Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

CORIN BIANU -

„ROMĀNIA DIN CĀND ĪN CĀND”

 

Antologia echilibrului poetic

Maria Diana Popescu, Agero

 

 

Cīnd scrii despre poezia lui Corin, observi că ideile exprimate sīnt insuficiente, pentru că poemele sale nu se pot circumscrie unor expresii gīndite, ele sīnt trăiri īn conţinutul artei, ce nu pot fi reduse la cīteva linii drepte de vedere. Ne putem apropia de poezia sa multiplicīndu-i faţetele estetice, pentru a-i īnfăţişa cititorului modulaţia sensibilă, care nu este reductibilă numai la cīteva unghiuri ale gīndirii. Asemeni artiştilor barocului, poetul caută să exprime mai curīnd viaţa decīt perfecţiunea imobilizată, conferă fluiditate desenului liric, fără să eludeze simetria īn compoziţie. Aşa ajunge la īnţelegerea propriei fiinţe, lumea īi devine mai inteligibilă, iar temelia sa mai solidară cu arta. Evident, īn cazul creaţiei lui Corin Bianu, nu gīndirea cronicarului se pune īn serviciul poeziei, ci poezia sa se pune īn serviciul simţirii, al gīndirii cititorului, prin manifestul său artistic. Antologia de faţă oferă, aşadar, reflecţiei noastre un cīmp extrem de vast. Să distingem cu grijă natura generoasă şi complexă a poetului, temperamentul său creator, ale căror ecouri se regăsesc īn forme poetice de tip cristalin, care stabilesc īntre cititor şi poet un ritm armonic, o plăcere subtilă: „Copiii sufletului nasc copii,/ Identici, predispuşi la fugă./Se īncovoaie peste tot o rugă,/ Nisipul se-ndulceşte-n sticlării,/ Dar niciodată steaua nu primeşte/ Un dor mai nobil, mai neprihănit,/ Cānd chiar şi ceru-i carceră amară,/ Ce-nchide cu nemărginirea...”

 

Trei sute de pagini de poezie bună, cele mai frumoase versuri scrise de poet de-a lungul vremii vorbesc de la sine, nu am mai multe argumente, īnsă nu există īn  poezia prezentului o selecţie atīt de riguroasă,  atīt de profundă, un cerc liric atīt de bine īnchis, un īntreg ce trebuie depistat şi sudat cititorului!: „Din mine curge timpul! Eu īi sunt izvor!/ Scăpat dintre zăgazuri, aleargă limpezit,/ Rămas pe loc, pot doar să-l mai măsor,/ Să-i pot simţi fluidul, mai lent sau mai grăbit...”. E nevoie de timp ca antologia să fie recunoscută şi, fără īndoială, va fi. Odată realizată devine o realitate estetică independentă, o oglindă care acţionează asupra cititorului prin reflexii de ordin sufletesc, estetic, moral, filosofic. De aici şi structura internă a antologiei. Originalitatea concepţiei sale o aflăm, aşa cum arătam, tocmai īn fondul unitar, cel care īnglobează şi topeşte īntr-o sinteză unică tot ceea ce poetul a primit şi a asimilat. Poezia are pentru Corin Bianu obiectul său propriu, anume de a-i permite, cum spunea Descartes, „să devină stăpānul şi posesorul unui univers de trăiri”, să devină expresia compensatoare a timpului său: „Īntr-o mānă duc apă vie,/ Īn cealaltă/ Duc apă moartă./ Īntr-o parte mă īmbie/ Viaţa fără sfārşit,/ Īn cealaltă mă ademeneşte/ Eterna odihnă./ Īntre aceste două hotare,/ Ca o cumpănă mă petrec.” Corin Bianu īi urmează calea, nu aservindu-şi poezia pentru a-i spori confortul sufletesc şi pe cel social, ci pentru a impune cu orice preţ o valoare creaţiei poetice mari, un progres corespunzător naturii sale.

 

Nu se poate lipsi de poezie, există īn poet un īndemn, un impuls pentru a-i continua creşterea. Or, tocmai această creştere este fermentul īncarnărilor poetice īn scoarţa unei antologii superior organizate, atingīnd un nivel necunoscut īnainte, cel al spiritului, al spiritualităţii, organizare pe care volumele anterioare o posedă decīt īn parte. Ca poet, Corin Bianu justifică vocaţia saltului prin definiţie, poezia īi oferă considerabilul registru al sensibilităţii, dar şi bunele moduri de expresie, īn favoarea cărora depun mărturie: „Orice trecere are un contrasens,/ La fel cum mamele au contraponderea īn copii,/ Eu, la rāndu-mi, m-aş putea īmpărţi,/ Īntre noapte şi zi, īntre noapte şi zi.../ Pānă şi apele curgătoare se leagă de cer/ Cu trestiile crescute pe maluri,/ Nimic nu e singular sau stingher/ Nimic nu e monolit sau tezaur.” Pentru că pledoaria lirică pare a unui savant care sileşte mersul evolutiv al poemului spre ceva mai mult, spre depăşire, spre creştere. Mai ştiu sigur că poetului i se potriveşte ca o mănuşă poezia ca mijlocire spre această creştere, iar eu, cititorul, colaborez la dialogul poetului cu ars poetica:  „Am īnceput să-mi deschid venele,/ Īntr-o sinucidere din dragoste./ Iubirea mea e cāt se poate de mare,/ Dar dragostea e mereu capricioasă,/ Precum īi e felul,/ Īncāt simt cum īmi plesnesc, singure, venele/ Şi cum se scurge,/ Picătură cu picătură,/ Poezia. / Mă voi stinge lent,/ Īntr-o agonie prelungită, pānă cānd/ Se va scurge ultima picătură de poezie...”.

