Reclama Dvs.

Pagina de front | Istorie | Proză și teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate și apeluri








 

 

Rătăcirea

Emil Rațiu

 

Luna februarie, abia încheiată, a fost o lună de rătăcire şi manevrare mediatică în România, în care mulţi au fost înşelaţi. Bieţii noştri concetăţeni... Manifestau pentru justiţie, ca pentru cea mai înaltă valoare a societăţii şi a vieţii, şi nu ştiau că erau înşelaţi, traşi pe sfoară. Cei mai mulţi dintre manifestanţii din Piaţa Victoriei erau tineri, fuseseră copii sau nu erau încă născuţi în 1989, anul căderii comunismului, acum erau deci victimele restrângerii învăţământului istoriei în şcoli, ceea ce nu le dădea nici un punct sigur de analiză a prezentului, erau victimele lozincilor globalismului şi celor care vor să distrugă  trecutul şi naţiunile, reducând omenirea la un prezent de face-book, chat, şi alte invenţii fără consistenţă, menite să izoleze omul într-o carapace în afara societăţii, în care să fie condus mai cu uşurinţă, convins că aceea este „viaţă” şi „democraţie”, valoare. Manifestau pentru „justiţie”, neştiind că cei care aplică justiţia o pot aplica multe ori (şi) greşit, iar o sentinţă dată de un om  nu este „literă de evanghelie”, de aceea de multe ori poate reprezenta interese care se servesc de justiţie  pentru cu totul alte scopuri şi chiar în contra Ţării.

   Copii de patru ani, „declarau” reporterilor de la TV că au venit să manifesteze penrtu „Justiţie”, neştiind bineînţeles ce înseamnă aceasta! Era ca o comedie în aceeaşi măsură înduioşetoare, prin naivitatea copiilor, dar de prost gust prin naivitatea adulţilor care  nu păreau să înţeleagă mai mult decât copiii, pentru ce manifestau.

   Păreau, sau cu siguranţă nu înţelegeau pentru ce manifestau, pentru că marii corupţi în România erau multinaţionalele, afaceriştii veroşi şi fără scrupule din străinătate, care au scos miliarde de euro din această ţară pe care au sărăcit-o, nefiscalizând ceea ce scoteau din ţară şi umflând ceea ce aduceau din ţara lor, au distrus economic România şi acum încearcă să o distrugă şi politic, distrugându-i orice partid sau organizaţie care poate avea bază în popor. Ce companii multinaţionale străine a cercetat şi eventual a condamnat DNA, dintre acelea care scot miliarde de euro din ţară, fără a plăti impozitele atât de mici, printre cele mai mici din Europa, de 16%?  Niciuna! Unde este industria pe care o aveam în 1989, fabricile de camioane şi tractoare de la Braşov –azi importăm tractoare de aiurea-, unde este fabrica de locomotive electrice „Electroputere” de la Craiova, faimoasă prin exporturile în ţările din jur şi mai depărtate, unde sunt furnalele de la Reşiţa, Hunedoara, Călan, Oţelul Roşu, industria siderurgică de la Galaţi,. Industria de oţeluri speciale, fabricile de rulmenţi (Bârlad, etc), industria petrochimică, industria noastră militară, etc., etc., unde este flota  comercială română, a opta flotă din lume în 1989? A deschis DNA vreo cercetare, vreun dosar contra acestor criminali sau a celor care au tăiat pădurile României, rezervă forestieră a Europei, ducând lemnul, mai ales în Austria, în timp ce fabricile noastre de mobilă de mare calitate au fost închise?  Nu, căci DNA pare a fi comandat din afară, în contra intereselor ţării, de cei care în ultimele unu sau două decenii au demontat pas cu pas şi bucată cu bucată industria ţării, pentru a ne transforma în ţară consumatoare, fără industrie, cu mall-uri, cu importuri fără exporturi, un fel de colonie bananieră la periferia Europei, în care statul român a devenit  chiriaş al el acasă, cu bogăţiile subsolului date toate la străini, petrolul la austrieci –OMV- şi Kazahstan, metalele neferoase, parte la Ruşi, parte la Occidentali, pământul dat şi el, peste 40% în proprietatea străinilor, la preţuri aproape gratis faţă de cele din Occident. Industria energetică –Hidroelectrica, şirurile de hidrocentrale pe râurile de munte pe care ni le-a dat  numai Dumnezeu şi nu puteau fi înstrăinate, rafinăriile, rezervele de gaz ale subsolului, industria petrochimică, băncile, telefoanele,  4.000.000 de români goniţi de acasă prin Italia, Spania, etc., prin distrugerea industriei: A cercetat vreodată DNA această situaţie?. Nu, dovedind că a fost creat în scopul nu al apărării României!

