IstorieProza si teatruJurnalisticaPoezieEconomieCulturaActualitatea germanaÎn limbi străine

 

International Forum: Danube - The River of Cooperation, Belgrad 2002

ROMÂNII SI MAGHIARII LA LIMES

Prof. dr. Viorel Roman

 consilier academic la Universitatea din Bremen

Versiunea tradusa in serbo-croata puteti citi aici >>>>

 

Impresii si pareri personale in FORUM

 

CINE POATE AZI SA LUPTE CU OCCIDENTUL?

Astazi este pentru prima data în istoria universala ca o singura civilizatie, cea occidentala, trece ca un tavalug peste toate celelalte din intreaga lumea, mai ales a “treia” si mai nou si cele din fosta lume a “doua”, a "Lagarul" comunisto-ortodx, desfintat în 1989. În prezent, exista o piata, o politica, o industrie mondiala, un comert international etc., toate create si sub control apusean. Mijloacele de comunicatie moderne au transformat planeta intr-un adevarat "sat electronic". Asta îi obliga pe neoccidentali, adica mare majoritate a umanitatii, la eforturi morale, economice, culturale, politice etc. de a se recultiva si adapta la noile conditii. Dificultatea creste în masura în care acestia privesc "tranzitia", implacabila si universala, ca un act de supunere sau exploatare si de aceea sint, din start, incapabili la o cooperare pozitiva.

Exista evident rezistente antioccidentale de toate felurile, dar ele depind, în ultima instanta, de resursele materiale, de logistica, de forta informationala si de capacitatea de lupta. Cine poate astazi sa lupte cu Occidentul? Ultima incercare, demonstratia de forta dintre trupele Nationilor Unite conduse de un general american si lumea islamica a lui Sadam Husein, în Razboiul din Golf, a aratat clar de partea cui este puterea. Pe de alta parte, cine mai vrea sau poate sa renunte la un nivel de trai ridicat, la avantajele medicinii si tehnicii moderne? Cine vrea sa renunte la independenta si respect în lume? Aceste norme sint deja profund occidentale, astfel, nu de putine ori, cei care lupta impotriva Imperiului îi imprumuta pe nesimtite tot catalogul de norme.

Ultima incercare de anvergura “de a ajunge din urma si a depasi lumea capitalista”, inceputa de bolsevicii rusi, condusi de Lenin, urmat de Stalin si incheiata de Gorbaciov, 1917-1989, s-a soldat prin renuntarea la acest obiectiv, cu hotarirea de a deveni occidentali, dar pe o alta cale, ortodoxa. În locul despotiei asiatice se introduc acum instrumentele coercitive monetare, democratice. Astazi stau si fosti tovarasi sovietici la coada sa primeasca “ajutorul”, ca celelalte tari neoccidentale si solicita asistenta pentru a se “transforma” mai repede în ceea ce este azi dominant în intreaga lume.

Avind în vedere dimensiunile social-politice, sau pur si simplu omenesti, ale "tranzitiei", ale acestui efort si mai ales ritmul în care ar trebui sa aiba loc recultivarea lui la ortodocsi rusi, ucrainieni, romani, bulgari si la celelalte popoare necrestine si state neoccidentale, este foarte probabil ca el va esua. “Ceilalti”, în terminologia acestui articol, vechii si noi “barbari” neintelesi si, mai ales, suprasolicitati, se vor rascula si vor cauza catastrofe, la inceput în lumea lor, dupa care cu siguranta si în lumea “intii”, care genereaza, de fapt, aceasta presiune civilizatorie euro-atlantica insuportabila.

IMPERIUL DE VEST

Prin Imperiu, lumea “intii”, tarile industrializate, “Europa”, Centru, Occident, Apus, Vest, Nord etc., se intelege, în general, un spatiu de civilizatie generat de Imperiul Roman si continuat de lumea crestina occidentala, de Roma. Primii care au definit notiunea de “occidentali”, ca o cultura, civilizatie distincta, expansiva si periculoasa, au fost pravoslavnicii rusi în sec. XIX. Liantul si trasatura de caracter fundamentala, caracteristica Imperiului, este respectarea “drepturilor omului” asa cum le-au codificat romanii, nu cum le-au definit alte Imperii sau civilizatii africane, asiatice sau crestini orientali. Consecinta vizibila, materiala a acestei realitati de esenta spirituala este diferenta enorma dintre conditiile de viata din Occident si restul lumii. Si decalajul se mareste permanent, Imperiul fiind obligat, pe de o parte, sa ajute restul lumii si, pe de alta parte, sa se protejeze de nomazi, invazii si teroristi de la periferie, printr-un limes, ca în urma cu doua mii de ani.

Imperiul Roman, “Sfintul imperiu roman de natiune germana”, s-a metamorfozat astazi în Grupul celor 7 puteri (G 7), în USA, UE, sau în organizatii suprastatale ca ONU, NATO, OECD, IMF, Banca Mondiala etc. O dificultate în a definirii Imperiul Vestului, al Nordului, este cauzata de occidentalizarea continua a lumii. Teoretic si practic totul depinde astazi de USA, UE, G 7, de Occident, si de aceea este de inteles ca toti oamenii, volens, nolens, fac parte din acest spatiu de civilizatie, dar traditii straine si incapacitatea de a se adapta fac ca multe neamuri, cu false puncte de orientare, sa vegeteaze la periferie, intr-o mizerie materiala si spirituala din ce în ce mai accentuata. Acelasi fenomen il putem constata chiar si în centrul si estul Europei.

 

IMPERIUL SI EUROPA CENTRALA

 

Dupa prabusirea Imperiului Roman de vest, cel de est, Bizantul a continuat traditia romana, pina cind imparatul “Europei” Carol cel Mare (800 - 814) a stabilit granita de rasarit pe Elba, Saale, partea de vest a Panoniei, spre sud, pina unde se intindea sfera de influenta a slavilor, a Imperiului roman (oriental), cum se considerau grecii din Constantinopol. Un secol mai tirziu, ara­bii ocupa vechiul teritoriu al civilizatiei greco-latine din Siria, tot nordul Africii pina în Spania. Bizantul slabeste apoi si prin schisma (1054), prin rupe­rea legaturilor cu Roma. În sec. XIII, occidentali expandeaza si considera deja teritoriul incepind cu Adria, curbura Carpatilor pina în Tarile Baltice, ca sfera lor de influenta: cu biserica romano-catolica, cu literele latine etc. Astfel a aparut o Europa Centrala, un nou limes a Romei, formata de fapt de regatele catolice maghiar, polonez si Prusia Orientala. Aceasta regiune este de atunci permanent disputata. Ea apartine ambelor lumi, Romei si slavilor.

