvrătiți, ca fiind doar niște huligani violenți, bețivani și alte calificative bolnăvicioase, care dornici de aventură vă strică vouă imaginea de oameni cuminți și doritori de liniște în țara pe care nu știți cum s-o părăsiți mai repede cu toate motoarele pornite.
      Liniștea era țelul pentru care vă aflați în piață și nu dorința de a condamna corupția, minciuna și nerespectarea prevederilor constituționale, batjocorite de chiar cei care trebuie să le aplice și apere.               
      Liniște cu orice preț. Vis-a -vis de atitudinea radicală pe care ar trebui s-o aveți după 28 de ani de păcăleală, batjocură, falsuri, corupție, suferințe pe alte meleaguri departe de casă, nu ați înțeles că a mai rămas o singură soluție, anume soluția supremă pentru a opri batjocorirea și folosirea în scop personal a instituțiilor statului. Nu vă îndurați să deranjați cu buldozere  toți viermii care lâncezesc în parlament și guvern, putrezi de bogați pe suferința voastră. Când veți înțelege că sunteți determinați și nu pasionați a pedepsi pe ticăloși? Căci ei au ajuns la vremea când trebuiesc pedepsiți de tine poporule! Dacă voi pe voi nu vă înțelegeți, și nici rostul existenței proprii, cum ați putea să mai somați în liniște pe cei pentru care voi nici nu existați? Numai prin foc mai puteți schimba ceva în bine. E bine cunoscut că urâți acest mod, dar unde s-a obținut viața fără sacrificiu? Volens-nolens, numai prin forța brațelor voastre mai puteți face să tremure și să fugă interlop-arlamentarii și toate găștile (poreclite partide numai de dragul vostru) abandonând sacii cu viața voastră și ce v-a fost furat. Începeți cu inițiatorii genocidului și jafului  înscăunați de la 1989 până azi și continuați până la curățenia totală. Demnitatea are un preț, pentru că ea este normalitatea și viața decentă. Iar violența în situația dată, este renașterea națiunii. Cu discursuri și promisiuni democratice, vă condamnați copiii și urmașii urmașilor lor și creați latrina în care se dezvoltă viermii națiunii. Oare cei 28 de ani în care țara a pierdut aproape jumătate de locuitori, și-n care se distrug într-un ritm malefic  instituții ca sănătate, educație, cultură, tradiții industrie agricultură nu sunt suficienți pentru a-i pune să plătească?  Și tot retoric m-aș întreba: de ce nu ați menționat pe pancarte REZIST –CUM ÎMI CEREȚI?
      Asta ca să coincidă cu natura de pacifist și non-violență pe care le ridicați la rang de morală, indifferenți față de iadul în care dispăreți cu țară cu tot.
      Prin urmare după ce v-ați plictisit în zădărnicia faptei voastre, acolo în Piața Victoriei ca și în toate piețele din țară, tot în liniștea mult dorită, ați plecat spre case neșifonați și cu marea realizare și împăcare, că ieșirea imensului număr de oameni necăjiți și nedreptățiți, este tot NIMICUL  DIN MERITUL CE VI SE CUVINE.
      NOAPTE BUNĂ ROMÂNI, ORIUNDE VĂ GĂSIȚI!

Stelian Platon, New York

IMNUL ROMÂNIEI -2017

Ce-aștepți popor român

Cât să fie ceasul când țara încă doarme,              
Când intră hămesiții și-nghit bucăți de hartă?      
Destul cu lâncezirea de acum treceți- LA ARME,  
Destul cu mâna întinsă  la Euro-Poartă.                

Noi minciuni suporți și vise europenizate,    
Cerșești umil continuu pensii de ocară.        
Ascute-ți coasa iar, ca la Bobâlna, fă-ți dreptate,  
Spintecă tâlharii ce țara îți amputară!          

Ei ʼnalță catedrale, priponindu-te-n scriptură,      
Iar popii-ți pregătesc drumul fără pașapoarte,    
Docil și blând să fii trăind inert în impostură,      
Tot smerit să pupi oase uitate într-o moarte.
  
Ruga ți-este elixirul cu care te îmbată,          
Ori globalismu-n care copiii nu știu carte,      
Țara blestemată să-naibă lege ori armată,  
Iar viața vi se scurge-n cuvintele deșarte.  
  
Ochiți - cuminți români, pe cei ce zilnic vă trădează,,  
Ochiți magnații veniți la aclimatizare,              
Nemernicii politici ce se tot abilitează,    
Iar voi trăiți obscur într-o altă închisoare,        

Vă este învinsă țara de gângavi analfabeți,      
Străină e și pâinea și trist miros emană.            
Caustici guvernanți, miniștrii și președinții beți  
Mefistofelic au vândut Roșia Montană.            

Justiția îi condamnă pe cei lihniți de foame,      
Mândria crește-n noi și un șeptel de bețivani.    
Cinstit e acela cu aur la gât kilograme,              
Aspirând vistierie, de douășcinci de ani.            

Din optzecinouă încoace sunteți doar colonie,  
Este secată țara și totuși, încă doarme.                
Românii îs condamnații la o nouă sclavie,        
Treziți-vă, e vremea să vă-nrolați LA ARME.          

Pe mohorâte străzi strigați: - La moarte camarila -    
Nu-l așteptați zadarnic pe Dumnezeu cu mila,    
                                                         

12.12.16
                         

Din vol. „Negrele poteci” Editura Scriirorilor 2017

 

 

 

Dreptul de aproba copierea articolelor prezentate in revista AGERO apartine detinatorilor de copy-right (autorul/autoarea),  care trebuie contactati si informati in timp util.  Orice preluare de texte din revista AGERO fără aprobarea autorilor și precizarea sursei intra sub incidenta "Legii drepturilor de autor".

 

Impressum

 

 

Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero,  Deutschland

Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu. Redakteure: Ion Măldărescu,  Cezarina Adamescu (Rumänien)