   Apoi, după o lună de manifestaţii maraton în faţa palatului guvernului, a venit vestea-şoc, duşul rece: CSM, în urma sesizării Preşedintelui Senatului, prezentând lupta dintre Parlament şi DNA ca pe o luptă nepermisă şi inconstituţională  între instituţiile statului, respinge cercetarea DNA şi a Procuraturii asupra OUG no.13! Deci intervenţia DNA sau a Procuraturii în treburile politice ale parlamentului este neavenită şi ilegală, pervertind funcţia instituţiilor! După cum a comentat Popescu Tăriceanu,  acţiunea celor de la DNA  reprezintă:o „corupţie a puterii”, iar cea care a instituit-o, şefa  Kovesi, ar fi trebuit, în cazul că ar fi avut onoare, să-şi dea demisia!  Deoarece intervenţia lui L..C.Kovesi în cadrul unui act legiuitor al parlamentului, a reprezentat o încercare de lovitură de stat, la fel ca şi pornirea manifestaţiilor contra guvernului la 31  ianuarie a.c. de către şeful statului, Klaus Johannis, care încălcându-şi rolul constituţional de mediator şi de apărător al legilor statului, se afla în fruntea coloanelor unei manifestaţii neautorizate contra guvernului!   Întretimp, judecătoarea Simona Marcu, a prezentat o reclamaţie contra procurorului-şef Augustin Lazăr şi a procurorilor DNA care au atacat în exerciţiul funcţiunii lor, Decretul OUG 13, pe care în miez de noapte, înainte de dimineaţă, deja l-au incriminar de corupţie.  CSM, cu o mică majoritate, accea a procurorilor, care nu sunt magistraţi şi nu ar trebui să facă parte din CSM, au reuşit totuşi, cu un număr mic de voturi să se salveze de condamnarea CSM, procurorul Augustin Lazăr, respirând uşurat, şi declarând că aceasta înseamnă independenţa CSM..... Dar nu a DNA......

Acum, pe 3 martie, aflăm că au fost arestaţi cinci indivizi violenţi dintre acei care la 1 februarie, în manifestaţia din Piaţa Victoriei pentru „Justiţie”, au atacat cu petarde, pietre, sticle molotov, evident în sprijinul „Justiţiei” şi al democraţiei, rănind pe unii dintre jandarmi. S-a spus că erau membri ai unor cluburi de fotbal, dar nici un club de fotbal nu i-a recunoscut. Cine i-a împins, cine, eventual i-a plătit, ca să manifesteze contra guvernului democratic ales?  

Astfel s-a terminat luna februarie, dar demolarea statului român a început cu mult înainte şi continuă.

   Aparte Tribunalele politice, ocupaţia politică şi economică a României s-a făcut şi prin distrugerea partidelor politice şi instituţiilor naţionale care ar fi avut forţa să se opună planurilor de exploatarea colonială ale Ţării. În acest fel a fost distrus mai întâi, prin infiltrare internă cu foşti securişti şi elemente necorespunzătoare, marele partid de odinioară al lui Iuliu Maniu, Partidul Naţional Ţărănesc-Creştin Democrat, în timpul preşedinţiei lui Emil Constantinescu. Acesta, Emil Constantinescu, a fost  preşedintele care, deşi pactul Molotov-Ribbentropp era de mult mort şi îngropat de înseşi ţătile care-l semnaseră în 1939, a cedat „de jure” pentru prina oară în istoria noastră, fără nici o ameninţare militară -ca în cazul ultimatumului sovietic din 27 iunie 1940- teritoriile româneşti ale Bucovinei de Nord cu Cernăuţiul, ţinutul Herţa din Moldova, sudul Basarabiei, înglobat azi în regiunea Odesa, etc.  O adevărată trădare faţă de circa 500.000 de români curaţi cuprinşi în aceste teritorii, şi faţă de strămoşi, trădare petrecută la Neptun, în ziua de 2 iunie 1997, pentru „graba” de a intra în Nato, fapt care nici nu s-a împlinit. Nu putem, prin contrast cu Emil Constantinescu, să nu gândim la marele domn martir Grigore Ghica, de la 1777, care a protestat pe lângă Nato de atunci, Turcia, pentru înstrăinarea acestui teritoriu al Moldovei istorice, pentru care a fost ucis de marea putere NATO de atunci, Turcia, şi la acei mizerabili care-l trădează azi, fără nici o ameninţare, unui stat străin.