Dupa Primul Razboi Mondial, Europa Centrala, inclusiv Romania Mare ortodoxa, graviteaza spre Occident. Dupa cel de al Doilea Razboi Mondial, Stalin, Churchill si Roosevelt au restabilit exact granita lui Carol cel Mare în favoarea Moscovei, Despotului slav. În 1989 Gorbaciov se retrage de buna voie pe granita ruso-poloneza, si lasa Europa Centrala libera. În 1994 Jirinovschi cere o revizuire a granitelor, prin despartirea crestinilor de rit occidental de cei de rit oriental din Europa Centrala. Ultimii, ca de exemplu sirbii, bulgarii si romanii de la rasarit si de la sud de Carpati, ucrainenii ortodocsi ar urma sa se reintoarca din nou sub controlul nemijlocit al Moscovei. Roman, Imperiul de vest sa se margineasca în a-si apara numai crestini occidentali.

In afara de miscarea granitelor terestre, de-a lungul timpului s-au format granite celeste, spirituale. Occidentul, unde Imparatul si Papa, Statul si Biserica sint despartite, se bazeza pe lege si contract, respectarea demnitatii si initiativei cetateanului. Statul este permanent ingradit în favoarea libertatii si drepturilor omului. În Europa Centrala independenta cetateanului este limitata, iar în Rasarit, unde Imparatul este vicarul lui Dumnezeu, Statul si Biserica sint una, drepturile cetateanului sint în strinsa legatura, dependent de Despotul bizantin, comunist, "in tranzitie" etc. Daca acceptam ca la vest domneste “dictatura libertatii” si în est “libertatea dictaturii”, atunci în Europa Centrala avem de-a face cu un amalgam de a privi si organiza viata.

Experienta a aratat ca nu este posibil, intr-o perioada scurta de timp, implantarea unui sistem social generat de o cultura, intr-o alta cultura. Daca luam modelul social al crestinilor occidentali si-l aplicam celor orientali: libertatea se transforma în anarhie, democratia în despotie si universalitatea în ceva aberant. Fascismul german si comunismul slav au fost doua incercari reusite, pina la un anumit punct, de modernizare, de adaptare, de recultivare dupa reteta occidentala. Ele au fost insa, în acelasi timp, mai ales o reactie atavica de respingere a “dictaturi libertatii” venita brutal din Apus.

Comparind fascismul cu comunismul este usor de remarcat ca primul s-a dezvoltat în Europa Centrala si celalalt în cea Rasariteana, pina cind Occidentul le-a inlaturat pe amindoua. Dictatura lui Nicolae si Elena Ceausescu, intr-o tara pe jumatate în Europa Centrala si cealalta parte în cea Orientala, este paradigmatica pentru antioccidentalism si în acelasi timp pentru o modernizare oarecum de tip occidental. Aparent un paradox si desigur o tragedie. Atit Hitler, cit si Stalin sau Ceausescu au fost simpli traditionalisti, exponenti ai respingerii presiunii Imperiului occidental si concomitent, ai dorintei apropieri societatii tarii lor de performantele Apusului.

 

IMPERIU - LIMES - PERIFERIE

 

Lumea “intîi” stapineste, de fapt, intreaga lume si isi construieste în acelasi timp limesul, mai multe sisteme de aparare. De exemplu Mexicul, Marocul, Algeria, Tunisia, Egiptul, Libanul, Turcia, Croatia, Bosnia, Ungaria, Polonia, România si Tarile Baltice sint state limes, tampon, care formeaza o zona intermediara, intre Centru si Periferie, mai mult sau mai putin stabila, cu care Occidentul are relatii speciale. În calitate de tari asociate, ele sint ajutate militar, economic, cultural etc. pentru a ramine stabile si a forma astfel un val de aparare în afara granitelor propriu-zise ale Imperiului occidental, impotriva restului lumi, neinteresante pentru lumea "intii", industrializata.

In afara de aceste trei “lumi”, cu structuri culturale, social-politice si interese bine definite, exista, fireste, si enclave, contoare intarite ale Imperiului occidental în lumea “a treia”, ca de exemplu Africa de Sud, Israelul, Kuveit, Japonia, Hong Kong-ul, Australia, Noua Zelanda etc. Dar si tari care nu respecta dreptutrile omului dar, fiind utile stabilizari dorite de Imperiu, sint imediat cooptate în comunitatea internationala, fara nici o problema de constiinta, cum este cazul Emiratelor, Iranului sau al Chinei. În Rusia se pare ca lupta politica se va duce pe tema: cine este mai capabil de a face fata barbarilor la limesul asiatic si la cel islamic? Presedintele Vladimir Putin, fost KGB si recent botezat cu intreaga familie, este astazi favoritul Occidentului.

Decalajul economic, financiar, cultural etc., aparthaidul dintre Imperiu si lumea “a treia” se agraveaza si pentru ca Occidentul isi diminueaza astazi eforturile civilizatoare, de cind nu mai trebuie sa faca fata concurentei comunisto-ortodoxe în fostele coloniali, devenite nominal indenpendente. Resursele financiare care erau în trecut dirijate spre periferie sint astazi folosite în Europa Centrala si Rusia. Evident, aparatul atit de impozant al Natiunilor Unite isi desfasoara în continuare activitatea în Afganistan, Angola, Kosova, Macedonia, dar numai pentru a masca dezinteresul Nordului pentru Sud, Imperiului pentru periferie. Toate datele ne arata ca nu exista nici o tendinta de apropiere intre Nord si Sud, dintre tarile dezvoltate si subdezvoltate, ci din contra, de revenire vechia logica a "exploatarii" imperiale, coloniale.

Guvernele din tarile subdezvoltate, asa-zise în curs de “dezvoltare”, dependente de IMF, Banca Mondiala, sint obligate sa practice o politica economica si sociala contrara intereselor lor. Ele nu se pot apara în fata presiunilor Imperiului, care le impune o directie de dezvoltare în concordanta cu interesele pietii mondiale, ale comertului international, de regula în contradictie cu interesele vitale de perspectiva ale acestor etnii si neamuri de la periferie, cu o cu totul alta religie, cultura decit cea crestin-occidental.

