HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

500 DE ANI DE TIPAR ROMÂNESC

OCTOIHUL LUI MACARIE 1510

 

Ion Stoica Moreni

 

OCTOIHUL (sau Ohtoih, din limba greacă oktoihos sau „opt tonuri”) este o carte bisericească destinată cultului ortodox, care cuprinde cântările fiecărei zile din săptămână pe opt glasuri (tonuri), fiecărei zile consacrându-i-se succesiv câte un glas. Octoihul mare cuprindea toate zilele săptămânii, în timp ce octoihul mic era un extras din cel mare, care cuprindea doar sâmbetele şi duminicile. A doua carte imprimată de Macarie în Ţara Românească a fost Octoihul (Osmoglasnicul),care a ieşit de sub tipar la 26 august 1510,în timpul domniei lui Vlad cel Tânăr zis Vlăduţ(1510-1512).Este un tip interesant şi rar al acestei cărţi,pentru că nu este nici un Octoih Mare,care cuprinde cântările Vecerniei şi Utreniei pentru toate zilele săptămânii,pe toate cele opt glasuri,dar nici un Octoih Mic,care cuprinde aceleaşi slujbe,pe cele opt glasuri,dar numai pentru zilele de sâmbătă şi duminică.Este un tip mixt,cuprinzând slujbele din toate zilele săptămânii pe glasul 1 ,iar cele de pe glasurile 2-8 numai din zilele de sâmbătă şi duminică .Deşi Macarie a tipărit şi Octoihul Mare de la Cetinie din 1493-1494 ,totuşi,pentru imprimarea celui din 1510 a avut ca model un alt manuscris ,provenit din Ţara Românească.

 

MACARIE (1507-1512) a fost călugăr de provenienţă sârbă,preot,tipograf şi gravor în Ţara Românească, Veneţia,Muntenegru. Limba de tipărire a cărţilor a fost slavona. Învaţă meşteşugul tipografic la Veneţia în tipografia lui Andreas Toressani. Tipografia cu setul de litere chirilice este cumpărată de voievodul Gheorghe Cernoievici împreuna cu care aceasta ajunge în Muntenegru la Cetinje. Duhovnicul Macarie tipăreşte acolo între anii 1493-1496 două părţi ale Octoihului, Psaltirea, Molitvenicul şi un Evangheliar. După cucerirea Muntenegrului de turci, este posibil ca Macarie să fi fugit în Ţara Româneasca şi sub patronajul domnilor Radu cel Mare şi Mihnea cel Rău să realizeze tipărirea Liturghierului în limba slavonă de redacţie mediobulgară. Urmează Octoihul tipărit sub domnia lui Vlad cel Tânar şi Evanghelia la comanda lui Neagoe Basarab. Ieromonahul Macarie, cum semneaza epilogurile celor trei cărţi imprimate în Ţara Românească, nu mai este cunoscut după anul 1512. Setul de litere folosit în Muntenegru este altul decât cel folosit pe teritoriul românesc, ceea ce nu exclude identitatea lui Macarie, care putea fi un tipograf ambulant. Tipariturile sale slavo-române poarta stema Ţării Româneşti şi unele elemente specifice decorării manuscriselor autohtone. Comune pentru tipăriturile muntenegrene şi muntene sunt: postfaţa Octoihului din 1494 şi epilogul din Octoihul din 1510 ca si amintirea în Liturghierul din 1508 a unor sfinţi naţionali sârbi (Sava si Simion), care ar putea demonstra ca a existat un singur tipograf Macarie, duhovnic sau ieromonah.

 

Din iniţiativa Î.P.S. dr. Nifon Mihăiţă, Arhiepiscop şi Mitropolit al Târgoviştei a fost reeditat, la o jumătate de mileniu de la apariţia sa în atelierul tipografic de la Mănăstirea Dealu al ieromonahului cărturar Macarie, „Octoihul”, cea de-a doua carte executată în „tehnică Gutenberg” în acelaşi atelier din spaţiul românesc şi sud-est european. Apărut sub egida Arhiepiscopiei Târgoviştei şi Academiei Române, acest „Octoih” reeditat a fost lansat şi binecuvântat de Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel la momentul solemn al Proclamării locale a Sfântului voievod Neagoe Basarab, sâmbătă, 26 septembrie, anul de la Hristos 2009. Executat în condiţii grafice de excepţie la R.A. Monitorul Oficial S.A, volumul care reproduce textul „Octoihului” este însoţit şi de un volum de studii acribic tratate.Î.P.S. dr. Nifon Mihăiţă a ţinut să semnifice faptul istoric incontestabil că „Cetatea Târgoviştei a intrat în conştiinţa noastră naţională ca un spaţiu în care credinţa şi cultura s-au îngemănat în mod tainic, aducând rod bogat, spre slava lui Dumnezeu şi spre folosul Bisericii şi al neamului nostru românesc. Menită de Dumnezeu să slujească valorile creştine, dar şi cultura românească, şi să medieze între ele, veche capitală a Ţării Româneşti şi vestit centru al tiparului, nu doar în spaţiul Ortodoxiei, dar şi în întreaga lume creştină, Târgoviştea este o punte a spiritualităţii, a culturii şi istoriei noastre naţionale...”

 

Ca atare, firesc, „Tipărirea «Octoihului» în Ţara Românească de către Macarie, alături de celelalte două cărţi bisericeşti («Liturghierul » şi «Tetraevangheliar»), a însemnat înscrierea centrului tipografic de la Târgovişte printre oficinele tipografice de renume din Europa acelui veac (al XVI-lea – n.n.), care a contribuit la răspândirea cuvântului tipărit, atât în cele trei ţări româneşti, dar şi pentru folosul ortodocşilor din afara graniţelor româneşti”. Cele 2 lucrări (Octoihul din 1510 şi cel din 2010) se găsesc acum la Muzeul Tiparului din vechea capitală a Valahiei ,Târgovişte.Aflat într-o clădire impunătoare, monument arhitectonic pe care meşterii domnitorului Constantin Brâncoveanu l-au ridicat, pe beciuri preexistente, la începutul secolului al XVIII-lea pentru fiica sa, domniţa Safta - şi în care stolnicul Constantin Cantacuzino şi-a ţinut biblioteca, printre cele mai valoroase din Ţara Românescă la acea vreme, MUZEUL TIPARULUI ŞI AL CĂRŢII ROMÂNEŞTI - una dintre primele instituţii de cultură cu acest profil din ţară - a fost deschis vizitării în 11 mai 1967. El este structurat pe săli, ce reprezintă activitatea tipografică atât târgovişteană, dintru începuturi (secolul al XVI-lea) cât şi a celorlalte centre tipografice apărute ulterior în Moldova şi Transilvania (secolele XVII, XVIII) şi culminează cu editarea primelor ziare cu apariţie regulata (secolul al XIX-lea). Sala secolului al XVI-lea cuprinde cele mai importante manuscrise şi tipărituri. Din prima categorie se remarcă „SCRISOAREA LUI NEACŞU DIN CÂMPULUNG" adresată lui Hans Benkner, judele Braşovului, în 1521, care este primul text românesc scris ce s-a păstrat Un alt manuscris de excepţie este "ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE BASARAB CÂTRE FIUL SĂU TEODOSIE", cea mai semnificativă lucrare a literaturii române vechi în limba slavonă. Alături de acestea, sunt prezente în expunere şi textele maramureşene.

 

Ion Stoica Moreni

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com