Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

 

 

1812, anul blestemat al moldovenilor

Mihai Dascălu, Basarabia


Basarabia nu a fost niciodată în istorie o entitate teritoriala
. 
Cu atat mai mult, nevrednicul ei copil, Republica Moldova. La argumentarea statalitatii careia se toarna atata apa – in prisos, caci de unde nu-i, nici Dumnezeu nu poate da. Sau, cum mai spune o vorba desantata: din coada de caine nu se face sita de matase.

Dar ceea ce este şi mai interesant, actuala Basarabie în cuprinsul statului moldovenesc nici măcar nu prezenta o unitate administrativă aparte[1].  Moldova se împărţea în trei părţi: 1) Ţara de jos; 2) Ţara de sus, şi 3) Basarabia. Ultima cuprindea în întinsurile sale: 1) Bugeacul şi ţinuturile 2) Cetatea Albă, 3) Chilia şi 4) Ismail.

Tragedia actualei Basarabii incepe la o data fixa, 16 (28) mai 1812, ziua incheierea razboiului ruso-turc din 1806 – 1812. Filosofia proverbului „Cand doi se bat, al treilea castiga.” in cazul dat ia o intorsatura adversa. Cel de-al treilea, Principatul Moldova, este grav afectat, el servind, neintrebat, in calitatea unei carti de schimb intre Marele Puteri ale timpului. Astfel, Imperiul Otoman cedeaza  partea de rasarit a Moldovei, ignorand flagrant practica internaţionala acceptata. Din care considerente, sub orice aspect  - juridic / istoric - nu s-ar evalua Tratatul de pace semnat la Bucuresti in 1812 de catre reprezentantii Imperiului Rus si ai Imperiului Otoman, el este unul defectuos. Actul de anexare a Basarabiei descopera in primul rand si, simplu de tot, furtul de către Imperiul Rus a unei jumatati dintr-o tara nenorocita[2].

Incercand puterea de rezistenta a turcilor, la negocierile din 1812 Rusia oscileaza in avantul expansionismului si propune pe rand: 1. – fluviul Dunarea va fi de acum inainte granita dintre cele doua Imperii; 2. – ocuparea teritoriului dintre Siret si Nistru; 3. – ocuparea Basarabiei (la acea vreme, judetele Cetatea Alba, Chilia, Ismail). Schimbarea circumstantelor in favoarea Imperiului Tarist, il intareste sa insiste la cedarea intregului teritoriu dintre Dunăre și Hotin, pe care il denumeste în 1813 “Bessarabia”.

E probat istoricește că anexarea de către Rusia Țaristă în 1812  a teritoriului rupt din trupul Moldovei s-a făcut prin extinderea frauduloasă a toponimului Basarabia asupra ținuturilor dintre Prut si Nistru. Pre limba diplomației suna ca nu s-a luat Moldova de Rasarit, ci Basarabia, adica sudul regiunii. Indr-adevar, panorama Basarabiei istorice include doar portiunea sudica a interfluviului Nistru-Prut, limitrofa tarmului Marii Negre. Odată cu venirea turcului asupra Moldovei, această bucata de pamant el o denumește “Bugeac“. Iata ca „ingeniosul” procedeu al rușilor cu denumirea in crescendo a dezbinat, de facto, Țara în două, controversata Basarabie ocupand după întindere tocmai o jumătate  din ea.

La 27 martie / 9 aprilie 1918, prin votul Sfatului Ţarii, organul conducator al Republicii Democratice Moldovenesti (fosta gubernie țarista Basarabia), lucrurile revin la starea initiala. Unirea cu Romania, succesoarea de drept a Principatului Moldova, consemna sfarsitul pribegiei violente si intoarcerea Basarabiei la origini. Pamantul, apele, aerul, animalele, pasarile, dar si oamenii, s-au intors la matca si Moldova a renascut. Iar legenda despre sarpele blestemat, trimis de Dumnezeu sa rupa Moldova in doua (raul Prut), ramane fara suport material si devine ireala. Dovada concludenta tuturor „strasnicilor patrioti si altor iubitori ai Moldaviei noastre rodnaia” ca steagul lor e cu defect.

Mihai Dascălu / 2 februarie 2012

(Schiță in lucru. Pt doritorii de a semna articol complet – e-mail: MDascalu@mail.ru. Relatii GSM-069693437)

Note:


[1] Istoria Basarabiei. A. Boldur. Editura Victor Frunză. Bucureşti. 1992. Pag.417.

[2] In aceasta ordine de idei, o mica remarca se cere evidentiata: oricare ar fi consecintele pactului, ele nu pot forma acel mizerabil contencios istoric intre Romania si Rusia, teză, la care se fac aluzii in ultima vreme. Teoria contenciosului presupune, in fond, prezenta unor temeiuri legale in litigiu. Ori, acapararea patrimoniului pe cale armata, conserveaza aprioric nulitatea dreptului de posesie. Fara termen de prescriptie.

 

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero, Deutschland

Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu (Rumänien). Redakteure: Ion Măldărescu, Cezarina Adamescu (Rumänien)