Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

60 de ani de la suprimarea

Bisericii Române Unite cu Roma (2)

 

1 DECEMBRIE 1948 - 1 DECEMBRIE 2008

 

Maria HETCO

 

      

      Persecuţia religioasă care a dus la suprimarea Bisericii Române Unite cu Roma nu a fost decât o aplicare, la noi în ţară, a planurilor bolşevice de distrugere a credinţei, înlocuind peste tot concepţia spirituală creştină printr-o concepţie materialistă atee.Unul din obiectivele regimului politic comunist din România a fost desfiinţarea Bisericii Catolice împotriva căreia a dezlănţuit o cruntă prigoană. De ce n-au prigonit la fel Biserica Ortodoxă Română? Tactica folosită de comunişti împotriva credinţei nu e întotdeauna aceeaşi. Ea oscilează după împrejurări, între viclenie şi violenţă. Acolo, unde nu întâmpină o rezistenţă serioasă, comuniştii nu trec la acte violente. Prin declaraţii mincinoase, prin concesii momentane, caută să dea iluzia că e posibilă o convieţuire paşnică între regim şi Biserică.Dacă din nefericire Biserica se lasă înşelată de astfel de declaraţii şi acceptă regimul de ,,paşnică convieţuire”, libertatea religioasă îngrădită de tot felul de restricţii, fac ca Biserica să nu mai fie Biserică, adică propovăduirea Evangheliei lui Cristos, ci un instrument de propagandă politică.De o astfel de tactică s-au folosit comuniştii faţă de B.O.R., a cărei influenţă spirituală a fost înăbuşită nu prin prigoană directă, ci prin încadrarea treptată a B.O.R.în noul regim comunist.

 

       Biserica Unită cu Roma, Greco-Catolică nu a vrut să se preteze în niciun chip jocului comunist!

 

       N-am vrea să facem acum comparaţii supărătoare, dar nu putem să nu notăm deosebirea de atitudine a ierarhilor celor două Biserici româneşti. De exemplu, când trupele ruseşti, în cel de-al doilea Război Mondial, nu ajunseseră încă la Sibiu, după capitularea de la 23 august 1944, Mitropolitul ortodox al Sibiului, Nicolae Bălan, trimite o scrisoare Mitropolitului Leningradului, în care, ,,salută” libertatea adusă de Armata Roşie. El spune:,,Dacă România a avut în trecut greşeli politice, dacă a participat alături de Germania la război contra Rusiei, acestea le-a făcut din cauza slăbiciunii neamului românesc, rezultată  de pe urma faptului  că  România, de la 1700 incoace, este împărţită în două, prin existenţa printre români a unei Biserici în comuniune cu Biserica Papilor din Roma”. Iar Patriarhul B.O.R., Nicolae Munteanu, după vizita făcută la Moscova, a făcut următoarea declaraţie: ,,Prin bunăvoinţa Generalisimului Stalin, am vizitat Kremlinul. Rezultatul călătoriei este că avem azi o înfrăţire temeinică între Biserica Ortodoxă Rusă  şi B.O.R., între poporul sovietic şi poporul român, între stăpânirea  din U.R.S.S. şi guvernul de la noi. Doresc ca această frăţietate să fie din ce în ce mai caldă şi să fie veşnică”.

 

         Un act oficial împotriva Bisericii Catolice a fost lansat cu ocazia vizitei pe care Patriarhul Alexei al Moscovei o face în România, între 30 mai-12 iunie 1947, pentru a lua contact cu ierarhia B.O.R. în vederea pregătirii Congresului Pan-Ortodox  programat pentru anul 1948,la Moscova.

 

     In călătoria prin ţară însoţit de prim-ministru P. Groza,ajungând la Blaj, P.Groza îi vorbeşte Patriarhului Rusiei despre Biserica Unită,despre centrul ei, Blajul greco-catolic.Din anturajul ce-i însoţea, s-a aflat ulterior, că Patriarhul Alexei al Moscovei, mai mult cu o înfăţişare de stăpân lumesc decât de slujitor spiritual, ridicând pumnul, încreţind fruntea şi cu ochi scânteitori, a strigat: ,,Să dispară! In doi ani să nu mai aud vorbindu-se de această Biserică! La sosirea în Cluj a Patriarhului moscovit,  au fost invitaţi la Primărie reprezentanţii tuturor cultelor, cu excepţia Episcopului unit, Dr.Iuliu Hossu (foto), deşi pe plan local era conducătorul Bisericii, cu cel mai mare număr de credincioşi. Lupta devenise tot mai făţişă. Guvernul comunist român era câştigat pentru desfiinţarea Bisericii Greco-Catolice. Avea de urmat exemplul dat din dispoziţia P.C. al U.R.S.S., din ordinul direct al lui Stalin, şi complicitatea Bisericii Ortodoxe Ruse, care a fost şi ea direct implicată în trecerea în afara legii a Bisericii Unite din Ucraina Sovietică. La masa dată  în onoarea Patriarhului Bisericii Ortodoxe Ruse, Alexei, prim-ministru P.Groza atacă în mod violent catolicismul şi Vaticanul. De aici înainte, atacurile contra Vaticanului, a Papei, a reprezentantului  Sfântului Părinte în România devin subiectul numărul unu al presei comuniste din România.Reprezentanţii regimului comunist nu mai pot tolera,, acţiunea reacţionară a Bisericii Unite, a catolicilor în general. Secretarul General al Partidului, Gh.Gheorghiu  Dej, în februarie 1948, declară că ,,Biserica Romano-Catolică şi cea Unită sunt singurele piedici, încă, organizate, în calea înscăunării definitive in România a regimului de democraţie populară.

