Reclama Dvs.

Pagina de front | Istorie | Proză și teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate și apeluri






 

Despre realizarea de sine

Cătălin Gicaru-Cincă

 

”Aleg această profesie pentru a mă realiza”, declară un tânăr în fața reporterului; ”vreau să mă realizez financiar”, auzim în alte ocazii; ”importantă e realizarea de sine”, ni se comunică adeseori pe un ton grav. Așadar ”realizarea de sine” – iată preocuparea majoră a prezentului nostru.

Dar această ”realizare de sine”, pe ce anume se sprijină ea? Nu avem noi aici un cult al sinelui !? Și acest cult nu ne dezvăluie el o preocupare în jurul sinelui, astfel încât acesta să fie simțit atât real cât și adevărat !? Dar a recunoaște ceva ca fiind real, doar sub condiția în care este și adevărat, nu este acesta un soi de antropomorfism !? Ce legătură are realitatea cu adevărul, ce legătură are universul cu adevărul nostru ? Prin urmare, credința asta într-o realitate adevărată, această asociere spontană dintre real și adevăr, nu este ea alimentată tocmai de o degenerescență a noastră, adică de acest cult al sinelui, cu care ne-am căpătuit încă din vremea stingerii culturilor preistorice !?

De fapt, într-o cultură precum cea a omului preistoric, acest sine are o înfățișare colectivă, nu și individuală. Și sub această înfățișare colectivă, sinele este preocupat doar de simbol, doar de o formă de expresie, nu și de adevăr. Căci adevărul ni se dezvăluie drept un simptom de slăbiciune, de insuficiență a individului atunci când acesta nu a mai beneficiat de realitatea societății arhaice. Marcat de această pierdere, individul simte nevoia să compenseze prin adevăr, să valorizeze suplimentar realitatea, demers care reușește în chip minunat atunci când e reluat de o întreagă societate, așa cum este și cea a zilelor noastre, care spre deosebire de societatea arhaică, poartă pecetea sinelui individual și nu a sinelui colectiv. Astfel se înființează realitatea noastră socială cu toate exigențele ei față de noi, inclusiv cu acest îndemn la ”realizare de sine”, îndemn care de-a lungul istoriei noastre a suferit atâtea și atâtea metamorfoze, în esență fiind însă același lucru – aceeași deficiență reluată în mii de chipuri, parcă special pentru a-i găsi un leac. Și uneori se-ntâmplă și asta.

Bunăoară, Don Quijote nu este el o ironie la adresa acestui cult al sinelui !? Și la final, nu moare Don Quijote izbăvit, despovărat de preocuparea pentru ”realizarea de sine” !?

Eliberat de cult dar și de cultură, va-să-zică de înfățișarea individuală cât și de cea colectivă a sinelui, Don Quijote moare simplu, nu în spasmele și temerile alimentate de realizarea-nerealizarea de sine, de împlinirea-neîmplinirea destinului.

Dar astfel de leacuri, provin ele din firea zbuciumată a omului ?

Nu chiar, deoarece ”dacă-Mi vei ridica un altar de piatră, să nu-l zidești din pietre cioplite; căci cum îți vei pune dalta în piatră, o vei pângări”  (Exodul 20-25).

Și atunci, prin ”realizarea de sine” pângărim noi oare veșnicia sufletelor noastre ?

Dacă da, atunci zbuciumul omului nu este dialectică, ci ispășire, iar leacul nu este găsit, ci, dimpotrivă, oferit.  

 

Cătălin Gicaru-Cincă

 

 

Dreptul de aproba copierea articolelor prezentate in revista AGERO apartine detinatorilor de copy-right (autorul/autoarea),  care trebuie contactati si informati in timp util.  Orice preluare de texte din revista AGERO fără aprobarea autorilor și precizarea sursei intra sub incidenta "Legii drepturilor de autor".

 

Impressum

 

 

Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero,  Deutschland

Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu. Redakteure: Ion Măldărescu,  Cezarina Adamescu (Rumänien)