Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

 

 

 

Antroponime geto-dace, tracice și besse

scrise pe ostraca descoperite la Krokodilô

 

(modern Al-Muwayh), Egipt

 

Valentin-Claudiu Dobre

 

 

Introducere:

În urma săpăturilor din anii 1994-1997 și ulterior în Deșertul Oriental egiptean aflat la început de mileniu sub stăpânire romană, săpături efectuate de-a lungul drumului roman ce lega Coptos (Quft) și respectiv Nilul de Marea Roșie și porturile Berenice și Myos-Hormos (situat probabil la 5 km nord de orașul modern sub ruinele lui Qusayr-al-Qadâm) și în zonele de depozitare ale deșeurilor din circa trei “praesidia” (popasuri fortificate) denumite Maximianon (modern Al-Zarqâ 2), Krokodilô (modern Al-Muwayh) și Didymoi (modern Khashm al-Mynaih) s-au descoperit mai multe texte grecești (mai rar latină, foarte puține în nabateeană și în demotică) scrise pe ostraca (ostrakon/ostraca <plural> = piese de ceramică sau bucăți de piatră pe care erau scrijelite sau înscrise texte transmise între diferite praesidia sau /și prefectură sau notații care aveau rol pur administrativ).

Pe unele ostraca sunt evidențiate nume cu rezonanță geto-dacă, tracă sau bessă, iar pe ostrakonul O.Krok. 1.98 datat 109 e.n.  este înscris un mesaj de la cavalerul dac Dekinais către Kaikeisa/Kaigiza.

Ceea ce interesează din descoperirile de la Krokodilô, Maximianon, Didymoi este în mod deosebit corespondența militară, pentru site-ul arheologic Krokodilô această corespondență militară fiind descrisă în lucrările:

 

1. Hélène Cuvigny, Ostraca de Krokodilô. La correspondence militaire et sa circulation (O. Krok. 1-151). Praesidia du désert de Bérénice II. Fouilles de l'IFAO 51. Le Caire: Institut français d'archéologie orientale, 2005. Pp. 283. ISBN 2-7247-0370-7

și în

2. Hélène Cuvigny, J.-P. Brun, A. Bülow-Jacobsen, J.-L. Fournet und M. Reddé, L'armée romaine dans le désert Oriental d'Égypte I: Praesidia du désert de Bérénice" (Institut Français d'Archéologie Orientale, Le Caire 2003).

În secundar, vezi și articolul de pe http://aedilis.irht.cnrs.fr/manuscrit/poubelles-ostraca.htm

3. Hélène Cuvigny, Les poubelles de la contre-histoire. Ostraca et inscriptions du désert oriental égyptien (Ier- IIIe s. ap. J.-C.).

 

Textele acestor ostraca descoperite la Krokodilô pot fi citite pe urmatoarea adresa internet:

 

http://www.papyri.info/ddbdp/o.krok;1;98

 

 indicat explicit pentru ostrakonul O.Krok. 1.98 datat 109 e.n.  

 

Amănuntele prezentate în această informare sunt preluate în principal din: Bryn Mawr Classical Review 2007.01.29, articolul d-lui Thomas Kruse (Ruprecht-Karls-Universität Heidelberg) și din articolul d-nei Hélène Cuvigny- Les poubelles de la contre-histoire. Ostraca et inscriptions du désert oriental égyptien (Ier- IIIe s. ap. J.-C.) accesibil pe

 

http://aedilis.irht.cnrs.fr/manuscrit/poubelles-ostraca.htm

 

În afara praesidiumului Krokodilô pentru care ostraca au fost înregistrate și descifrate de Hélène Cuvigny, A. Bülow-Jacobsen, Fr. Colin și J.-L. Fournet în cursul a două campanii pe parcursul anilor 1996 și 1997, textele descoperite deja în celelalte praesidia cercetate până acum sunt în curs sau urmează să fie descifrate.