 

        La fel,  Gh.Gheorghiu Dej face o aluzie la clerul B.O.R. care nu trebuie să rămână indiferent faţă de atitudinea reacţionară a clerului catolic. Această aluzie trădează intenţia pe care o aveau comuniştii de a se folosi de complicitatea unor ierarhi ortodocşi şi a unei părţi din clerul ortodox pentru a lichida Biserica Greco-Catolică. Prin această manevră vicleană, acţiunea Guvernului P.Groza putea fi oarecum mascată în faţa opiniei publice mondiale,iar în ţară ea putea fi justificată ca o necesitate de a reface unitatea naţională religioasă.

 

        Un oarecare, Agapie Sinaitul, într-un articol, ,,Biserica şi poporul” scria că ,,B.O.R. nu poate rămâne indiferentă în faţa uneltirilor subversive comandate de curiile papale şi agenţii lor secreţi”. Clerul B.O.R. a decis să pornească fără întârziere mobilizarea masivă a conştiinţelor ortodoxe pentru a neutraliza reacţionarul dirijat de Vatican şi a zădărnici intrigile imperialismului”.Era limpede că Bisericii Unite i se pregăteau zile grele. Nimeni însă nu se gândea că desfiinţarea Bisericii Unite o să se facă sub forma voalată a reîntoarcerii la ortodoxie.Fără îndoială că Guvernul P. Groza n-ar fi putut să-şi ascundă adevăratele intenţii în dosul acestei iniţiative, refacerea unităţii religioase, dacă nu ar fi avut concursul ierarhiei ortodoxe. Nu vrem prin asta să acuzăm, fără deosebire, şi, mai ales, departe gândul de a arunca vina asupra întregii B.O.R. Vrem să notăm faptele aşa cum s-au petrecut. Se ştie că o seamă de episcopi ortodocşi care s-au pretat la acţiunea criminală împotriva Bisericii Unite, în frunte cu Patriarhul B.O.R Iustinian Marina sunt creaturi ale regimului comunist, oameni credincioşi Guvernului P.Groza, comunişti capabili să facă orice rău. Intre aceştia, chiar P.Groza, fiul preotului ortodox Avacum Groza din comuna Băcia, jud.Hunedoara, preot ani de-a rândul, deputat în Consiliul Arhiepiscopiei din Sibiu, colaborator şi prieten al Mitropolitului N. Bălan, a fost el însuşi un adept al ,,reîntregirii” B.O.R.prin inglobarea fără condiţii a Bisericii Unite. Partea preponderentă  în această acţiune a avut-o Mitropolitul Sibiului, N.Băla; era omul de care aveau nevoie comuniştii.Iar obişnuinţa Mitropolitului de a se pune bine cu cine era la putere era mai tare, ceea ce l-a îndemnat să nu refuze nimic Guvernului comunist.Mitropolitul Bălan a fost omul ales de comunişti ca să înceapă campania contra Bisericii Unite. Si a făcut-o în discursul ţinut chiar pe Câmpia Libertăţii  de la Blaj, în 15 mai 1948, unde a lansat atacul făţiş, spunând: ,, Unităţii noastre naţionale, ca să fie desăvarşită, îi mai lipseşte ceva. Trebuie să înfăptuim unitatea noastră bisericească, în Biserica străbunilor noştri dinainte de 1700, în Biserica şi credinţa strămoşească a ţării noastre. Azi când R.P.R. garantează egale drepturi politice, economice, culturale şi religioase, a stărui în dezunire spirituală, cauzate de stările grave ale poporului român ardelean, din preajma anului 1700, înseamnă a dezerta din frontul unic al noilor destine, pe care poporul nostru muncitor şi le despică în zorile viitorului. Ca urmaş al vechilot mitropliţi ai Bălgradului, care aveau sub oblăduirea lor toată viaţa românească din Ardeal, îndrept către voi, cei pe care interese străine v-au despărţit de  Maica noastră bună , Biserica Ortodoxă, să vă reîntoarceţi acasă”.