IMF submineaza astfel politica economica nationala cu rezultatul ca guvernele acestor natiuni sint din ce în ce mai putin în masura sa controleze fenomenele socio-economice din propria lor tara. Inglodate în datorii, dependente de ajutoare, ele nu mai pot mobiliza investitii proprii sau atrase impotriva intereselor Imperiului, asa ca pierd din ce în ce mai mult controlul asu­pra intregii infrastructuri si apoi a statului insusi. Relatiile lui Ceausescu cu Apusul, pina la impuscarea lui si a sotiei sale, sint paradigmatice. Independenta si suveranitatea sunt la periferie limitate de interesele Imperiului

Ajutoarele umanitare si cele de dezvoltare pentru lumea a “treia” se transforma astazi pe nesimtite intr-un fel de tribut al tarilor industrializate pentru asa-zisa dezvoltare si cooperare cu "ceilalti", cu barbari de azi. Cu toate ca în practica dezvoltarii nu mai crede aproape nimeni, nici la Centru, nici la Periferie, si nici în fosta lume a "doua", fostul "Lagar" comunist, în curs de asimilare cu cea de a “treia”. Tarile din Sud nu mai sint, cel putin incepind cu anul 1990, “in curs de dezvoltare”, ci din contra, “in curs de degradare”. Dupa renuntarea sovieticilor la “bastionul progresului, pacii etc.”, la "dictatura de dezvoltare", la sprijinul anticapitalistilor, Occidentului îi stau deschise toate pietele si culturile lumii, asa ca se revine la politica imperiala.

Labilitatea si chiar distrugerea statelor din lumea a “treia” nu este rezultatul unor revolte sociale sau conflicte etnice, cum se mediatizeaza cu atitea elocventa si lacrimi de crocodil în Vest, ci invers, subminarea structurilor statale duce în cele din urma la conflicte sociale, etnice etc. Si, din nou, cazul Romaniei este edificator. Ceausescu si-a lasat poporul stors de plata datoriilor si a dobinzilor fata de Vest pina cind structurile statului s-au erodat si s-au prabusit. Revolutia inceputa de episcopul maghiar calvin László Tökés în Timisoara, luptele de strada intre maghiari si români în Tirgu Mures nu au fost cauza prabusirii statului, ci prabusirea structurilor statale au dus la aparitia lor. Exemple similare din lumea a “treia” sint o multime. Unele sint chiar denumite rascoale de tip Fondul Monetar International.

 

IMPERIUL SI "NOUA ORDINE"

 

Din anul 1990, la invitatia rusilor, Imperiul occidental si-a restabilit granita în Europa, cum era deja în sec. XIII. Concomitent, Imperiul isi organizeaza astazi un limes de state tampon si isi redeschide contoare intarite în zonele subdezvoltate, dar numai în care avantajele sint clare. Intreaga constructia geopolitica se cheama "Noua Ordine", si este inca un rezultat al intelegeri ruso-americane din 1986, în urma unei presiuni venite din Imperiu "roman".

Dupa razboiul din Irak, el civil din Caucaz, situatia creata în fosta Jugoslavie ilustreaza, poate cel mai clar, cite jertfe omenesti sint posibile a se lua în calcul la periferie în Noua Ordine. În spatele unui paravan de ajutoare a fost farimitata Jugoslavia comunisto-ortodoxa, în Croatia si Slovenia romano-catolica si Bosnia-Herzegovina un limes al UE / NATO, iar de partea cealalta a “valului”, în Serbia si Montenegro ortodoxe, izolate în spatiul pravoslavnic cu care probabil vor a se uni, impiedecind incercarile timide ale românilor si moldovenilor de a se emancipa de dominatia greco-pravoslavnica. Pentru musulmani, s-a creat în Kosovo un fel de enclava de tip “Gaza” în Balcani. Pentru crimele de razboi raspunde Slobodan Milosevici la Haga.

In cea ce priveste "Lagarul" moscovit propriu-zis, "dictatura de dezvoltare" comunisto-ortodoxa este considerata în Vest ca raspunzatoare a tuturor relelor, nemultumirilor, a eruptiilor sociale si etnice. Pe de alta parte autodeterminarea, autonomia unor regiuni sau neamuri în rasarit este privita în vest ca ceva pozitiv. În schimb, daca aceste entitati vor sa se distanteze de modelul vestic, sint taxate imediat ca extremiste, neo-comuniste, national-comuniste, în orice caz ceva profund negativ. Un fenomen paradoxal, pentru ca în Occident se practica exact o politica contrara. Autodeterminarea panamezilor, a irladezilor de nord, a bascilor, a corsicanilor sau alsacienilor etc., este imediat înabusita de USA, Spania, Anglia, Franta.

Conflictele apar astazi la granita fostelor imperii Austro-Ungar (romano-catolic), Rus (pravoslavnic) si Turc (islamic), pentru ca aici acumularea de capital, din lipsa unui stat puternic, nu a avut loc si, ca urmare, sint inca slab dezvoltate economic, chiar si dupa efortul de modernizare "dictatorial" planificat si organizat de comunisti. În timp ce în spatiul euro-atlantic se creau piete unitare prin asimilarea fortata sau exterminarea fizica a minoritatilor, la periferie nu a avut loc un proces similar, din contra, aceste zone erau numai surse de acumulare de capital pentru apuseni.

Revolutia franceza din 1789, sau cea germana din 1848 au realizat o omogenizare etnica remarcabila si o piata intinsa si stabila, capabila sa realizeze o acumulare da capital de mari proportii. În Statele Unite ale Americii, s-a exterminat chiar populatia unui continent si este azi o ironie a istoriei ca urmasii stapinilor si ai sclavilor lor negri isi fac, impreuna, un merit în a promova autodeterminarea popoarelor balcanice, unde o piata unica, larga si stabila, necesara acumulari primitive de capital, prin “curatenie etnica”, nu au avut loc. Nu au avut inca loc? Se va raspindi acest tip de conflict, asa zis balcanic, în intreaga lume?

Dar sa consemnam punctele de vedere ale Imperiului si Periferiei, exagerind de o parte si de alta, pentru a scoate la iveala mai clar esentialul. Avem astfel la indemina un catalog al principiilor de baza dupa care vor fi sortate informatiile, evenimentele, etniile si natiunile în Noua Ordine, al dilemelor inevitabile, si mai ales al chestiunilor la care inca nu s-a gasit raspuns.