 

Localizare: Estul deșertului egiptean (zona sudică a Egiptului) între Nil și Marea Roșie, denumit Deșertul Berenice, între Coptos - Myos Hormos și Coptos - Berenice, cu scopul exploatării aurului la mina Bi’r Umm Fawâkhîr și a carierelor de grano-diorit de la Mons Claudianus și de porfir de la Mons Porphyrites.

  

 

Reprodus după Hélène Cuvigny, Les poubelles de la contre-histoire. Ostraca et inscriptions du désert oriental égyptien (Ier- IIIe s. ap. J.-C.) fig. 1. Zona deșertului Berenice

 

Descrierea unui praesidium: Prin praesidium trebuie înțeleasă o așezare fortificată tip popas, pentru controlul căilor de comunicații rutiere cu Myos-Hormos. Un praesidium era apărat de un număr de 3-5 călăreți și 8-10 infanteriști (un minim de 8 și un maxim de 22-24 soldați), alături de care locuiau civili (inclusiv femei și chiar prostituate "itinerante": unul dintre civilii de la Krokodilô, denumit Philoklès, trăia alături de cele două soții- bătrâna Sknpis și tânăra Hègemonis, creștea porci pentru consum și deasemenea furniza prostituate pe care garnizoanele se întreceau în a le închiria cu luna, ceea ce și stârnea o corespondență "exaltată") și/sau oaspeți, conduși de un subofițer denumit curator praesidii. Conform lui Thomas Kruse, probabil călăreții aparțineau alei Vocontiorum (originară din Galia de sud) staționată în Coptos (modern Quft), nefiind însă clar cărei unități aparțineau infanteriștii. Hélène Cuvigny, analizând circa 150 de ostraca de corespondența militară descoperită la Krokodilô - semnalează deosebirea de onomastică între infanteriști și cavalerii care purtau nume ne-romane, posibil dacice. Deși de regulă viața în deșert era pașnică, se semnalează atacuri venite din partea  "barbarilor" beduini, cu care totuși unele praesidia încheiau înțelegeri și mențineau bune raporturi (ex. Didymoi, sfârșitul sec. al II-lea, începutul sec. al III-lea). De fapt, unele atacuri au și condus la construcția de praesidia.

Funcțiile unui praesidium erau deci: rol militar (supravegherea zonei deșertice, servicii de pază și escortă al căror rol era încredințat îndeosebi cavalerilor); serviciu poștal (corespondență oficială și militară, deasemenea în sarcina cavalerilor); conservarea rezervelor de apă ("hydreumata e lacci": puțuri de apă și cisterne; instalații hidraulice sau de transport al apei -tip qanat/foggaras ? improbabil ?) pentru uz propriu și pentru caravanele de transport.

Separat față de praesidia, existau așa-numitele skopeloi: turnuri de semnalizare.

Sunt atestate următoarele praesidia în Deșertul Oriental: Krokodilô/Korkodilô (Al-Muwayh), Maximianon (Al-Zarkâ 2), Didymoi (Zeydun ?/Khashm al-Mynaih), precum și  Simiou (probabil Bi’r Sayyâla), Siaroi, Thonis Megale (în Nubia Inferioară), Patkoua (în Nubia Inferioară), Persou (mutată de la Bekhen du Wâdî al-Hammâmât la Bi’r Umm Fawâkhîr și locație pare-se dispărută ca urmare a exploatărilor miniere din perioada bizantină ?), Xèron Pelagos (Jirf sau Al-Faysaliyya), Phalakron (Duwayk), <Iovis->Dios (Abû Qurayya), Bir Bayza (abandonat și înlocuit de Dios), Phoinikôn (Eynikon ?), Kainè Latomia=anterior Domitianè (modern Umm Balad, flanc sud Mons Porphyrites) Aphrodite, Sikayt, Compasys/Kompasi ? construcția inițială fiind în timpul lui Flavian (69-96 e.n.) și Traian/Hadrian (98-138 e.n.), pare-se că într-un moment când comerțul cu Eritreea era în declin. Se pare că deși locuite militar în permanență până în secolul III, disciplina militară devenise "relaxată" ?, întrucât reziduurile (spărturile ceramice, oasele, cenușa, etc.) erau depozitate în interiorul praesidia (ca resturile alimentare să nu atragă sălbăticiunile deșertului dacă erau aruncate în exterior ?).  Comandantul tuturor era praefectus praesidiorum et montis Beronices, unde prin Berenice trebuie înțeleasă regiunea și nu orașul.

