Reclama Dvs.

Pagina de front | Istorie | Proză și teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate și apeluri






 

Focusul artei mondiale

Grid Modorcea

 

Cele mai mari eveneimente ale anului īn domeniul artei plastice sunt tārgurile Armory Show și ADAA. Pe acest din urmă tārg al dealers-ilor artei americane l-am prezentat deja īntr-un articol anterior. Acum am să prezint faimosul tārg de artă american și mondial Armory Show, care a debutat īn anul 1913, ediție inaugurală la care a participat pentru prima oară și Brāncuși, uimind lumea artei cu Domnișoara Pogany, la care atunci era rānd cum este azi la Mona Lisa, la Luvru. Debutul fulminant i-a deschis lui Brāncuși drumul pe piața americană, unde timp de 44 de ani a avut sute de expoziții, americanii considerāndu-l fondatorul artei moderne.

De atunci tārgul a avut loc īn fiecare an și a ajuns acum să se desfășoare īn docurile de pe malul lui Hudson River, Pier 92 și Pier 94, spații gigantice, unde expun mii de artiști din peste 200 de țări. Este o mare sărăbătoare a artei mondiale, aici vezi care este pulsul geniului omenesc, toate direcțiile și tendințele īn desfășurare, fiindcă natura tārgului este experiementală, novatoare, concurențială. Fiecare galerie, din cele peste 200, merită o cronică specială, fiindcă a venit cu ceva nou, fiecare vrea să se prezinte cu lucrări insolite, nemavăzute poate vreodată. Chiar și cele mai așezate galerii, vin cu suprize. Cum se īntāmplă cu Sean Kelly, care ne șochează fie cu Holding the Skeleton de Marina Abramovici, fie cu pictură īn mișcare, o instalație numită Disruption as Rapture (2016) de Shahzia Sikander, o video-animation, cu fond muzical. Nici Pace Gallery nu se lasă mai prejos, șochează īncă de la intrarea īn Pier 94 cu lucrarea Drifter (2017), realizată de Studio Drift, un gigant bloc de beton care atārnă de plafon și are o ușoară rotire. Majoritatea galeriilor așezate, pe care le cunoaștem, cu mare tradiție īn artă, aici expun lucrări neobișnuite, īn spiritul tārgului, care are o natură comericală, foarte epatantă, promovānd pe toate căile senzațiile tari și exchibiționismul. Acest lucru se observă mai clar īn Pier 94, unde sunt grupate galeriile cu artă contemporană. Arta modernă, cu valorile ei clasice, poate fi găsită la etaj, īn Pier 92. Cum este galeria etalon Mayoral din Barcelona, care expune uluitoare opere create de Picasso, Dora Maar, Dali, Chagall, Miró, al cărui Studio ni l-a prezentat anul trecut, īntr-o reconstituire memorabilă.

 

 

Față de ultimile 7-8 ediții la care am fost martor direct, la ediția din acest an, Armory Show s-a īntrecut pe sine la capitolul show, onorāndu-și numele. Ba tendința spectaculară a fost așa de mare īncāt nu este greșit să spunem că multe galerii, prin artă second hand, au căzut īn kitsch. Dar, īn general, tārgul a avut o altă față expozițională, și-a schimbat vitrina, adică toate spațiile galeriilor au fost marcate cu panouri albe, așa că lucrările expuse, opere color, majoritatea instalații, au ieșit mai pregnant īn evidență. Și o altă schimbare a fost plasarea la Pier 92, la etaj, a celor două mari secțiuni Insights și Focus.

Īn acest an, Focus l-a avut curator pe faimosul muzeograf Jarrett Gregory, care și-a gāndit secțiunea pornind de la ideea din titlul cărții Chto Delati? / Ce-i de făcut?, a rusului Nikolai Cernīșevski, apărută īn 1863 și care a revoluționat literatura și gāndirea rusă. Acest What is to be done?, a fost pus ca frontispiciu și a cuprins o largă arie geografică, incluzīnd 12 artiști din 10 țări și cinci continente. Fiecare artist demonstrează cu mijloace originale ceea ce este caracteristic īn zona sa de existență și face să ne dăm seama ce e de făcut ca să fie mai bine. S-a pus problema explorării elastice dintre artă și realitate. Ideea este generoasă și generală, atunci cānd vorbim despre viață. Să folosim arta ca scop, pentru a semnala ceea ce este uman și inuman. Mi-a plăcut īn acest sens enorm filmul Blue Orchids, al belgianului Johan Grimonprez, cu dovezi ale traficului clandestin de arme pe tot globul. Tema era corupția statelor puternice, consecințele umanitare ale corupției și abuzului puterii, la cel mai īnalt nivel. Un alt film, o video instalație, Loose Aphabet, de Mathilde Rosier, Franța, filmat īntr-un cartier din Nairobi, Kenya, prezintă obiceiurile, muzica și dansurile din această regiune. Aici se insistă pe savage mind / mintea sălbatică, un cunoscut concept al lui Claude Lévi-Strauss, cu o interesantă analiză comportamentală. Analiza se bazează pe diverse surse culturale, pornind de la pictura medievală, de la tablouri de Lucas Cranach și pānă la formele lui Chagall și Matisse. Amna Asghar din Detroit prezintă o instalație īn care explorează moștenirea artei din Pakistan, realizānd un dialog inedit īntre Est și Vest. Japonezul Koki Tanaka e prezent cu proiectiul Īntre om și materie, cu exemplificări istorice bine conservate īn muzeul orașuli Kyoto. Și ceilalți artiști, Deana Lawson (New York), Roman Opalka (Italia), Teresa Margolles (Mexic), Senga Nengudi (Chicago), Anya Titova (Rusia), Tuan Andrew Nguyen (Vietnam), Ibrahim Mahama (Ghana), au contribuit la imaginea generală a planetei cu imagni particulare, specifice. Am mai reținut īn mod deosebit Cercul de artă al muncitorilor de pe plantațiile din Congo, prezent cu un film comic (Upside Down World) și sculpturi (din ciocolată) īn stil preistoric. Fiecare participant a adus ceva nou, luat din istoria proprie, pentru mintea sălbatică a prezentului.