In Imperiu, Centru domina legea, ordinea, dreptatea, “drepturile omului”, norme impersonale. Neamurile care nu sint în stare sa respecte aceste norme si valori apartin Periferiei. Aici domneste dezordinea, nedreptatea, iar “drepturile omului” sint lezate aproape permanent. Imperiul isi ia libertatea de a actiona în intreaga lume pentru protejarea institutiilor sale, a “drepturilor omului” etc. În “prima” lume, oamenii sint sedentari, majoritatea absoluta sint crestini occidentali, respecta cele 10 porunci, proprietatea, si isi tin o contabilitate exacta a bunurilor, a bunastarii lor. "Ceilalti", barbarii, sint predispusi spre furt si minciuna, sint nomazi, saraci si risipitori. În Imperiu domneste rationalitatea, stiinta, dreptul, la barbari fanatismul, fundamentalismul religios, bunul plac si forta pumnului. În Vest, lumea traieste intr-o unitate stabila si pasnica, pe cind în Sud sau Est, intr-o multime de state dusmanoase, intr-o lupta continua unele cu altele. În Imperiu caile de transport, mijloacele de comunicatie, moneda sint sigure, în lumea a “treia” drumurile, telefoanele etc. sint foarte des nesigure, deteriorate, monedele sint slabe, inflatia este cronica si oameni sint nevoiti sa practice trocul, coruptia. În Nord, numarul populatiei este cunoscut exact si creste în concordanta cu resursele materiale. În Sud, Imperiul asista neputincios la o explozie demografica cu consecinte imprevizibile pentru toata omenirea.

Lista acestor caracteristici, care despart griul de neghina, Nordul de Sud, poate fi bineinteles continuata. Este totusi usor de remarcat ca exista un potential apreciabil de barbarie si în lumea “intiia” si unul de civilizatie în Sud. Orice comparatie este o chestiune a unitatilor de masura si a puterii. De acea este foarte important ca singurul arbitru cu posibilitati de interventie sa ramina Imperiul. La limes, proportia amalgamului dintre cele doua lumi opuse este dominanta de virtutile “romane”, printr-o interventie occidentala directa si permanenta. Astfel ca, dupa razboiul din Irak, Afganistan si razboiul religios din Jugoslavia, asistam astazi la realizarea în practica a "Noii Ordini". SUA va disciplina preventiv barbarii recalcitranti si teroristi.

Pe scurt: dupa demontarea Cortinei de Fier, se schiteaza momentan un nou limes, mai mult economic decit politic, intre Nord si Sud si unul dintre Est si Vest. Indiferent de cum va arata acest nou sistem de departajare, deja marfurile si capitalul si-au regasit, prin acordul GATT si intelegerile celor 7 puteri, libertatea de miscare totala. Oamenii, în schimb, nu se mai pot misca datorita "Cortinei de aur", a unui aparthaid economic, organizat si suprave­gheat temeinic de occidentali intre Nordul industrializat, pe de o parte, si Sud, fostele tari coloniale, si Est, "fostul" Lagar comunisto-ortodox.

Dupa trecerea în revista a istoriei si caracteristicilor unei culturi mondiale dominante, cea occidentala, a Imperiului, iar pe de alta parte, evolutia problemelor si aspiratiilor de la periferie, de la Imperiul Roman la USA/UE, pentru fiecare generatie din Imperiu, de la limes si din lumea barbara dilemele, problemele si chestiunile fundamentale au ramas, în fond aceleasi.

1) În Centru, în Imperiu, în lumea “intii” revin în permanenta urmatoarele intrebari: sa mearga Roma cu institutiile ei la barbari, sau sa fie adusi barbarii la Roma (ca sclavi, Gastarbeiter etc.)? sa se implanteze dreptul, institutiile romane cu forta si în societatea barbarilor (?), daca da, cum sa se organizeze transferul pasnic, economic (?), religios (?), cultural (?), prin NGO´s (?), daca nu, cum sa fie organizata apararea de invadatorii nomazi, teroristi fara resurse de alimentare, de apa etc. (?), cum sa fie institutionalizat si intretinut un limes (?), cum sa fie tratate, cumparate aliantele cu barbarii (?), cum sa fie controlati barbarii, prin actiuni militar-umanitare (?), prin politica divide et impera, santaj sau sprijin militar, economic, sanitar, umanitar etc. (?), ce contoare fortificate sa fie deschise sau inchise, si mai ales unde?

2) La limes, în statele tampon, în lumea “a doua”, interesele imperiale si barbare se intrepatrund si se delimiteaza unele de altele, în acelasi timp. De aceea, cit din institutiile Romei si cit din obiceiurile barbare ale pamintului sint compatibile si necesare pentru a face fata acestei duble presiuni (?), generate de frica si aversiunea barbarilor, a Periferiei fata de Centru si invers. Pentru a supravietui la limes, la cit din avantajele civilizatiei romane se poate renunta, fara a cadea în barbarie (?) si ce obiceiuri barbare pot fi innobilate (?), si în ce fel, adaptate oarecum la normele Imperiului si care nu (?).

3) La Periferie, în lumea barbarilor, a necrestinilor, a “treia”, eufemistic definita si “in curs de dezvoltare”, dar de fapt în vesnica mizerie materiala, în permanenta nesiguranta a zilei de miine, oameni aspira instinctiv pre avantajele civilizatiei, drepturile omului si institutiile dreptului roman. Din perspectiva celor izolati printr-un apartheid, din ce în ce mai evident si transparent, chestiunea este în fond simpla: daca dreptatea, Imperiul nu vine la noi sa ne ajute în implementarea institutiilor aducatoare de bunastare, atunci... “toate drumurile duc la Roma”. Cit sa mai astepte (?), cit ajutor si în ce forma (educational, umanitar, de dezvoltare, militar etc.) poate solicita de la Centru, de la lumea “intii” (?), care-i momentul prielnic si în ce forma poate santaja, teroriza, invada lumea civilizata, invidiata de toti “ceilalti” (?) sau cind si cum sa organizeze invazia spre Centrul civilizatiei, spre Imperiu(?), izolarea sau dialogul cu Roma eterna(?).

B A R B A R I

La origine, în greaca, “barbaros” insemna strain, apartinator unei alte civilizatii sau culturi. De acea pentru greci, în mod consecvent, toate popoarele, inclusiv cel latin, erau barbare, pina cind romanii, asimilind cultura greaca, isi insusesc si ei aceasta notiune. Apoi notiunea devine din ce în ce mai mult negativa. Asa erau denumite bandele inarmate de goti, vandali, avari, burgunzi, franci etc., culminind cu hunii, care au distrus în cele din urma Imperiul roman (476), fondind noi state. În sens larg, barbarii sint cei care traiau si traiesc inca în afara Limes-ului, centura de aparare a Imperiului.