Actualmente, dezvoltarea turistică exponențială a condus inclusiv la organizarea de safari-uri în zona deșertică, ceea ce conduce la degradarea accelerată a vestigiilor descoperite.

 

Viața într-un praesidium și în așezarea Mons Claudianus: Soldații romani și peregrinii (militarii din trupele auxiliare și locuitorii care nu erau cetățeni romani) nu duceau nici măcar în zona deșertică o viață de privațiuni. Majoritatea locuitorilor așezărilor erau însă nativi egipteni elenizați sau elenofoni.

În articolul d-nei Marijke van der Veen (cu S. Hamilton-Dyer) din Journal of Roman Archeology 1998 vol. II 101-116, intitulat "A life of luxury in the desert ? The food and fodder supply to Mons Claudianus"  se evidențiază faptul că într-o arie deșertică hiper-aridă cu o medie anuală de ploaie de 5 mm, doar parțial locuită de beduini, o așezare romană fortificată precum Mons Claudianus destinată exploatării carierei de grano-diorit din zonă pentru construcțiile Romei a fost locuită continuu cel puțin în primele două secole ale acestui mileniu. Așezarea consta dintr-o zonă fortificată, grajduri pentru animale, grânar, cisternă de apă, cimitir, templu, baie publică și deasemenea importante depozite intermediare. Așezarea este extrem de bine conservată. Pe lângă această așezare, praesidia erau deasemenea permanent locuite.

Analiza rezervelor conservate indică abundența de hrană în condițiile în care aceasta era adusă de la cca. 5 zile distanță din zona Nilului. Resturile de oase evidențiază că se consuma sau aproviziona carne provenită de la animale domestice (pentru hrană sau/și transport/tracțiune), animale sălbatice (gazelă) și păsări vânate local - rar, pește marin, scoici și moluște aduse de la țărmul Mării Roșii. S-au descoperit și oase de pisici, câini, rozătoare, etc. Dintre animalele domestice cel mai comun la Mons Claudianus este măgarul (folosit uzual pentru tracțiune, dar urmele de tranșare arată că animalul era consumat atunci când nu mai era util, aceeași observație pentru cămilele și caii epuizați  sau îmbătrâniți și sacrificați în final pentru alimentație umană), deasemenea porcul (de regulă îngrășat local și sacrificat pe măsura consumului în anumite situri sau conservat prin sărare). S-au descoperit oase de cămile, capre, oi, găini și cai în număr mai redus față de măgari sau porci. Animalele sălbatice se regăsesc de regulă în părți tranșate (și nu scheletul complet).

Și la praesidiumul de la Krokodilô, este predominant consumul cărnii de cămile și măgari sau cai și mult mai puțin carnea de porc.