 

Episcopul Ioan Suciu       Episcopului unit  de Blaj, Ioan Suciu (foto) nu i s-a îngăduit să vorbească atunci şi a părăsit adunarea de pe Câmpia Libertăţii. Cordoanele de soldaţi i-au blocat întrarea în Ctedrala plină de credincioşi care aşteptau să-i audă predica. Peste 10 zile  a fost ales patriarhul  B.O.R., în locul patriarhului decedat, Nicodim Munteanu. In discursul ţinut în Parlament, cu ocazia alegerii, a spus: ,, Cel dintâi lucru ce va trebui să-l realizez pe linia tradiţiei bisericeşti este conservarea credinţei (ortodoxe, n.n.) ştergând dintre români dureroasa despărţire de durează de 250 de ani”. Iar la instalarea în scaunul patriarhal, ce a avut loc prin slujba festivă  din 3 iunie 1948, în biserica ,,Sf. Spiridon” din Bucureşti, în cuvântul său a spus: ,,Nu va mai lăsţi amăgiţi de răuvoitori... Ce ne mai desparte? Nimic, decât  credincioşia ce o acordaţi ca supunere Romei. Intoarceţi-vă această credincioşie către Biserica neamului nostru, a strămoşilor noştri şi ai voştri”.

 

      Acest gând al unificării religioase a poporului român decretat de Moscova a fost gândul ce-l muncea pe Patriarhul Iustinian Marina din primul moment al alegerii sale. Intoarcerea ,,uniţilor în  rândurile B.O.R.” era aşa cum s-a exprimat de altfel ministrul Cultelor, Stanciu Stoian,  expresia ,,perfectei colaborări dintre statul democrat comunist şi B.O.R.  Lucrurile erau hotărâte în aşa măsură, încât ,o lună înainte de a pleca la Moscova pentru participarea la Congresul Pan-Ortodox, patriarhul Marina a mărturisit unui grup de prieteni că, la reîntoarcerea de la Moscova,  le va putea anunţa o mare bucurie: reîntoarcerea Bisericii Greco-Catolice în ortodoxia românească. De aici înainte, presa din ţară începe să se ocupe în mod intens de această problemă, pe lângă denigrarea şi batjocorirea Vaticanului, a Sf. Părinte.

 

