Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

„Am īnceput să pictez la 14 ani”

Dialoguri privilegiate: GAVRIL MOCENCO

 

Maria-Diana Popescu, Agero

 

 

S-a născut la 5 aprilie 1945 īn oraşul Sulina, Tulcea. A absolvit Facultatea de desen a Institutului Pedagogic de artă din Iaşi, promoţia 1973 şi Institutul de arte plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, promoţia 1983.  Gavril Mocenco este un artist plastic cu un statut bine conturat, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Romānia, Filiala Bucureşti, 1994, membru titular din 1979, studentul lui Dan Hatmanu, Adrian Podoleanu şi Dimitrie Gavrilean, un artist  cu un bogat palmares de expoziţii īn ţară şi īn străinătate, cu lucrări monumentale īn colecţii private din lume. Fără īndoială, profesorul Gavril Mocenco, pictor  de o modestie rar īntīlnită, se arată publicului cu o viziune dominată de lirism, cu o „genez㔠proprie,  pe care doreşte să o alăture celei divine. Lucrări ale artistului se află īn patrimoniul muzeelor de artă din Constanţa, Chişinău, Bucureşti, Germania, Grecia, Columbia, Franţa, S.U.A., Polonia.

 

Maria-Diana Popescu: Domnule Mocenco, să ne cunoaştem. Cine trebuie să fiţi pentru public?

 

Gavril MOCENCO: Pictor şi nu un actor.

MDP: Orice lucru are un īnceput. Vă mai amintiţi despre el? De drumul pīna aici?

 

G M : Am īnceput să pictez de la vīrsta de paisprezece ani, fiind elev īn Şcoala numărul 11 din Constanţa.  Fiind orfan de la doisprezece ani, şi neavīnd mijloace materiale de īntreţinere, am fost nevoit să urmez o şcoală profesională de construcţii, perioadă īn care am fost remarcat de profesorul meu de desen tehnic. Acest lucru m-a īncurajat īn ideea mea de a mă īnscrie şi de a urma apoi Şcoala populară de artă din Constanţa, unde am avut ca profesori īndrumători pe domnul Nicolae Rădulescu şi doamna Florica Cruceru, directoarea Muzeului de Artă din Constanţa. Īn paralel, am urmat şi terminat Liceul teoretic „Mihai Eminescu” din Constanţa. Dorind să mă īnscriu la facultate, am făcut o vizită maestrului Alexandru Ciucurencu, pentru a-i cere o părere, la care domnia sa mi-a spus textual: „ Eşti făcut să fii pictor!”, cuvinte care au devenit ulterior crezul meu īn viaţă.

 

 

MDP: Cum aţi descrie amprentele creaţiei dumneavoastră?

G M: Consider că sīnt uşor de recunoscut prin stilul propriu, tematica originală şi cromatica aleasă.

 

MDP: Aveţi teme predilecte? Despre ce vorbesc ele?

G M: Da, prefer peisajul din imaginaţia mea (din care rareori lipseşte marea), īmpins spre metamorfoză.

 

MDP: Prin ce se remarcă īn mod special creaţia dumneavoastră?

G M: Creaţia mea se remarcă prin viziunea personală şi prin stil.

 

MDP: Aţi cunoscut o anumită traiectorie īn pictură, aţi rămas consecvent sau aţi deviat de la ea?

G M: Am urmat īntotdeauna crezul meu īn pictură.

 

MDP: Unde aţi expus īn străinătate?

G M: Am expus īn anul 2000, īmpreună cu doisprezece artişti romāni la a treia Bienală Internaţională de la RACIABORZ, Polonia.

 

MDP: Dumneavoastră aveţi un loc īn „Pantheonul“ valorilor culturale ale contemporaneităţii. Care ar fi acela?

G M: Acest loc nu īl stabilesc eu. Aştept să-l stabilescă criticii de artă şi publicul vizitator.

 

MDP: Inevitabil, artiştii trăiesc veşnic prin opera lor. Cum receptaţi acest sentiment al nemuririi?

G M: Fiecare om trăitor īn această lume lasă ceva după el; un copac, o casă, un copil, aşa că noi artiştii nu cred că lăsăm mai mult decīt alţii. Totul se rezumă la aprecierea generaţiilor viitoare.

 

MDP: Cum trăiesc pictorii azi?

G M: Eu nu am auzit de vreun pictor bogat. De aceea consider că 90% dintre pictori trăiesc prost, iar 10% se ascund şi nu spun adevărul.

 

MDP: Ce vă lipseşte?Ce-i lipseşte pictorului romān să se poată afirma, să poată trăi mai binişor?

G M: Principalul lucru care-mi lipseşte īn acest moment este un atelier modern, spaţios, lucru rīvnit de către toţi artiştii plastici.

 

MDP: Cīt priveşte occidentul, artiştii de acolo īncearcă fel de fel de tehnici, de maniere, pentru a promova aşa-zisa noutate şi originalitate. Ce părere aveţi?

G M: Dacă nu ai īn suflet acea īncărcătură a tărīmului natal, a locului īn care trăieşti, pe care să-l simţi, să ţi-l aminteşti mereu, poţi folosi tehnici noi, curente noi, calculatorul etc. Totul este īn zadar, nu vei reuşi. Rămīn la afirmaţiile pictorului James Ensor: „… Prieteni, doar operele cu o viziune personală vor rămīne”.

 

MDP: Perspectivele de a ieşi īn lume sīnt deschise mai mult īn această perioadă?

G M: Cu siguranţă , DA.

 

MDP: Arta comercială aduce bani. Sīnteţi atras de acest gen?

G M: Nu sīnt atras şi nu mă preocupă arta comercială. Am evitat acest gen īncă din tinereţe, pentru că distruge creaţia, gīndirea, iar banii pun stăpīnire pe suflet.

 

MDP: Aveţi lucrări de probă īnaltă şi de rezistenţă īn timp? Puteţi vorbi despre ele?

G M: Īnseamnă să mă laud singur. Nu am făcut niciodată acest lucru cu mine şi nici cu lucrările mele. Cert este că am fost acceptat să particip la toate Saloanele Naţionale, Bienale şi Internaţionale, organizate de Uniunea Artiştilor Plastici din Romānia, şi acest lucru mă mulţumeşte.

 

MDP: Vă amintiţi să se fi produs vreodată o ruptură īn biografia dumneavoastră artisitică, īntre ceea ce făceaţi şi ce aţi fi dorit să realizaţi?

G M: Da, pīnă īn 1989, (fără nicio legătură cu schimbările politice), am practicat o pictură realistă, avīnd o perioadă de căutari, de tatonări specifică fiecărui pictor. Aşa mi-am găsit stilul propriu, īn care lucrez şi astăzi.

 

Maria-Diana Popescu

Agero

 

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com