Animalele de tracțiune erau utilizate pentru transportul pietrei până la Nil, dintre care măgarii erau considerați bine adaptați și cel mai uzual utilizați. Deasemenea, erau consumate cereale (grâu dur și orz decorticat la Mons Claudianus pentru alimentație umană și cel nedecorticat pentru consum animal), leguminoase (linte și toate tipurile de fasole), fructe (din Egipt, Africa, India sau Persia; amintim: smochine, pepeni verzi și galbeni, cucumber, mere acrișoare, lotus indian, curmale, struguri, măsline, citrice denumite citron, etc.), semințe și nuci (migdale, alune, nuci, sâmburi de pin), plante uleioase (șofran, semințe de in, susan și un tip de nuci), condimente (peste 40 de sortimente), legume.  Resturile alimentare găsite indică abundență și o mare varietate de sortimente. Grâul dur pare de import și se pare că era adus în mod deosebit sub formă de produse de panificație și mai puțin ca cereale, în timp ce orzul este produsul uzual consumat inclusiv în alimentația umană aprovizionat ca cereală. Deasemenea, uleiul de măsline este aprovizionat continuu. Și materialele țesăturilor (inclusiv dintre cele de lux) s-au conservat bine în zona deșertică, oferind informații importante cercetătorilor istorici. Este o presupunere personală că baza de la Mons Claudianus slujea ca bază primară de rezerve de apă și alimentare, praesidia fiind secundare și fiind la nevoie ajutată de la Mons Claudianus ? Este probat spre exemplu faptul că Persou redistribuia pentru Krokodilô și Maximianon legume, ierburi aromatice, salate.

Din punct de vedere a vieții spirituale, în Mons Claudianus exista un templu (dedicat lui Serapis ?). Viața incertă din zona deșertică stătea sub patronajul zeității denumite Min, echivalentul greco-roman fiind Pan care este adorat într-o inscripție ce stă mărturie. Dar sunt adorate și alte zeități considerate protectoarele locului, precum Tyche=Fortuna în Krokodilô și în Simiou, Athena în Persou (Bi’r Umm Fawâkhîr), Sarapis/Serapis/Serapide sau Isis în Maximianon. Alte zeități adorate: Apollo, Dioscurii, Philotera=sora divinizată a lui Ptolemeu al II-lea (Maximinion).

 

Ce este un ostrakon și de ce se scria pe el ?  Ostrakon /ostraca <plural> = piesă(e) de ceramică sau bucăți de piatră pe care erau scrijelite sau înscrise texte transmise între diferite praesidia sau /și prefectură sau notații care aveau rol pur administrativ.

 

  

 

 

 

 

Reproduse după Hélène Cuvigny, Les poubelles de la contre-histoire. Ostraca et inscriptions du désert oriental égyptien (Ier- IIIe s. ap. J.-C.)  fig. 3- Săpături la Didymoi, efectuate de către Jean-Pierre Brun și  fig. 13-Exemplu de ostrakon – carte de corespondență  ce informa garnizoanele despre mișcările trupelor de beduini

 

 Corespondența oficială se scria pe papirusuri, dar tot ceea ce însemna contabilitatea așezărilor/gospodăriilor, corespondență militară sau între locuitorii diferitelor praesidia, documente administrative sau ciorne de texte înainte de transcrierea pe "scumpele" papirusuri se scriau pe ostraca. Odată utilizate, ostraca erau marcate cu un semn, posibil tip cruce (după transcriere) și apoi erau aruncate la groapa de gunoi.

Unele ostraca aparțin corespondenței personale și răspunde unor nevoi individuale (dorințe sexuale, aspirații, nevoia de a a-și ocupa timpul ?).

Se scria inclusiv din "plictiseală", precum soldatul latinofon Sosianus, care umplea ostraca cu texte și scrisori de o inspirație erotică "obscură". Alți soldați desenau scene obscene ca în exemplu de mai jos, unde un personaj bărbos cu o beretă frigiană sau dacică ? își cîntărește falusul pe unul din talerele unei balanțe.

.

.

Reprodus după  A. Bülow-Jacobsen  și redat de http://www.ifao.egnet.net/archeologie/praesidia/

Ostraca cu subiect satiric/obscen: Personaj bărbos cu o beretă frigiană sau dacică ? își cîntărește falusul pe unul din talerele unei balanțe

 

Descrierea textelor care fac explicit referire la daci: În ostrakonul O.Krok. 1.98 datat 109 e.n.  este transcris un mesaj de la cavalerul dac Dekinais detașat la Persou (Bi’r Umm Fawâkhîr) către Kaikeisa/Kaigiza (corect Kaigiza ?, el fiind cantonat o perioadă la Krokodilô. Kaikeisa pare o transcriere proprie a scribului). Textul ostrakonului este disponibil la următoarea adresă de internet și este redat mai jos:

 

http://www.papyri.info/ddbdp/o.krok;1;98.