  Aparte tribunalele politice, tip DNA, create pentru ocuparea politică şi economică a României, prin distrugerea statului român şi reducerea României la starea de colonie, după P.N.Ţ. a fost distrus Partidul Naţional Liberal -întemeiat de Brătieni-, cu aportul masiv în distrugerea PNL al preşedintelui Băsescu, ex membru al securităţii comuniste, care a „unificat” Partidul Democrat al lui Petre Roman, fiu al lui Walter Neulander, vechi comunist sovietic combatant în Spania, partid cunoscut ca al membrilor fostei securităţi, pe care Băsescu l-a „unificat” cu PNL, creând USL (Uniunea Social Liberală), din  care s-a salvat numai actualul ALDE (Aleanţa Liberal Democratică Europeană) a Preşedintelui Senatului Ion Popescu Tăriceanu, vechi liberal, care a refuzat omologarea cu partidul P:D: al ex-securiştilor lui Roman şi Băsescu.

   Tactica agenţiilor de Intelligence străine – CIA, etc.-, pentru a controla teritoriul României, aşezat la frontiera est a NATO, a fost demolarea economică şi instituţională a statului român, bucată cu bucată şi cât mai pe neobservate, ca marii specialişti în spargeri de bănci noaptea, în acest caz spărgători de state independente, pe care să le reducă pe neobservate la colonii, după o tactică pe care statele colonialiste de pe ambele maluri ale Atlanticului, au pus-o la punct de sute de ani, în virtutea căreia continuă şă-şi sugă şi astăzi vlaga din fostele colonii, în special din Africa. Aceasta a fost înţeleasă de roimâni numai după foarte mulţi ani, căci era un mod de colonialism mult mai rafinat decât cel brutal sovietic, dar au reuşit să distrugă economia Ţării enorm mai mult de cât nu au reuşit sovieticii în 20 de ani cu SOVROM-urile, şi nimeni în 2000 de ani de istorie ai neamului românesc..Dovadă cei 4 milioane de români plecaţi din ţară prin distrugerea industriei, punerea în grav pericol d.p.d.v. demografic a poporului român, ca niciodată în istoria sa bimilenară. Scăderea populaţiei  prin numărul mare de avorturi, lipsa asistenţei medicale în multe localităţi ale ţării, prin emigrarea doctorilor -14.000, între anii 2000 şi 2015, emigrarea asistentelor medicale, 28.000 în aceeaşi perioadă-, „târgurile” în fiecare an la care ne sunt furaţi cu neruşinare cei mai buni absolvenţi de liceu, de către facultăţi străine, care le dau burse mari, toate acestea ajutate prin politica preţurilor impuse de companiile străine la utilităţile şi energia provenită de pe teritoriul nostru egale cu cele din Apusul Europei, uinde salariile sunt de câteva ori mai mari! Trăim cele mai grele vremuri din întreaga noastră istorie! Mai feroce decât epoca năvălirilor tătare, căci aceia jefuiau, dădeau foc şi plecau, dar aceştia de acum, care au ocupat statul prin ONG-uri

–diversiune abilă care nu mai implică direct statele colonialiste- finanţate de CIA şi alte agenturi străine, nu mai pleacă, şi au ocupat stabil întrega economie a Ţării, până nu va mai rămâne nimic din ea.

   Mai este oare România un stat independent?.

