Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

LA IZVOARELE MILCOVULUI

Camelia TRIPON

Grafica de Roca

 

 

Lumea noastră este precum o zi cenuşie fără soare, plină de monotonia unor obişnuinţe şi idei preconcepute despre atingerea unui nivel ridicat al cunoaşterii. În secolul XX s-au efectuat primele studii sistematice de seismologie, deşi cutremure devastatoare au fost observate şi descrise în multe cronici şi documente bisericeşti. Aşa s-a ajuns să se descopere că epicentrul celor mai mari cutremure din România se află în Vrancea, iar oraşul Focşani a devenit un fel de sinonim pentru Vrancea.

           

Acolo, la 150 de km adâncime, se întîlnesc două plăci tectonice. Una acţionează ca o chingă ce se strânge în jurul celeilalte. Numele oraşului Focşani se poate citi FOC-ŞA-NI, adică Focul din şaua lui AN (zeul creator al sumerienilor, iar în tradiţia noastră o perioadă ciclică de timp). Şaua pare „pusă” pe scoarţa Pământului, a cărui mişcare este animată sau condusă de divinitatea supremă căreia azi îi spunem Dumnezeu. Aşa se întâmplă cu termenul VRANCEA.

 

Zonă a mişcărilor telurice, Vrancea  este şi un tărâm minunat. Aici se găseşte Soveja, loc de zăbavă pentru marile personalităţi ale epocii paşoptiste şi unioniste (1848 şi 1859). Dacă ne aplecăm urechea spre alte neamuri care s-au desprins din poporul indoeuropean, vom înţelege cât de aproape au fost odată  francezii, englezii, arienii din actuala Indie şi germanii de Vrancea. Zona de curbură a Carpaţilor împrejmuieşte atât munţii de încreţire cât şi cei vulcanici, care în profunzime încă mai conţin magmă, din care se preling la suprafaţă izvoare termale, mofete şi, mai rar, gheizere.

 

Astfel cuvintele germane brand (ardere, foc) şi bran’den (izbire de stâncă) definesc procesele din măruntaiele pământului (uneori consoana b se pronunţă v, conform corespondenţelor fonetice pornind de la indo-europeană); mai cunoscut este termenul breşe (spărtură) uzitat în limbile europene. Există în germană wa’ken (a se clătina), iar în engleză wreek (distrugere) şi wring (smucitură). Sanscritul tvang (a cutremura) este alăturat de către lingviştii francezi de swing (oscilaţie, în engleză) şi de schwingen (a vibra, în germană). Dacă rădăcina vran se aseamănă cu brand şi tvang, silaba cea este fie pronume (cea care oscilează sau se cutremură), fie  interjecţie ( strigăt cu care se mână spre dreapta animalele). Dacă stăm cu faţa spre munţii de curbură, zona Vrancei este în dreapta, spre Moldova. Astfel vom înţelege vechimea acestor termeni, care ne apropie de cele opt, chiar zece mii de ani care ne despart de arienii plecaţi spre India. Cei care au botezat zona cu numele Vrancea poate au crezut că direcţia de mişcare a plăcilor tehtonice este spre Nord-Est, şi într-un singur termen au pus toată ştiinţa lor.

 

Să privim cu seninătate fenomenele geologice care modelează planeta nostră, dar şi caracterele pământenilor. Orogeneza implică nişte energii imense (care produc ionizări şi câmpuri electromagnetice deosebite, cu acţiune fie negativă, fie pozitivă) ce au contribuit la evoluţia omului - în Vrancea poate mai mult decât în  zonele „liniştite” din punct de vedere teluric. Aşa se poate explica apariţia spectaculoasă, în zonă, a unor culturi precum cea de la Cucuteni, Boian, Hamangia sau Brăiliţa. Văzuţi de sus munţii Carpaţi în zona noastră „se adună” ca o cetate, sau coadă de şarpe ce se „deşiră” parcă invers spre izvoarele Dunării (în munţii Pădurea Neagră); au creat o adevărată amprentă terestră a spiralei, imagine a ARN-ului - şi implicit a vieţii. Milcovul, poate, include înţelesul englezescului milk (lapte) şi francezului alcov (firidă pentru pat, dormitorul unei doamne), sugerând vremurile când în Grădina Maicii Domnului a început să curgă lapte şi miere.

 

În Vrancea vechile îndeletnicire de pe vremea lui Burebista, precum creşterea albinelor, a vitelor (bourul rămas în heraldica moldovenească) şi cultura viţei de vie sunt încă prezente. Milcovul, care ne-a unit, ne dă forţă să trecem cu seninătate peste vremurile tulburi şi să lăsăm lumina să pătrundă în viaţa fiecăruia dintre noi.

 

Camelia TRIPON

5 septembrie 2007

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)