     Pe lângă articolele din ziare, apar şi broşuri de propagandă anti-papală. Al.Cerna Rădulescu, secretar de redacţie la revista B.O.R. le întrce pe toate celelaltea prin vulgarităţile şi veninul pe care le conţine.Broşura se intitulează ,,Spionaj şi trădare în umbra crucii”. Iată cateva din titluri : ,, Politica anticreştină şi antidemocratică a Vaticanului”, ,,De la Papă nu vine nimic bun pentru popor”, ,,Veninul de sub cruce”, etc. In acest fel comuniştii şi conducerea B.O.R. încearcă să pregăteaso opinia publică din România pentru loviturile pe care aveau de gând să le dea Bisericii Greco-Catolice. Biserica Greco-Catolică nu poseda niciun mijloc pentru a răspunde atacurilor tot mai frecvente ce i se adresau în presă şi prin radio , pentru că toată presa  Bisericii Catolice de ambele rituri  era demult suspendată, confiscată. Păstorii Bisericii Greco-Catolice s-au silit să-şi informeze credincioşii, prin viu grai, despre vremurile grele ce se apropiau şi să-i pregătească sufleteşte pentru ceasul întunericului. Cu toate că autorităţile civile le-au pus tot felul de piedici, ei pornesc să-şi viziteze, sat de sat, toţi credincioşii. Indeosebi Episcopul Ioan Suciu, cutreieră neobosit plaiurile Ardealului, denunţând curajos şi fără ocolire primejdia pe care o reprezintă comunismul pentru credinţă. Cuvântările sale sunt un adevărat triumf : ,, Pentru Biserica Română Unită, acesta este ceasul Vinerii Mari! Acum, iubiţi credincioşi, ne arătăm dacă suntem ai lui Cristos sau dacă ne întovărăşim cu Iuda vânzătorul. Acum, Domnul Isus ne dă prilej să fim părtaşi suferinţelor sale pentru Biserica Sa.Fericiţi veţi fi dacă veţi fi ocărâţi pentru numele Lui, pentru Sfânta Sa Biserică. Preamăriţi pe Dumnezeu pentru aceasta”, ,,Nu puneţi iscălitura voastră pe niciun fel de hârtie prin care vi se v-ar  cere să vă lepădaţi de legea părinţilor voştri. Nu vă înfricaţi! Dumnezeu este în fiecare din noi”..., ,, Lumea se uită la noi , la fiii Bisericii Române Unite. O, iubiţi credincioşi, să nu fim o turmă de Iuda, ci mărturisitori ai credinţei şi fii hotărâţi ai Bisericii lui Isus pe pământul românesc. Nu este decât o singură Biserică întemeiată de Isus, Biserica ale cărei chei Isus le-a dat lui Petru si prin el urmaşilor lui, Episcopilor din Roma, care i-au urmat în Scaun şi pe care îi numim Papi. Nu este decât o singură Biserică a lui Cristos, aceea zidită pe Petru: < Tu eşti Petru  şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile Iadului nu o vor birui> "Nu este decât o singură Biserică pe care porţile Iadului nu o vor birui şi   aceasta  este Biserica zidită pe Petru. Aceasta este, iubiţi credincioşi , Biserica Catolică, iar între noi, Biserica Unită cu Papa. Să fim tari în credinţă, prin rugăciune şi ajun. Chiar dacă ne vor lua bisericile, până la o vreme, ne vom face fiecare biserică acasă, aşteptând plini de speranţă, izbăvirea care mult nu va întârzia. Feriţi-vă de preoţii care  nu pomenesc de Papa si care nu se roagă Sf.Rozar al Preacuratei...”.  Episcopul I.Suciu a vizitat mai bine de  600 de parohii, cu toate că agenţii comunişti i-au făcut tot felul de greutăţi, dar Preasfinţia Sa trecea mergând pe jos dintr-un sat în altul.Intr-o zi , a fost oprit în drum de o maşină a Poliţiei. Fiind invitat să urce în maşină, Episcopul a refuzat. Agenţii i-au spus că nu mai are dreptul de-a vizita, fiindcă ,,Guvernul P. Groza” l-a scos din funcţie. Episcopul I.Suciu le-a răspuns: ,,Eu am fost numit Episcop de către Sf. Scaun  al Romei şi numai Sf. Părinte Papa are dreptul să mă scoată din funcţie”. A fost ridicat pe sus de către agenţi, legat la ochi şi trântit cu violenţă în maşină. După o bucată de drum a fost coborât şi aruncat  pe jos, într-un beci rece şi umed, unde a fost ţinut flămând şi însetat două zile şi două nopţi. A fost pus în libertate si ameninţat să nu mai predice dacă vrea să nu fie arestat din nou. ,,Atunci puteţi să mă deţineţi, a răspuns Preasfiţia Sa. Eu nu pot să nu predic”. In această grea perioadă, Blajul, în mod deosebit, a trăit într-o atmosferă de fervoare religioasă extraordinară. In Catedrala Blajului, unde predica seară de seară P.S.I.Suciu, veneau credincioşi nu numai din Blaj, dar si din satele din jur. S-a ajuns la patru predici ale P.S.I.Suciu, pe zi. Poliţia avea sarcina de a împiedeca intrarea credincioşilor pe străzile din apropierea Catedralei, blocând străzile şi intrarea în Catedrală. In toată această vreme poporul a făcut bloc în jurul Episcopului, îl însoţea de la Mitropolie la Catedrală şi înapoi. Văzând entuziasmul credincioşilor, Poliţia i-a interzis să mai predice, dar Episcopul a răspuns:,, Cea mai mare datorie a Episcopului este aceea de a predica. Numai când voi fi mort, nu voi predica”.

 

        Peste tot, în toate Diecezele greco-catolice, Episcopii şi preoţii noştri au intensificat viaţa religioasă. Sf. Liturghii şi celelalte servicii divine din Biserica Unită erau frecventate de un  foarte mare număr de credincioşi, cum nu se mai văzuse niciodată înainte. Pentru ca să ia o atitudine oficială în faţa propunerilor inacceptabile pe care ierarhia ortodoxă, aservită comuniştilor, le făcea Bisericii Greco-Catolice, Episcopii, reuniţi  în ziua de 29 iunie 1948, de Sărbătoarea Sf. Apostoli Petru şi Pavel, adresează o ,,Scrisoare- circulară” clerului şi credincioşilor uniţi, îndemnându-i să rămână tari în  credinţa lor... Pentru însemnătatea ei, această ,, Scrisoare -circulară”este un document aproape unic în istoria Bisericii Unite cu Roma, care apare în întregime în  ,, Document”, Madrid, 1952-,,Biserica Română Unită cu Roma, 250 de ani de istorie”. Cenzura românească comunistă a interzis tipărirea acestei ,,Scrisori-pastorale”, deşi ea nu are caracter politic, ci doar religios, deci nu putea fi o primejdie pentru ordinea publică din ţară.

 

Maria Hetco

Oradea

Partea I-a o puteţi citi aici >>

 

Alte articole de Maria Hetco în revista AGERO

În memoria PS. Vasile Hossu

Episcopul Valeriu Traian Frenţiu

Evocare Cardinalul Iuliu Hossu (1)

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)