 

Δεκιναις Καικεισα τῷ ἀδελφῷ χ(αίρειν).
ἀσπάζου Ζουτουλα̣ καὶ Πουριδουρ.
ἐρωτῶ σε, Καικισα, σκύλητει(*)
πρὸς ἐμὲ ἐπὶ(*) χρίαν(*) σου ἔχω·
5ἐρωτῶ σε, ἔρχου ὡς πρὸς ἐμέ·
ἐγὼ ἤκουσα ὅτι πάντες οἱ Δάκες
ὑπάγουσιν μετὰ τοῦ ἡγεμόνος
ἰς(*) Ἀλεξάνδ(ρειαν)· ἐὰν εἰδῇς ὅτι ὑπάγου-
σιν ἰς(*) Ἀλεξάνδ(ρειαν), γράψον ἰς(*) Κόπτον
10ἵνα ταχὺ ἀναβῇ.
ἔρρωσο.

 

Pe scurt, Dekinais îi scrie lui Kaikeisa/Kaigiza. Mai întâi, el transmite salutul său către doi cavaleri denumiți Zoutula și Pouridor. Cei patru cavaleri daci luptau în forțele auxiliare romane, fiind transferați în Egipt la foarte scurt timp după încorporarea Daciei în Imperiul Roman ca urmare a celui de-al doilea război dacic din 105-106 e.n. Dl. Thomas Kruse amintește că în ciuda obiceiului de integrare a peregrinilor/străinilor în trupele auxiliare romane prin atribuirea de nume latine, cavalerii daci se bucură de privilegiul păstrării numelor proprii dace, dânsul apreciind aceasta ca dovadă a politicii de respect față de identitatea lor etnică ca daci. Personal, interpretez aceasta mai degrabă ca o dovadă de respect a statului lor social (probabil unii erau tineri prinți/nobili de prim rang)- o modă printre tinerii nobili daci ? (poate și dintre triburile dacilor liberi aliate cu romanii ?) pentru efectuarea uceniciei militare ? Dekinais continuă scrisoarea amintind că a auzit că prefectul Aegypti numit Servius Sulpicius Similis a autorizat un ordin de detașare a tuturor dacilor la Alexandria. D-na  Hélène Cuvigny presupune că prefectul Egiptului ar fi dorit să se deplaseze la Alexandria escortat de sute de cavaleri daci, iar dl. Thomas Kruse consideră că se dorea constituirea nucleului unei unități militare auxiliare dacice, care ulterior să fie deplasată într-o altă parte a imperiului ?

Personal, presupun că Dekinais era mai degrabă îngrijorat de posibilitatea ca prefectul Aegypti Sulpicius Simili să fi avut unele suspiciuni la adresa realei fidelități a dacilor față de romani (nesupuși, mândrii ?) și poate ar fi dorit schimbarea lor cu trupe mai fidele și mai supuse, însă nu putem cunoaște adevărata motivație reală a intenției prefectului (nerealizată).

 

Separat, site-ul

http://www.ifao.egnet.net/archeologie/praesidia/

 

 menționează că pe enorma stâncă (care, văzută dintr-o anumită poziție ar sugera reprezentarea naturală a unui crocodil) situată lângă praesidiumul Krokodilô, un cavaler dac pe numele său Dida (Dida, fiul lui Damanaus) a gravat de-a lungul celor 5 luni de încartiruire în acest praesidium o inscripție în latină de 2,5 m lungime (despre al cărui conținut, site-ul nu face referire). Tot un cavaler Dida apare menționat pe un ostracon datat 25 Tybi al anului 12 sub împăratul Traian (20 ianuarie 109 e.n.). Într-o scrisoare din anul următor, un anume Panouris povestește cu durere cum a fost refuzat de o "prostituată" datorită dragostei ei pentru un dac (sursa: "Recherches dans le désert Oriental égyptien <janvier 97>" pe site-ul:  http://www.igl.ku.dk/~bulow/Krok97.html).

