Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

  P

O poezie a armoniei si luminii

Impresii si pareri personale in FORUM

 

                                                              Sursa:  Crai nou nr. 3817 : Literatură & artă: Miercuri, 22 Decembrie

                                                                                             Constantin Blănaru

În contextul "fracturismelor" si al altor numeroase experimente pretinse artistice, Carmen Veronica Steiciuc cultiva, în Poeme de religii diferite (Editura Augusta, Timisoara, 2004), o poezie de o încântatoare originalitate, reconfirmându-si palmaresul national si international si onorând aprecierile criticului literar Adrian Dinu Rachieru, din Poeti din Bucovina (Helicon, Timisoara, 1996).

Câteva aspecte specifice poetei, care se impun. Având o deosebita sensibilitate, reactivitate si disponibilitati ludice, ea nu construieste atât realul, cât irealul. Reperând componentele realului în amintiri, le reactiveaza si le proiecteaza în spatii supraterestre, astfel reconstituindu-se pe sine, dobândind independenta interioara si deschizându-si „productivitatea" în „joc secund". Frecvent, îngerul este agent, martor, mentor, imbold si „judecator" blând, tolerant si benefic, iar instrumentul transgresarii cotidianului si terestrului este oglinda: (…) „nu mai stiu daca visele ne creau pe noi sau noi // cream visele cert este ca îngerul ne masura în fiecare zi / inimile apoi trimitea coincidentele în lume sa ne / zapaceasca de tot pentru o vreme eram privighetoare // glasul meu îti aducea diminetile la fereastra / prin faldurile subtiri îti atingea pleoapele si zâmbetul dintâi / din când în când ma preschimbam în soare // (…) uneori eram vânt (…) // (…) de cele mai multe ori însa / eram miezul fierbinte din care îngerul modela un alt fel de iubire ca o rugaciune în care ne prabuseam amândoi / dincolo de traficul dement ca o liniste în care ceata disparea / si o lumina de smarald ne perchezitiona sufletul" („departe de lume"). Precumpanitor erotica, poezia C.V.S. nu expune „arsenalul" feminin (senzorialitatea, nurii, senzualitatea etc.), nu cauta identitate seducatoare si nici ipostaze spectaculoase, ci idealitatea, aura, irealitatea armonizanta; un fel de traire „în oglinda" pura, delicata, transparenta, aspatiala si atemporala, orfeica si narcisista. Fundalurile / planurile secunde sunt extranee (Navy Pier, Moody Blues, Traverse City, Glen Ellyn, meciul de baseball si altele) si / sau autohtone (realitati geografice, urbanistice etc.), detaliile materiale genereaza amintiri, amintirile - existenta virtuala, virtualitatea - prezentizare si „concretizare" a tot alte metamorfoze, uneori acestea derulându-se în ceremonialuri lunecoase (niciodata siropoase): „apartinem aceleiasi lumini între / oglinda si imaginea ei dinlauntrul ei pasim / dincolo de emotie cu un singur zâmbet / curcubeul îsi preschimba culorile în / iubire se rostogoleste moneda viselor din / care îngerul te priveste cu ochii mei" („moneda viselor"). Aproape la fel, în „ultimul dans", „undeva pe tarmurile Atlantidei", „buburuza de lemn".
Rar întâlnim vagi „chemari" erotice, „ispite" adresate lui („e timpul sa vii"), cele încercate fiind iscari de miraje, „sugestii" spre comuniune pentru - a lui - comprehensiune, clipuri de luminiscenta, nicidecum „jocuri ale Daniei" holbaniene. De altfel, tentele ei semnifica bucurie si alte forme de benefic, compensatii prin menire, nu prin finalitatile unui duo pasional. Mai mult, confesiunile facute lui au si ceva - transverbal - de adoratie, de rugaciune, de invocare în sensul lingvistic initial de invitiare = învietuire. Dar, demna, poeta nu tinde sa faca din confesiune mijloc de „conversiune" a lui. Neaspirând la „nuntire", deci la „convertire" spre lumeasca împlinire, fluxul constiintei individuale se confunda, ca la marii cântareti ai iubirii, cu fluxul universal. Nu cred ca, aici, confesiunea nu e atât comunicare, cât noiceana cuminecare. De unde si prezenta de multe ori a oximoronului autentic. De aici, cred, receptionarea detaliilor exterioare, declansatoare de amintiri, care echivaleaza cu reîntâlniri cu sinele, autorecuperare, unificare, echilibru între obiectual si subiectual. Astfel se justifica si titlul volumului, dat de o poezie (nu numaidecât si cea mai consistenta). Tot asa se explica si voluptatea - numai de câteva ori exprimata mai amplu - a caderii în vis, iluzie, care nu înseamna pierdere în abisuri albe, beatitudine, eludare, ci „certificare", autorealizare, autoconfirmare, iluminare. Interesant este ca în toate ipostazele / metamorfozele ei nu este nici urma de animism sau / si panteism , dovada a unui realism poetic (de o noua modernitate).
Nu toate reperele realitatii produc fluiditati, volatilitati si evanescente îmbatatoare / extaziante; poeta îsi „traduce" în imagini simbolice esecurile sentimentale („prin linistea padurii", „dineul montan", „fara un cuvânt", „sebastian", „de câteva seri la rând"), intensitatea apare si ritmata prin punct („de niciunde" , "îngerul negru"), visatoria este taiata de „tipatul rândunicii" („învoiala dintâi"), are fobie fata de aglomeratie si cotidianul banal („când te îndragostesti") sau artificial („în culoarea înserarii"), iar în momente de disconfort (cu cauze exterioare) apeleaza, pentru optimizare, la practici mentale („channeling""). Acestea sunt, însa, putine. Desi eminamente contemplativa, nu este si pasiva, reusind un „scenariu" si o „regie" a unei alternative luminoase („întâmplari la gura sobei"). Suflet pozitiv si pozitivizant, poeta da multor aspiratii ton - fie si implicit - de ruga, iar „lumina învierii" este o poezie religioasa meritorie.
Pentru a nu parea prea laudativa, lectura subsemnatului s-a confruntat si cu câteva poezii … neorfeice si mai ales neorfice. De exemplu, „dineu montan" e prea psihologica si rationala, „peste câmpie" - cam laxa, alte câteva - instantanee repetate. Dar nu e cazul cautarii de pete în soare. Mai degraba sunt de remarcat ilustratiile lui Victor Traian Rusu, unele geometrizante, altele fluid - geometrizante, toate - complementare textelor. Nu este, însa, si complimentara exprimarea asteptarii ca autoarea noastra sa fie recunoscuta si pe alte planuri…
 

Constantin Blănaru

 index revista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  ec.Valeriu-Lucian Hetco  [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.