Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

Pădurea de azi, oglindă a vremurilor trecute

Dr. ing. GRIGORE AVRAM

Impresii si pareri personale in FORUM

 

La o primă analiză sumară a pădurii, am fi tentaţi să credem că aceasta apare ca o grupare de arbori, cu legături stabile şi foarte bine definite între indivizi sau între pădure ca întreg şi mediul înconjurător, care se perpetuează periodic ca urmare a intervenţiilor antropice care se fac la intervale de timp bine stabilite prin proiectele de amenajare sau datorită unor factori de altă natură. Văzută din acest punct de vedere, sigur că prima impresie care pune stăpânire pe minţile noastre este că pădurea, chiar dacă produce masă lemnoasă şi efecte ecologice şi sociale, pe care le pune dezinteresat la dispoziţia omului, aceste acţiuni nu le face conştient şi, ca urmare, cu toate că acestea se referă în mod evident la o perioadă de timp, nu se justifică afirmaţia potrivit căreia pădurea ar „scrie” istorie.


Şi totuşi, adevărul incontestabil că fiecare lucru şi fiecare fiinţă de pe acest pământ, fiind supuse timpului, se bucură de o istorie proprie, este foarte bine cunoscut de către toată lumea. Mergând pe acest raţionament simplu, suntem în măsură să conştientizăm că ipoteza se potriveşte în mod evident şi pentru pădure, care este compusă, după cum am amintit deja, dintr-o sumă uriaşă de fiinţe care lasă urme adânci în viaţa omului, prin toate binefacerile pe care le pune la dispoziţia acestuia. Depinde doar de noi cum comunicăm cu aceasta, cum îi descifrăm mesajele şi mai ales cum le transmitem în continuare celor care vin după noi.


Aşadar, pădurea scrie istorie. Chiar dacă face acest lucru alături de noi şi în totalitate pentru noi, istoria pădurii este evidentă, clară şi concisă. De aceea este atât de mare nevoie ca ea să fie şi cunoscută, pentru că poate fi şi un model ideal de ales cu ajutorul căruia să ne influenţăm mersul propriei noastre istorii. Trebuie cunoscută pentru că numai în acest mod ne putem face o impresie în legătură cu starea în care aceasta se găseşte astăzi: sănătoasă sau bolnavă, întreagă sau puternic ciuntită şi degradată, tânără sau bătrână, stabilă sau vulnerabilă în faţa factorilor naturali destabilizatori, măreaţă sau umilă etc.


Mai mult decât atât, modul în care se prezintă pădurea în acest moment reprezintă cu siguranţă rezultatul unui traseu pe care aceasta l-a parcurs. Fiind în permanenţă supusă voinţei umane, starea ei actuală se regăseşte în calitatea lucrărilor care i-au fost aplicate. Mai ales în cazul pădurii cultivate, despre care noi, silvicultorii, considerăm că nu se poate dezvolta în condiţii normale dacă nu intervenim la timp (şi ori de câte ori este nevoie) cu lucrările stipulate de cele mai multe ori în proiectele de amenajare, proiecte care se întocmesc pentru o perioadă de zece ani, după care se revizuiesc.


Starea actuală a pădurilor reprezintă, aşadar, rezultatul comportamentului şi a atitudinii pe care le-am afişat în anii anteriori faţă de aceasta. Dar am reuşit noi să ne achităm cum se cuvine faţă de acest mamut cu suflet de înger, care ni se înfăţişează ca un mesager care ne obligă la viaţă , răstignindu-ne de ea? Sau am reuşit să-i acordăm atenţia cuvenită pentru ca şi ea să crească şi să se dezvolte sub auspiciile unei iubiri pe care o merită din plin. Vom putea să aflăm despre toate acestea numai în situaţia în care îi vom cunoaşte trecutul. De ce?


Pentru că ştiindu-i istoria pădurii alături de care trăim, vom putea în primul rând să ne identificăm mai bine şi să ne cunoaştem mai în amănunt pe noi înşine. Cu această istorie învăţată şi repetată sistematic, vom putea să străbatem mai uşor veacurile care vor veni, atât noi cât şi urmaşii noştri. Pentru că ea va cuprinde în rândurile ei Adevărul. Un adevăr care trebuie să fie cunoscut, însuşit şi comunicat. Un adevăr cu ajutorul căruia să ne câştigăm libertatea.


Este bine să cunoaştem trecutul pădurii şi dintr-un profund ataşament pe care trebuie să-l avem faţă de necuvântătoarele care suferă în tăcere alături de noi, pentru noi şi pentru neputinţele pe care le purtăm în cârcă. Iubind pădurea şi trecutul ei, am descoperit că toţi cei care poartă în suflete acest ataşament nu rămân deloc emoţionaţi faţă de durera mută a codrilor condamnaţi să îngenuncheze (de multe ori prea devreme) în faţa lamelor reci ale tăietorilor de lemne, a codrilor care şi-au scris deja istoria şi care şi-au depozitat-o în humusul mănos care rezultă din rămăşiţele lor. Iar nepăsarea afişată de către tot mai mulţi dintre contemporanii noştri faţă de degradarea treptată şi tot mai evidentă a pădurii şi a vieţii înseşi nu poate fi considerată altcumva decât perversă.


În altă ordine de idei, a cunoaşte şi a scrie o istorie a pădurii înseamnă a avea respect faţă de înaintaşi, mulţi dintre ei necunoscuţi, iar în acest mod le dăm nemurirea la care au dreptul. Din punctul nostru de vedere, meritul de necontestat al lor se regăseşte în înţelepciunea pe care au afişat-o faţă de averea forestieră, exemplul lor fiind un model eficient de administrare al pădurilor chiar şi în vremurile actuale. Ei au înţeles, mai profund decât noi, că numai uniţi vor avea un cuvânt de spus în faţa „devoratorilor” de pădure şi că numai alegând binele vor putea privi cu mândrie şi cu demnitate de acolo de unde se află, înspre noi, urmaşii lor.


Scriind istoria pădurilor într-un mod profesionist şi imparţial, ne vom înconjura de fiecare dată de acea rază de lumină care deschide ochii şi arată calea corectă în legătură cu folosirea eficientă a tuturor resurselor forestiere. O lumină care ne descoperă pădurea aşa cum este ea: o fiinţă. Dar o fiinţă faţă de care nu te poţi achita de ceea ce îi datorezi decât într-un singur mod: iubind-o!


Dr. ing. GRIGORE AVRAM

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)