 

Alte nume considerate dacice: La Mons Claudianus sunt atestate 4 categorii de locuitori: soldați/oficiali și nativi egipteni predominant elenofoni: lucrători civili calificați (plătiți cu cca. 47 de drahme per lună, o rație de grâu, uneori de vin), lucrători necalificați, femei,  copii.

Pe acele ostraca descoperite în gropile de gunoi ale unor praesidia regăsim numele a peste 50 de soldați de origine dacă, recrutați de Traian probabil imediat după cucerirea Daciei, din care cel puțin 15 poartă nume dacice "cunoscute". Posibil erau și geto-daci din Scithia Minor și Moesia, deasemenea traci și bessi ?

În acele praesidia aflate de-a lungul acestor drumuri Coptos- Berenice și Coptos-Myos Hormos, alcătuite din 3-5 cavaleri și 8-10 infanteriști aflați sub comanda unui subofițer denumit curator praesidii, dar și în Persou și Mons Claudianus, numele dacice trebuie asociate cavalerilor care aparțineau pare-se de ala Vocontiorum într-o perioadă scurtă imediat posterioară cuceririi Daciei. Numele cavalerilor ar trebui analizate corespunzător și pentru celelalte praesidia (Maximianon- deși există îndoieli cu privire la existența unor soldați daci în acest praesidium, Didymoi în principal pentru care există săpături efectuate, dar și Simiou, Siaroi, Aphrodite, Sikayt, posibil și pentru Thonis Megale și Patkoua ?).

O listă de nume de persoane este disponibilă pe internet, la adresa

 

http://www.zaw.uni-heidelberg.de/hps/pap/WL/Kontr.pdf

 

dar redă toate onomasticile disponibile, inclusiv nume de zeități (circa 50 de pagini de nume aranjate pe patru coloane).

Conform ostrakonul O.Krok. 1.98 datat 109 e.n. sunt dacice următoarele nume: Dekinais, Kaikeisa sau Kaigiza, posibil Zoutula și Pouridor. La Krokodilô este menționat Dida fiul lui Damanaus. Un alt nume trac sau dac menționat de Dan Dana este (A)vizina/Avezina (regăsit și în Nortumberland, Britania) cf. inscripției "A(ulus) Vizina mile(s) coh(ortis) I Lus(itanorum) (centuria) Flavi" găsit la Talmis (Kalabcha, Nubia Inferioară).

În ostrakonul O.Krok. 1.102, regăsim un <turma> Karpoy ?

 

http://www.papyri.info/ddbdp/o.krok;1;102

 

τύρμα Καρπου[ρνίου(?)](*)
Βῆσις vac.?

La Krokodilô și Didymoi sunt atestate următoarele nume posibil dacice (preluate de pe wikipedia, List of dacian names): Dadas și Dadazi, Zoutoula, Dotos și Dotouzi, Dieri și Diernais, Diengis, Dida(s), Blaikisa, Blegissa, Diourdanos, Thiadicem, Avizina, Dourpokis, Kaigiza, Dardiolai, Denzibalos/Denzibalus (a doua formă atestată în Britania), Pouridor, Thiaper și Tiatitis, Dekinais, Rolouzis.