   România nici măcar nu mai este tratată de către Occident ca un stat liber. Aceasta s-a văzut deschis şi în 2012, la 29 iulie 2012, atunci când ex-preş. Băsescu (după unii Braunovici), anihilatorul partidelor politice româneşti, al flotei, etc., virus dizolvant al vieţii şi societăţii româneşti, nemaisuportat de români şi demis printr-un referendum constituţional de peste 90% dintre cei peste 7,4 milioane de alegători participanţi la acel referendum, a fost repus în funcţiune, în urma unei declaraţii a CCR, care şi-a contrazis o declaraţie anterioară, invalidând acum referendumul, după venirea la Bucureşti în mare grabă a unui asistent al secretarului de stat al SUA, Philip H.Gordon! O ruşine pentru democraţie! Ambasadorii străini care la noi nici nu mai respectă legea neamestecului în treburile interne ale statului în care sunt acreditaţi pentru misiune diplomatică, dar se prezintă ca adevăraţi gauleiteri. Ei scot din ţară asasini ca cetăţeanul american aflat în post la Bucureşti –a cărui identitate este ţinută secretă de către autorităţile americane- care l-a ucis pe Theo Peter la 4 decembrie 2004, intrând în mare viteză în taxiul care circula regulamentar cu Theo Peter. În loc să fie judecat şi condamnat de autorităţile române, după cum o cere legislaţia internaţională între ţări suverane, şoferul asasin american a fost scos imediat din ţară de către autorităţile SUA,.dus în secret în SUA  şi achitat de instanţele americane în condiţii scandaloase. Justiţia americană a înlăturat fără ezitare acuzaţia de omor din  culpă, făcându-l pe respectivul asasin basma curată. ..

   Ambasadori americani şi ai altor ţări occidentale, fără să ne cunoască şi respecte istoria, cultura şi tradiţiile se amestecă grosolan în afacerile noastre interne, în contra oricărei practici diplomatice  curente, muştruluindu-ne şi dându-ne lecţii, ca unei ţări coloniale, în care practica diplomatică curentă, dacă am  mai fi o ţară suverană, ar fi expulzarea lor în 24 de ore! Ei intervin în favoarea clanurilor de afacerişti din ţările lor, care nu-şi respectă contractele cu statul român, pentru a-i apăra şi a ne acuza pe noi. A făcut senzaţie afirmaţia la postul public de TV a economistului Constantin Cojocaru, în timpul crizei provocate de băncile americane în 2012, conform căreia România  tandemului Boc-Băsescu  a tăiat atunci pensiile şi salariile românilor pentru a se împrumutat la FMI pentru a scoate din criză băncile SUA, cumpărând titluri de trezorerie americane, aşa zise hedge funds, gunoaie, de mai multe miliarde de euro, în timp ce la noi erau tăiate salariile mizere ale românilor şi pensiile bătrânilor! Tot în acelaşi timp, de notat, un împrumut al statului român de doar 300 sau 400 de euro acordat singurei bănci rămase sub controlul statului român, vechiul CEC, a fost interzis de consiliul concurenţei din UE, deoarece „ajutor de stat”, nepermis de regulile UE!.

   Desigur, un conflict militar al NATO cu Rusia, ne-ar nimici, prin bazele străine-americane- care vor fi imediat atacate de Ruşi pe teritoriul nostru, la Deveselu, M.Kogălniceanu, Cincu.

De cine ne apără cei care ne-au ocupat şi distrus ţara, mai rău de cât pe vremea turcilor sau fostei URSS?  Se dovedeşte că drumul întreprins în ultimele decenii a fost catastrofal pentru ţară, devenită practic o colonie, şi se impune o schimbare, o regândire a politicii  noastre în zonă, cât încă nu este prea târziu, căci orientările actuale ale României sunt păguboase, şi nici o clasă conducătoare din ţările vecine nu le urmează, sub forma de servilism pe care o practicăm noi faţă de Apus..Să luăm exemplul Ungariei, al unuia dintre cei mai lucizi oameni de stat ai Ungariei, care a purtat recent negocieri cu preşedintele rus Vladimir Putin, arătaţi amândoi de presa aservită ONG-urilor americane, soroşiste, etc, ca doi periculoşi antidemocraţi , etc. Adevărul este că Viktor Orban este un mare patriot ungur, care nu tremură  în faţa U.E şi nici a NATO, şi pentru aceasta este respectat în lume. Negocieri asemănătoare şi garanţii de hotare, de la Tisa până la Nistru, prin reunificarea între cele două state româneşti, de pe un mal şi celălalt al Prutului, ne-a oferit foarte de curând un înalt oficial rus, dar clasa noastră politică, cei câţiva indivizi cocoţaţi sus, în jurul preşedinţiei, sunt surzi, căci noi nu trebuie să facem interesele României, dar să facem interesele celor care vor să atace Rusia, cu pretextul Ucrainei, pe care să o aducă în sfera lor, extinzând  NATO în inima Rusiei! Cui folosesc astfel de planuri fără minimul simţ al realităţii?