 

 

Valențele plastice aveau ca suport varii instalații, prin care se realizau insolite interferențe īntre limbaje. Jarrett Gregory mărturisește că ideea i-a venit după o călătorie īn Rusia și Republica Democrată Congo. De altfel, numai īn acestă zonă, unde era Focus, se puteau vedea și auzi realități sociale și politice, restul spațiilor fiind axate puternic pe expunerea unor experiențe plastice șocante, revoluționare, precum Ecoplasma de la galeria Francesca Minini din Milano, avānd un mare viitor pentru show-urile de pe Broadway. Copleșitoare a fost concurența expozițională īntre galerii din Franța, Italia, Anglia și Germania, țările cele mai reprezentative pentru istoria artei.

Īnsă și aceste țări, galeriile care le-au reprezentat, au adus lucruri cāt mai șocante, cāt mai extravagante, ca să folosim un termen din modă, fiindcă galeriile arătau ca niște vitrine fashion. Așa era Galerie Daniel Templon, din Paris, Brussels. Multe expoziții au avut o alură holywoodiană, ca să spun așa, de parcă defilau pe covorul roșu. Precum am văzut la Galerie Forsblom, Helsinki, Stockholm. Ca și la celebra Cardy Gallery, reprezentīnd Milan și London.

O caracteristică a tārgului a fost și această īngemănare dintre galerii aparținānd unor orașe diverse, precum Pace Gallery, care reprezenta orașele New York, London, Beijing, Hong Kong, Paris, Palo Alto. Sau iată alte exemple: Arario Gallery - Seoul, Cheonan și Shanghai; Galerie Bernard Ceysson – Paris, Luxemburg, Saint Etienne; Galeria Nara Roesler – Sao Paulo, Rio de Janeiro, New York; Lisson Gallery – London, Milan, New York; Praz Delavallde – Paris, Los Angeles; circa 30 la sută din galeriile prezente erau mixte, īnfrățite. E o cale de urmat obligatoriu și pentru romāni!

Sigur, ca să șocheze, galeriile făceau și politică. Astfel Galerie Georges-Philippe din Franța prezenta lucrarea lui Lazaro Saavedra Carlos Marx (2013), īn care chipul din marmură albă al cunoscutului ideolog comunist avea un ochi scos, era acoperit cu o pată roșie.

Am remarcat că fiecare galerie avea proiecții sau efecte cinematografice. De altfel, elementul dominant era spectaculosul, multe spații prezentau animale fantastice, gen SF, sau prezentau efecte vizuale neobișnuite, ca și imagini monumentale, precum Mizuma Art Gallery din Tokio, care a expus lucrarea lui Aida Makoto Jumble of 100 Flowers (2012), īn care cele 100 de flori sunt fete tinere, o sută de nuduri. Lucrarea, pictată cu acrylic, are dimensiunile 200 x 1 750 cm!

Toate galeriile erau prezente cu tendința kitsch a producției lor, pe care nu o expun īn mod obișbuit. Aici se căutau senzațiile tari, tot ce este trăsnit, elemente de circ, de scamatorii, cabine cu hocus-pocus, īn unele locuri parcă eram la circ. Exchibiționismul cu orice preț, să școcheze, să lase pe cei care pășesc prima oară īnr-o astfel de aventură cu gura căscată. Totul să fie ca īn Times Square, cānd pășește turistul și rămāne blocat! Aceeași mentalitate spectaculară și aici. Și am discutat cu unii tineri care au venit acum, īntāia oară, la Armory Show și erau uluiți, īntr-adevăr, făceau mereu Wow, mă puneam īn pielea lor, cānd ziceau că īți trebuie zile īntregi să parcurgi toate galeriile, să străbați tot spațiul expozițional.

De aceea, pentru neinițiați, se bagă īn față această tendință kitsch a artei americane, spectaculosul, ceea ce este neobișnuit, artă la limita circului, fel de fel de ingeniozotăți tehnice, virtuozitate, scamatorii. Impresionism magic. Ceva la proporții cosmice față de ceea ce este un eveniment ca Outsider Art Fair. Fiindcă aici ai de-a face cu profesioniști. Și cānd un profesionst se manifestă la nivel de kitschman, iese ceva trăsnit! Genul installation permite astfel de exhibiționisme vizuale, fiindcă īmbină toate artele, pictura, grafica, sculptura, filmul, muzica, dansul, literatura (texte pictografiate), video, TV, tehnici digitale, nu există nimic inventat de om īn materie de spectacol plastic, să nu vezi la Armory Show.

Pānă și prezență romānescă, așa cum vom arăta īntr-un articol viitor.

 

 

Grid Modorcea

Corespondență de la New York

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dreptul de aproba copierea articolelor prezentate in revista AGERO apartine detinatorilor de copy-right (autorul/autoarea),  care trebuie contactati si informati in timp util.  Orice preluare de texte din revista AGERO fără aprobarea autorilor și precizarea sursei intra sub incidenta "Legii drepturilor de autor".

 

Impressum

 

 

Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero,  Deutschland

Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu. Redakteure: Ion Măldărescu,  Cezarina Adamescu (Rumänien)