Astazi cuvintul este folosit mai ales pentru a desemna pe cei care nu respecta cele zece porunci biblice, legile umanitatii crestine, “drepturile omului”, democratia etc. Asa ca nimeni nu este dispus sa fie considerat barbar. Dupa Banca Mondiala, eliberarea de conditia de barbar, respectarea “drepturilor omului” sint dependente de resursele materiale ale unei societati. În acele state în care se cistiga un, doi dolari americani pe zi, de exemplu, nu se poate beneficia de privilegiile democratiei, civilizatiei occidentale, pentru ca apa este poluata, lipsa de alimentare cronica, administratia, scoala, armata etc. profund corupte, asistenta sociala si medicala de nefinantat, analfabetismul în crestere, justitia o farsa etc. Apartinatorii unor astfel de societatati (miliarde de oameni din lumea a “treia”) sint barbari de astazi.

“Barbarus hic ego sum, quis non intelligor ulli”, - “Aici sint barbar, pentru ca nimeni nu ma poate intelege” - spunea celebrul Publius Ovidius Naso (43 - 18), exilat la Tomis / Constanta. Dupa Montaigne “barbar este în afara obiceiuliror proprii”. În acest articol, folosim notiunea de barbar în sensul de “ceilalti”, tot asa cum numim Occidentul, Imperiu, limesul “limita” civilizatiei apusene etc., numai pentru a usura analogia cu o situatie veche de doua milenii, si pentru a permite astfel o abordare directa a unor probleme, pina nu demult tabuizate. În limba, cultura româna ca si în tot fostul "Lagar" comunisto-ortodox navalirea “barbarilor” germani si slavi s-a metamorfozat, peste noapte, în venirea aproape "pasnica" a popoarelor “migratoare”, iar fenomenele de barbarie din perioada contemporana erau taxate exclusiv ca rezultatul conditiilor inumane pe care le genereaza imperialismul, productia de marfuri capitalista, exploatarea omului de catre om etc. Lagarele socialiste erau pina 1989 centre de reeducare, iar fenomenele de barbarie, din Lagar sau din lume erau numai ramasite ale sociatatii burgheze în putrefactie etc., care vor disparea cind va invinge comunisto-ortodoxia în intreaga lume.

Mai ales existenta conflictului ideologic dintre Vest si Est, dintre crestini de rit occidental si cei de rit oriental, dintre Roma si a treia “Roma”, Moscova, dintre progresisti si retrograzi, dintre civilizati si barbari etc., a monopolizat peste jumatate de secol, un sens sau altul. Pentru comunisti, barbari erau exclusiv capitalistii si imperialisti si invers. Punerea la indoiala, a veridicitatii sau legitimitatii uneia sau a celeilalte ideologii se platea pina nu demult scump, cu surghiunul si, nu rareori, chiar cu capul, de o parte sau de alta a Cortinei de Fier. Se incerca aici “sine ire et studio” o depasire a acestui impas ideologic, devenit intre timp lipsit de sens.

Dupa renuntarea la comunism si dupa esecul tragic a lui Mihai Gorbaciov de a ajunge la o intelegere cu Roma, Imperiul s-a gasit, o scurta perioda de timp intr-o situatie ciudata, aceea de a nu mai avea dusmani. S-a ajuns la “capatul istoriei”, cum a definit situatia un consilier al Presedintelui SUA. Dupa aceasta rascruce de drumuri în istorie universala, Rusia, satelitii pravoslavnici nu au gasit inca formula de apropiere de Roma, asa ca inca nu se cunoaste cu certitudine cum vor evalua evenimentele la Moscova, "a treia" Roma: (1) inapoi spre barbarie, (2) spre misiunea de durata la limesul islamic, asiatic sau totusi (3) spre civilizatia crestina occidentala?

Independent de deciziile slavilor orientali, Nordul si-a regasit deja vechii barbari în Asia – teroristii islamici. Lumea a “treia” ameninta din nou civilizatia mondiala prin fundamentalismul religios, prin acte de terorism si comert mondial cu droguri, prin o explozie demografica incontrolabila, care va duce în citeva decenii la o invazie fara precedent a celor fara surse de apa potabila sau hrana spre lumea “intiia”. În Imperiu, fondurile care erau alocate impotriva expansiuni comunismului sint astazi destinate supravegheri si controlului acestei noi “terrae incognitae”. În antichitate, romanii consemnau pe harti teritoriul în care locuiau barbarii lapidar ca “Hic sunt leones”. Era un indiciu ca regiunea era periculoasa, nepopulata de oameni civilizati.

 

ROMâNII (VALAHII)

 

Românii, singurii urmasi ai romanitatii orientale, sint produsul limes-ului roman si au supravietuit în primul mileniu tuturor invaziilor barbarilor în drumul lor spre Roma. Cultura lor s-a format în cadrul structurilor de gindire, de comportament latine, la marginea Imperiului, în contact cu grecii si migratorii, ambi dusmani declarati ai Imperiului si implicit ai urmasilor lor, românii. Aceasta experienta de limes, inconjurati de dusmani, “in calea tuturor rautatilor”, determina caracterul, rolul si misiunea acestui neam. Valahii nu sint altceva decit aparatorii valului, al limesului roman de rasarit, asa cum wales din vestul Angliei sau valonii din Belgia sint tot urmasi aparatorilor limesului roman apusean. Românii, izolati de civilizatia originara, au rezistat în mici insule si s-a transformat pina în urma intr-un bastion “roman” în marea de slavi si asiatici, care, dupa caderea Imperiului, inundasera Europa de la Marea Baltica pina la cea Adriatica. La cumpana mileniilor, legatura cu Roma a valahului Asan, un mare conducator al “limes-ului” si fondatorul unui imperiu s-a suprapus cu o multitudine de factori inhibitori, distructivi emanciparii valahilor. Conflictul cu maghiarii, trecuti de la Bizant la romano-catolicism si astfel în slujba Romei, a coincis cu incarcerarea crestinismului românesc, de origine latina, în structurile ierarhice ale bulgarilor slavizati si sub control grec, bizantin. Dupa exterminarile sistematice ale protoromânilor de catre slavi de sud si bulgari, urmeaza apoi obedienta religioasa fata de dusmanii lor traditionali, greco-slavi, care nu a incetat nici pina azi. Redusi la o viata primitiva, de pastori si agricultori, fara orase si fara o elita spirituala proprie, românii, de la aparitia lor în istorie, au stat o mie de ani sub stapinirea barbarilor în curs de civilizare, a maghiarilor, turcilor si mai ales a slavilor. Din perspectiva occidentalilor, situatia era inversa. Românii ortodocsi erau schismatici si ca urmare numai "tolerati" în Sfintul Imperiul Roman. Maghiarii erau, în schimb, parte componenta a Imperiului. Austriecii credeau poate sincer la inceput ca, eliberind Transilvania, si un secol mai tirziu Bucovina, de sub jugul islamic, fac un serviciu românilor. Rezultztul acestor actiuni a fost cu timpul mai mult decit deceptionant pentru cei eliberati, care au luptat mai mult de un secol ca sa se elibereze din nou si sa intemeieze România Mare la granita Comunismului.