Dacă a mai rămas ceva românesc în ţara aceasta, se impune o schimbare de rută, înainte de a fi prea târziu, de un cataclism atomic!  În încheiere, vreau să redau câteva scurte pasaje din cartea economistului Ilie Şerbănescu, „România, o colonie la periferia Europei”, pe care o recomand spre lectură tuturor românilor conştienţi.. Scrie Dl. Ilie Şerbănescu:

  „Dedic această carte tuturor celor cărora Dumnezeu le-a dat tăria de-a lupta, cu mijloacele lor oricât de puţine, contra trădătorilor de Neam şi Ţară, vinovaţi de transformarea României într-o colonie la periferia Europei şi a românilor în chiriaşi pe pământurile strămoşeşti,

   Când după aproape jumătate de secol de comunism, a revenit la capitalism (cel puţin aşa este categorisită oficial rânduiala economico-socială în care se află), România a ajuns repede, cu o viteză istorică ce nu fusese cunoscută încă, o biată colonie, în faza cea mai de jos, de la periferia estică europeană. Privind retrospectiv, faptul era probabil inevitabil, pentru că, în măsura în care cuvântul de ordine, stabilit extern  şi acceptat intern, al trecerii de la comunism la capitalism era „totul de la stat la privat”, piesele strategice şi pârghiile de comandă vor fi ajuns inextricabil în mâna capitalului străin, căci cel privat autohton nu exista iar celui public românesc i se hărăzise tocmai menirea să dispară. Din motive ţinând de incertitudinile noilor trasee ale sferelor de influenţă, capitalul occidental a ezitat un deceniu până să se implice în România, timp în care foştii ciocoi comunişti au putut deveni  noi ciocoi capitalişti, furând la greu sub acoperirea paravanului arhislăvit „totul de la stat la privat”. Când însă, după un deceniu capitalul occidental a primit comanda implicării, probabil întru valorificarea slăbiciunilor prelungite ale Rusiei, a intrat ca în brânză şi a pus stăpânire pe tot ce era important în România. A început marea dare înapoi a capitalului autohton; cel public avea program în acest sens, iar cel privat din pură lipsă de resurse şi capacitate concurenţială. Acesta din urmă a mai furat şi el ce a mai putut de la stat, dar evident milioane, căci de miliarde se ocupa capitalul străin. La început de an 2016, când este scrisă această carte –cartea domnului Ilie Şerbănescu-, doar patru procente din cifra de afaceri globală au mai rămas în mâna statului român, iar economia privată, devenită supercopleşitoare, este, în linii mari, jumătate la străini şi jumătate la români, cu deosebirea hotărâtoare că jumătatea deţinută de străini este din axa majoră, de control, a economiei, iar jumătatea deţinută de români, este cea care pune pingele. Resursele naturale, distribuţiile de carburanţi, de electricitate şi gaze naturale (care strâng banii de la toţi consumatorii de energie), băncile, asigurările, industriile câte mai există, telecomunicaţiile, exporturile, retailul modern şi, într-o măsură mereu mai mare, pădurile şi pământurile agricole se află în mâni străine. Nici o decizie de fond nu mai este la dispoziţia românilor. Când nu mai ai resursele şi pârghiile sub control propriu posibilităţile de dezvoltare sunt închise. Regimul în care capitalul străin foloseşte activele, facilităţile şi forţa de muncă din România este halucinant. ... Firmele străine, în majoritatea lor, se plâng că înregistrează pierderi nete, neînţelegându-se astfel de ce îşi mai irosesc timpul prin România! Iar pe ansamblu, capitalul străin raportează profituri mult mai mici decât capitalul românesc. În fapt, îşi umflă conturile cu false consumuri intermediare disproporţionate pentru a-şi camufla câştigurile şi, mai ales, externalizează înainte de fiscalizare (adică înainte de a-şi plăti impozitele în România) 80%-90% din profiturile reale obţinute în România. Se poate estima un minim de 40-50 de miliarde de euro externalizări anuale nefiscalizate –adică fără a fi plătite impozitele- ale capitalului străin din România. Oricum, prin comparaţie, milioanele jecmănite de corupţii români (singurii instrumentaţi de justiţia română, de DNA) reprezintă o tristă bagatelă. Discuţia despre evaziunea fiscală este o glumă proastă, în măsura în care principalul evazionist fiscal, respectiv capitalul străin, nu este. nici măcar inclus în investigare, fiind tratat în România ca un bibelou de porţelan. Tratament însă în acord cu obedienţa faţă de stăpânul străin într-o colonie!” scrie Dl. Ilie Şerbănescu.