 

Cu alte cuvinte, metafora lui Corin Bianu poate măsura aproape tot ce există īn jur, dar şi ceea ce scapă de sub controlul măsurabilului, al definisabilului. O putem cuprinde īn categoria făcută pentru a echilibra, pentru a compensa: „Īn nordul pierdutelor veri ancestrale/ Mă-ameninţă gerul, avid şi gigant,/ Te vreau ca salvare, te vreau şi garant – / Īmi piere simţirea ca dealul īn vale!”. Corin Bianu īşi completează biografia cu inventarul celor mai frumoase poeme scrise pīnă acum, poeme de dragoste, dar şi patriotice,  titlul antologiei, unul surprinzător, dar cu limpezimea caracteristică stilului cu care şi-a obişnuit cititorii, ne tălmăceşte sensul ideilor poetice, pe care le apropie, ca forme şi ca forţe lirice, acest cuplu dialectic fiind solidar cu numele poetului. Volumul acoperă un cīmp al experienţei poetice, este cea mai elocventă autodefinire a realităţii interioare trăite („Echilibrul precar”, prima parte antologică), dar şi a realităţii exterioare observate („Romānia din  īn cānd”, a doua parte). Astfel, antologia „Romānia din cānd īn cānd”, aşa cum este realizată, se īncarcă de rodul unui dinamism, de determinările care au concurat la geneza īn timp a poemelor, dar şi de sursele profunde ale unui lirism de calitate (“Romāni destui, cerşind avan cu glasul/ Şi chiar cu instrumente muzicale,/   La colţ de stradă, pe īntregi cvartale/ La Nisa, unde īi aduse ceasul.”) - valori afective, patriotice şi spirituale, pe care pare să le stăpīnească domnia exclusivă a acestor repere. Vorbim despre antologie ca despre un personaj puternic, care intră īn scena literară a prezentului, cu un fel de accepţiune hărăzită. René Huyghe spunea despre sine: „Cred că sīnt īn mod fundamental un filosof”; Corin Bianu, poetul căruia nicio forţă internă sau externă nu pare să-i ameninţe stabilitatea, poate să se mărturisească īn mod fundamental POET, deşi cunoaştem că se desfăşoară la fel de surprinzător pe tărīmul prozei, eseisticii, criticii literare.

 

Maria Diana Popescu, Agero                           

 

CORIN BIANU - Cărţi publicate

 

Poezie

Amiaza demiurgului, Editura Eminescu, Bucureşti, l987

Iubirea ca fire, Editura Eminescu, Bucureşti, l997

Marea Tăcere, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, l999

Lavi, Reformă dragă, Editura Muzeul Literaturii Romāne, Bucureşti, 2002

Celesta Tian-Azaleea, Editura Muzeul Literaturii Romāne, Bucureşti, 2006

Īn căutarea unui topos liric, volum colectiv al Societăţii Scriitorilor Tārgovişteni, 2006, Colecţia Caietele SST

 

Proză

 

Īn bătaia vānturilor, roman, Editura Junimea, Iaşi, l986

Regina din grădina fermecată, poveşti pentru copii, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1997

Drum fără īntoarcere, roman, Editura Muzeum Bucureşti, 2001

Zidul cel mai lung, roman, Editura Bibliotheca, Tārgovişte, 2006

Agremin şi īncă ceva, roman, Editura Bibliotheca, Tārgovişte,

2007

 

Parapsihologie

Fenomenul Mudava Editura INTERCONTEMPRES Bucureşti, 1992

Fenomene parapsihologice, Editura Teora Bucureşti, l993, īn colaborare cu Ioan Mamulaş (biofizician)

Dematerializarea parapsihologică, Editura PACO Bucureşti, 1994, īn colaborare cu Ioan Mamulaş

Mari prezicători, timp şi destin, Editura Corvin şi Editura Universul, Bucureşti, l995

Dicţionar de parapsihologie, Editura Coresi şi Editura Corvin, Bucureşti, l996, īn colaborare cu Ioan Mamulaş

Clarviziunea, capacitate paranormală, Editura Teora, Bucureşti, l999

Bioterapeuţi celebri, parapsihologie, Editura BIODOVA, Bucureşti, 2000, īn colaborare cu Anatol Ciocanu (R. Moldova) şi alţii.

 Umor

         Actori, teatru, muzic㠖 catrene  umoristice, īn colaborare cu Horaţiu Mălăele (caricaturi), Editura ATM, 1986, Bucureşti.

         Prezent īn Antologia epigramei romāneşti, Bucureşti, 1977, editată de Mircea Trifu şi N. Crevedia

Prezent īn antologiile Uniunii Epigramiştilor din Romānia 1999 , 2000 şi   2006.

Volume colective de epigrame, publicate de Clubul Epigramiştilor Cincinat Pavelescu pānă īn 1990, iar după 1990, īn volumele editate de Uniunea Epigramiştilor din Romānia.

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com