Evident ca în evul mediu, au existat formatiuni statale valahe dar ele nu au reusit sa intre în legatura cu Roma, cu Imperiul, în mod durabil pentru ca, pe de o parte, el era reprezentat în aceasta zona geografica de maghiari si, pe de alta parte, grecii ortodocsi si apoi osmanii au aruncat un val de intunecime islamica peste tot spatiul crestin balcanic pina la Viena si legatura cu Roma a românilor devenise imposibila. În aceasta perioada s-au ridicat multi conducatori, în cea mai buna traditie a limes-ului roman. Altfel este greu de inteles sau explicat cum a rezistat Mircea cel Batrin, Stefan cel Mare, Vlad Tepes, Ion Voda cel Cumplit, Mihail Viteazul etc. presiunilor islamice, cum si-au pastrat suzeranitatea si au incercat chiar o reunificare a celor trei provincii românesti. Multi din acesti eroi ai neamului si crestinatatii au conlucrat, pe cit le era ingaduit, cu Occidentul, cu Roma. Au esuat insa.

C h i a r   si   a s t a z i   e x i s t a   în   c u l t u r a   româna o mindrie nationala explicabila, ca s-a rezistat în fata invaziei pustietoare a slavilor, a islamului si ca Tarile Române nu au fost pasalicuri cum s-a intimplat cu teritoriile din jurul lor. Faptul ca, în avintul lor spre vest, turcii s-au impotmolit la limes, în lumea valahilor, îi indreptateste pe români sa afirme ca au aparat Sfintul Imperiu Roman si fara ei soarta lui ar fi fost poate alta. Se resimte aici un resentiment al celor neintelesi sau neapreciati la justa lor valoare. Cauzele acestei situatii sint insa trecute azi prea repede cu vederea.

Prima iesire din catacombele istoriei - dupa incercarea nereusita a lui Asan si a legaturilor temporare ale domnilor din Tara Româneasca si Moldova cu Roma - au infaptuit-o româno-ortodocsi ardeleni uniti cu Roma, greco-catolicii. Dupa 1700 a inceput astfel pentru suflarea româneasca o noua era prin Scoala Ardeleana. Apoi s-au eliberat si Tarile Române, cu ajutorul Occidentului, de controlul economic si cultural paralizant turco-fanariot. Perspectiva deschisa de Scoala Ardeleana nu a fost insa urmata, imbratisata de toti românii, ea raminind un privilegiu al celor din Transilvania. În acelasi timp, domnitorul moldovean Dimitrie Cantemir se indreapta spre a “treia Roma” si semneaza un pact cu Tarul Petru cel Mare (1711). Consecintele lui imediate si de perspectiva, chiar si pina în zilele noastre, au fost si sint inca catastrofale. Turcii i-au inlaturat pe domnitorii români de la demnitatea princiara, în locul lor instalind o suta de ani numai greco-fanarioti. Refuzul lui Cantemir de a conclucra ca frati lor din Transilvania, cu Roma, si alianta sa cu Petru cel Mare, protectorul bisericii greco-pravoslavnice, este interpretata de nationalisti, slavofili, comunisti rusi, ca o optiune religioasa si statala impotriva Imperiului occidental si pentru Moscova, a "treia Roma".

Asa-zisa eliberare a Basarabiei de sub islam (1812), apoi de sub jugul burghezo-mosierimii (1940) si luptele ruso-moldovene de la Nistru de dupa 1990 isi au originea în acel act nefast al lui Cantemir. Chiar si pretentiile rusesti nedisimulate asupra intregii Moldove si chiar a Tari Româ­nesti sint consecinta acelui act. Astazi incercarea românilor ortodocsi moldoveni de a se orienta din nou cel putin spre Bucuresti nu este luata în considerare de organele statului si bisericii Moldovei, supuse Patriarhului rus Alexei II. Vechea ancorare a Bucurestiului în Fanar a fost puterenic cimentata de grecii din cea de a “doua Roma”, Constantinopolul. Dupa independenta statului, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române consemna, în 1882, ca jurisdictia Patriarhului grec al Constantinopolului a fost mentinuta numai cu ajutorul Sultanului si impotriva românilor. Totusi, lanturile crestinismului de rit oriental, constantinopolitan, îi tin inca si astazi pe români departe de Roma, punctul de plecare al culturi lor. Dupa Razboiul Crimei, la Congresul de la Paris (1856) occidentali ofera un cadru de organizare statului român si de reorientare a lui spre Apus. De la Cuza scriu românii cu litere latine si plusprodusul muncii lor nu mai este insusit de Sultanul turc sau de Patriarhul grec de la Constantinopol în mod discretionar. Astfel incepe un proces de modernizare si occidentalizare a societatii si a statului român. Dupa Razboiul de Independenta si Congresul de la Berlin (1878) evreii joaca, ca intermediari al românilor cu Occidentul, un rol important, si pentru ca ortodocsii nu accepta inca, nu se pot ridica la normele si valorile apusene.

Supravietuirea a fost una din calitatile fundamentale ale românului. Religia crestinismului oriental i-a garantat o capacitate de regenerare, chiar si dupa cele mai neasteptate si nimicitoare invazii. Astazi, cind invaziile sint mai subtile, se pare ca aceasta calitate nationala se cere innobilata prin cooperarea si preluarea experientei occidentale, fara a se pierde identitatea si specificul national. Incercarile de-a face fata cerintelor lumii occientale de astazi, ca si în trecut, numai cu ajutorul traditional al evreilor, al maghiarilor sau a unei dinastii germane, s-au epuizat, totusi românii ortodocsi nu reusesc sa refaca “prin ei insisi” legatura cu Roma, cu Imperiul si se folosesc în continuare de modele epuizate, care au dus la prabusirea României Mari. Cit timp poate fi musamalizata sau blocata decizia inceperii dialogului cu Roma la români? Vizita Papei Ioan Paul II la Bucuresti este inceputul?

 

ROMÂNII SI MAGHIARII LA LIMES

 

Cuvintul latin “limes”, cu corespondentul sau “limita”, foarte des folosit în limba româna, desemna initial drumurile romane spre regiuni mai greu accesibile. Erau caile de legatura si de inaintare a civilizatiei romane la barbari. Iulius Caesar folosea termenul de “limes” în sens de teritoriu. Nu exista intr-adevar teritoriu fara limite. Ulterior sensul sau semantic s-a schimbat în cel de granita, în acela a unei conceptei militare si politice, al unui val fortificat, pazit, al Imperiului, al unei linie de demarcatie clare dintre Imperiu si “ceilalti”, dintre sedentari si migratori, dintre lege si bunul plac, dintre lumea “intii” si a “treia”, dintre zona geopolitica a dreptului si a haosului, unde institutiile romane sint mimate, nu exista mai deloc sau numai pe hirtie etc.