  Convingerea mea este că numai adevărul eliberează –după cum o spune şi Isus Hristos- şi acesta a fost imboldul strigătului la deşteptare, adresat celor care mai simt româneşte, motiv al acestor rânduri, dar care nu văd încă prăpastia în care ne scufundăm, căci sunt orbiţi de propaganda globalistă contra naţiunii şi a omului. Revoluţia din decembrie 1989, sublimă revoluţie nu a unei clase sociale –tiers etat – ca în Franţa, sau a unor negustori-speculatori de ceai din Philadelphia la 1774, dar revoluţie a întregului popor, ca toate revoluţiile anticomuniste din acea admirabilă toamnă a lui 1989 din Europa de răsărit, venită concomitent cu reformele în Rusia ale acelui mare om care a fost Gorbaciov, ne-a fost furată nu de comunişti, căci dreptul la liberă exprimare, la asociere în partide politice, la liberă circulaţie, a existat imediat, de la sfârşitul anului 1989, dar ne-a fost furată de turbo-capitalismul globalist care ne-a impus, prin guvernul Roman şi celelalte care i-au urmat o „privatizare” în lipsa oricărui capital autohton, în locul unui plan de susţinere şi retehnologizare a industriei şi a unui nou plan Marshall, care ar fi trebuit să ne fie acordate de drept de acei care ne-au impus comunismul în 1945, prin acorduri luate între ei la Teheran (1943), Moscova (1944), Yalta (1945), adică între Roosevelt, Churchill şi Stalin. Acum, în 2017, nu comunismul, inexistent în lume (-căci cel chinezesc este un capitalism sălbatic-), reprezintă un pericol, dar foarte tinerii manifestanţi din Piaţa Victoriei, înşelaţi, strigau în acele zile de ferbruarie lozinci contra „întoarcerii la comunism”, când pericolul real în lume şi în România, pentru existenţa noastră ca stat şi popor, este colonialismul globalist, care ne-a distrus şi ocupat  ţara,  mai rău de cât un război!.

  „Deşteaptă-te române, din somnul de moarte în care te aruncară barbarii tăi tirani”! este tot atât de valabil azi ca pe timpul lui Iancu, la 1848, sau în decembrie 1989!  Când l-am votat în 2014 pe preşedintele Iohannis, am avut în minte icoana sasului Ludwig Roth, ucis bestial de trupele ungureşti ale generalui Bem, la Mediaş, din cauza afirmaţiilor sale publice că poporul românesc este poporul asuprit şi majoritar în Transilvania, iar nu pe a domnului Eckart, acompaniatorul execuţiei pe roată a lui Horia şi Cloşca,  la 28 februarie 1785, la Alba-Iulia.

                                                                                               

Emil Rațiu

 

 

 

 

Dreptul de aproba copierea articolelor prezentate in revista AGERO apartine detinatorilor de copy-right (autorul/autoarea),  care trebuie contactati si informati in timp util.  Orice preluare de texte din revista AGERO fără aprobarea autorilor și precizarea sursei intra sub incidenta "Legii drepturilor de autor".

 

Impressum

 

 

Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero,  Deutschland

Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu. Redakteure: Ion Măldărescu,  Cezarina Adamescu (Rumänien)