Trecerea de la institutia romana din vremea Senatului, la “demnitatea” divina a Imparatului a fost momentul schimbarii vechii politicii universale intr-una clar limitata: De partea cealalta a limes-ului, în lumea barbarilor, se ducea bineintales o activitate permanenta diplomatica, comerciala si chiar militara pentru pacificare, pentru stabilitate. Astfel ca civilizatia romana nu se oprea abrupt la limes, ci exista o zona de convietuire quai pasnica, politica, comerciala, culturala etc., cu barbarii. Dupa acest cordon de neamuri si triburi federate, aliate, mai mult sau mai putin, cu Roma, era teritoriul propriu-zis al barbarilor, complet neinteresant pentru romani, unde se mentineau numai contoare izolate, dar intarite ale Imperiului.

Constructia unui val de aparare cu bastioane etc., impotriva barbarilor în sec. II presupunea implicit ideea renuntari, cel putin temporar, la continuarea procesului civilizator. Astfel pe nesimtite si fara a fi, se pare, la inceput constienti de consecinte, Roma si-au tradat vocatia, misiune istorica, inceputa de Republica. Imparatii nu mai erau indemnati sa-si riste gloria în lupte incerte, cum facea imputernicitii Senatului, inaintasi lor, ci se marginea, de regula, la citeva batalii la limes, pentru “nume”, pentru triumf si cautau, pe cit se poate, sa mentina status quo-ul. Asta a dus la izolarea Imperiului si incet, dar sigur, la prabusirea lui, la inceput in vest, apoi in est.

La inceput limes-ul parea a fi un instrument, o punte a pacii si progresului spre barbari. Protejatii de ingerintele perturbatoare ale primitivilor, navalitorilor, cei din interiorul Imperiului puteau sa-si dezvolte cultura, arta nestingheriti si sa se bucure de toate avantajele unei civilizatii superioare. Decalajul dintre aceste doua lumi a devenit insa cu timpul tot mai evident si s-a transormat intr-o situatie insuportabila, de partea celor obligati sa traiasca în afara normelor romane, pina cind atractia si respingerea dintre barbari si romani a devenit mai puternica decit teama reciproca, si limes-ul, care ar fi trebuit sa-i desparta vesnic, nu a mai facut fata presiunilor. S-a prabusit.

In zilele noastre limes a fost, de exemplu, Zidul Berlinului, Cortina de Fier, care a despartit capitalismul de comunism, pe crestini occidentali de cei orientali. "Lagarul" comunist a fost de fapt un experiment de limes, mai mult barbar decit civilizator, prin care s-a reusit totusi, pina la un anumit nivel, o apropiere remarcabila, materiala si chiar institutionala, de Imperiu. Renuntarea, în 1989, la linia de demarcatie din sirma ghimpata si mine nu poate inlocui, fireste, lipsa de institutii romane în fostul Lagar comunisto-ortodox, asa ca acum asistam la refacerea limes-ului spiritual, politic, economic. Decalajul dintre Imperiu si tarile apartinatoare fostului "Lagar" este astazi mai mare decit în trecut dar protejat si mentinut printr-o noua Cortina de Aur.

Vechea dilema imperiala o regasim în politica practicata de Uniunea Europeana, USA sau Japonia: Sa fie ajutati barbari sa se ridice la noi conditii de viata sau sa ridicam un val militar, economic, politic etc., impenetrabil impotriva lor? Eterna lume a “treia”, asa-zisa “in curs de dezvoltare”, cu mizerie, nesiguranta, tiranie etc., si dorinta ei, similara cu fata morgana, de a imita civilizatia romana. Intre aceste doua constante: “limesul”.

 

URMASII LIMES-ULUI

 

Limes-ul roman care se intindea în Europa din nordul Angliei, din Belgia si pina la gurile Dunarii si ale Nistrului, s-a prabusit si fragmentat dupa caderea Romei eterne, dar si-a pastrat totusi un caracter si o individualitate proprie. Si astazi, dupa doua mii de ani, exista Roma, un Imperiul Occidental, cu Papa, cu vechiile institutii de drept, cu legi impersonale, cu bunastare, siguranta personala etc. dar si cu acelasi sentimente ambivalente de teama sau mila si chiar dispret fata de “ceilalti” locuitori, barbari ai planetei.

Exista, de asemenea, pina astazi, o cultura de limes, acolo unde, legiunile romane au constituit un sistem de aparare sofisticat, s-au impamintenit si au stat sute de ani în stare de alarma si în contact nemijlocit cu barbarii. Cind a cazut Roma, nu mai existau legiuni în vastul Imperiu, la limes insa ele mai luptau inca a-si proteja fiinta. Aceasta experienta unica o regasim si astazi la wales, la valoni, la valahi, pentru a aminti neamurile care au fost identificate, de catre celelalte popoare, ca apartinind de VALUL roman.

In Tara Galilor, în Belgia sau în România, traditiile de limes sint vizibile inca, atit în viata familiala cit si în structurile religioase si politice pe care le-au generat, dezvoltat de-a lungul veacurilor. În legatura cu disciplina, ordinea si initiativa mostenita de la romani sint inceputurile industrializarii din Tara Galilor, la granita dintre Franta si Belgia si care continua pina în zona limesului german. Nu resursele naturale au dat impulsul industrializarii, civilizatiei moderne, cum se repeta mecanic în manualele de istorie, ci cultura romana, traditiile limesului. În România numarul inventatorilor si initiativelor modernizatoare este impresionant, dar, fara o emancipare spirituala fata de centrele reliogioase orientale, rezultatele nu pot fi comparate cu cele din nord-vestul Europei, chiar si în ciuda resurselor naturale atit diverse.

Resurse naturale mult mai abundente decit în România sau în zona limesului nord-vest european se gaseau, si se gasesc inca în lumea a “treia”, în Asia, în Africa, în America, dar fara nici o sansa de a fi folosite de barbari în mod similar. De o initiativa comparabila, care sa sparga tipare de civilizatie cunoscute, nici nu poate fi vorba în lumea barbara. Exceptie fac zonele unde au invins institutiile romane, ca America si Australia. Energia si disciplina de “frontiera” a readus civilizatia în lume. Desigur, forma de manifestare este diferita, sursa de alimentare, spiritul roman, sint insa numitorul comun.

La valahi aceasta cultura de limes este de asemenea secretul supravietuirii lor dupa o mie de ani de invazii pustiitoare, a fondarii imperiului lui Asan si a legaturilor lui cu Roma, a rezistentei Principatelor Românesti în fata expanziuni islamice, a Scolii Ardelene urmare a uniri cu Roma la 1700, proclamarii României impotriva a trei imperii limitrofe vrajmase în sec. XIX, a modernizarii societatii prin "dictatura de dezvoltare" comunista din sec. XX.

La valurile de aparare din România gasim si astazi în comporatmentul oame­nilor forme ale pragmatismului, ale simtului dreptatii si disciplinei, ale solidaritatii “legiunilor pierdute”. Multe obiceiuri romane s-au pastrat nealterate inca în viata satelor. Pe de alta parte, lipsa de legatura directa a limesului românesc cu Roma este un handicap, care nu de putine ori a blocat sau pervertit evolutia culturii române. Reprezentati în lume de maghiari, slavi, greci, evrei, românii sint obligati sa munceasca pentru alti si sa faca un echilibru intre cele trei Rome (prima, "a doua", Constantinopolul si "a treia", Moscova), cu consecinta implacabila a blocajului spiritual, economic, politic.

 

SINT MAGHIARI MAI “ROMANI” DECIT VALAHII?

 

Pentru românii din Transilvania, Banat, Crisana si Maramures prezenta unei minoritati de un milion si jumatate de maghiari crestini occidentali este o problema importanta, dupa cum s-a vazut la Revolutia din decembrie 1989 la Timisoara, la luptele de strada din martie 1990 din Tirgu Mures si, mai ales, la alegerile din 1990-2000. Uniunea Democratica a Maghiarilor din România se considera un element civilizator, un ultim bastion al Imperiului apusean intr-o lume straina, daca nu dusmana, cea ortodoxa. Partidul Unitatii Nationale a Românilor îi apara pe românii în propria lor tara. El este reactia acestei presiuni maghiare si occidentale. Crearea unui partid maghi­ar si unui român în aceeasi tara este paradoxala, pentru ca atit UDMR-ul cit si PUNR-ul sau România Mare sint convinse ca lupta la Limes impotriva barbarilor. Dar cine sint barbari de azi? Este Transilvania un limes în Sfintul Imperiu Roman sau în afara lui? Sint maghiarii mai “romani” decit valahii?

Transilvania este de doua milenii un limes disputat. Retragerea lui Aurelian (271) la sud de Dunare nu a modificat caracterul regiunii sau al oamenilor. Expansiunea maghiara dupa trecerea lor la romano-catolicism (1000) i-a surprins pe valahi nepregatiti, pentru ca invazie slava i-a rupt si izolat de Roma. Asa ca la sud s-au supus noilor stapini greco-slavi, iar la nord o parte din elita valaha s-a catolicizat, maghiarizat si a trecut din nou în serviciul Imperiului prin intermediul regelui apostolic. Apoi în perioada cit Ungaria a fost transformata în Pasalic, elita Transilvaniei era angajata direct intr-o lupta de limes cu islamul. Familia valaha Huniadi, Matei Corvin, sint exemple de eroism în slujba Sfintului Imperiului. De la Budapesta, Transilvania a fost condusa numai din 1866 pina 1918, dar maghiarii crestini de rit occidental au avut, în mod oficial si firesc, tot timpul o pozitie privilegiata fata de români pravoslavnici “tolerati” si periferizati. Cam ca si in zilele noastre.

Dupa Primul Razboi Mondial, România Mare a fost transformata intr-un limes al Occidentului impotriva bolsevicilor iar populatia maghiara si-a putut mentine netulburata superioritatea printr-o organizare si un nivel educational de tip occidental, mult superior românilor ortodocsi. Hitler, care vroia sa-i distruga pe comunisti si sa pun baza uni Imperiu "german", le-a dat maghiarilor jumatate din Ardeal, obligindu-i atit pe ei cit si pe români sa-l urmeze în cruciada antislava, antibolsevica. Chiar si dupa cel de al Doilea Razboi Mondial, maghiarii si-au pastrat pozitia superioara prin faptul ca au intrat în Partidul Comunist mai hotariti decit româ­nii, dar mai ales prin faptul ca Stalin le-a creat o Regiune Autonoma Maghiara, un relict al fostului Dictat hitlerist, anulat oarecum dupa razboi. Si din nou, în eforturi de modernizare a limesului, de data asta privit din rasarit, la inceputurile dictaturi de dezvoltare, maghiarii si evreii din România au fost în prima linie.

Intre ani 1970-80, politica duplicitara fata de Occident a românilor ortodocsi condusi de Ceausescu a subminat pozitiile privilegiate maghiare. Industriile în expansiune cereau forta de munca rurala, adica româneasca, si astfel sa diluat masa compacta a maghiarilor în orasele ardelene. Pe aceasta cale, s-a realizat si o egalizare a nivelului de viata. Desigur în jos pentru maghiari si în sus pentru taranii români. Conflictul româno-maghiar, de fapt un conflict religios, mascat intr-unul etnic, a devenit cu timpul ireconciliabil la limesul pravoslavnic condus de Moscova.

Aceasta trecere în revista a aparitiei si misiuni de limes a românilor si a maghiarilor scoate în evidenta citeva constante. Românii, care se apara la toate azimuturile, sint fara indoiala continuatorii culturii limesului roman oriental, dar sint rupti de cultura originala de o mie de ani si sub stricta supraveghere spiritula greco-pravoslavnic. Maghiari sint tot fara nici un dubiu navalitori barbari convertiti la catolicism. Astfel ei sint sub protectia Romei si aparatori limesului catolic, mai ales ca o parte din populatia proto-româna din Panonia si chiar din Transilvania a trecut la romano-catolicism si impicit s-a maghiarizat. Se vor schimba relatiile româno-maghiare daca granita Europei Centrale, se va stabiliza la granita cu Federatia Rusa? Ce se va intimpla, daca rusi obtin acordul occidentalilor de a muta din nou granita de vest pe crestele Carpatilor, pentru a avea legatura directa cu Serbia si Bulgaria?

Trecerea în revista a originii urmasilor si a aspirantilor culturilor de la limes, a cooperari milenare pozitive si negative româno-maghiare prin prisma experientei bimilenara a limesului ne poate oferi baza unor noi perspective, atit la maghiari si la greco-pravoslavnici, cit si mai ales la valahi, la românii de la nord si de la sud de Dunare.

 

Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen

 

 

 index revista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

  WEBMASTER : Conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.