O altă listă (sau o listă mai completă) este furnizată de Dan Dana: Aptasa, Avizina, Bastiza, Blaikisa, Kaigiza, Komakiza, Dablosa, Dadas, Dadazi, Daidour, Damanais, Dardanos, Dardiolai, Dekibalos, Dekinais, Decinsada, Dezibalos, Diapalai, Dida, Diengi, Dieri, Diernais, Diolizis, Diourdanos, Diourpa, Diourpliz, Ditoulai, Dotos, Dotouzi, Dourpokis, Eithazi, Eithias, Geithozi, Ithiokalos/Eithiokalos, Naisoulai, Natopor, Neisto, Petipor, Pouridour, Rolouzis, Thiadicem, Thiais, Thiaper, Thiapor, Tiatitis, Thiati, Thouthoila, Tia, Tiato, Titila, Zoubliza, Zourai, Zourazi, Zourdanos, Zouroblost, Zoutula,

listă preluată de pe

 http://zalmoxel.wordpress.com/tag/antroponime-dacice.

 

Personal, apreciez că și următoarele nume <Notă: nume (PaginăXXColoanăXXRândXX)>:

Balate (P5C1R22), Bastiza (P2C1R12), Bes (P15C3R24), Bózos (P40C4R31), Diza (P2C1R11), Dizoylas (P13C4R14), Dorkylidas (P12C2R33), Geta(s) (P4C1R26 si P15C1R26), Korkas (P13C2R43), Koyssonia (P2C3R43) ?, Marres (P15C3R42) ?, Mate (P5C1R23), Sabalas (P13C3R8- trac odrysc ?), Snin/Znin (P8C1R1 și P8C1R3), Trakidas (P12C2R32), Zabbelos (P37C3R28), Zabdadis (P16C1R1), Zabdanas (P14C1R11), Zabdion (P8C4R33), Zabdis (P16C1R20), Zabinas (P14C1R34), Zeutlo (P50C1R8), Ziper (P11C3R45), Zôila(s) (P3C1R48 și P13C2R43)/Zôilos (P37C4R24),  Zôis (P31C1R24) și altele ar putea fi geto-dace, tracice, besse.

Dar de reținut și <Maximus> Barb (P4C2R20- un nume roman atribuit plus numele propriu datorită existenței unui alt Maximus în garnizoană ?), Sina, Boc, Paboc, Ptapaboc, Petea, Dablosa, Paon (grec sau get ?), Bathsabbatha (get ori moesic cf. Basarabă ? sau oriental), Psentibaba (mai degrabă oriental) ?, Gainas ? (P14C1R33- got sau get cf. ro. Ghinea ?), Baia, Gaia ?, Gaïanos (P38C4R46), Pau (gal sau get ?) dacă ele într-adevăr se regăsesc pe ostraca descoperite și dacă site-ul

 

http://www.zaw.uni-heidelberg.de/hps/pap/WL/Kontr.pdf

indică corect aceste nume.

 

Lucrări sau surse menționate:

 

1. Hélène Cuvigny, Ostraca de Krokodilô. La correspondence militaire et sa circulation (O. Krok. 1-151). Praesidia du désert de Bérénice II. Fouilles de l'IFAO 51. Le Caire: Institut français d'archéologie orientale, 2005, ISBN 2-7247-0370-7.

2. Hélène Cuvigny, J.-P. Brun, A. Bülow-Jacobsen, J.-L. Fournet und M. Reddé, L'armée romaine dans le désert Oriental d'Égypte I: Praesidia du désert de Bérénice" (Institut Français d'Archéologie Orientale, Le Caire 2003).

3. Hélène Cuvigny, Les poubelles de la contre-histoire. Ostraca et inscriptions du désert oriental égyptien (Ier- IIIe s. ap. J.-C.) de pe http://aedilis.irht.cnrs.fr/manuscrit/poubelles-ostraca.htm

4. Marijke van der Veen (cu S. Hamilton-Dyer) "A life of luxury in the desert ? The food and fodder supply to Mons Claudianus", Journal of Roman Archeology 1998 vol. II 101-116, disponibil și pe http://historyoftheancientworld.com/2010/07/a-life-of-luxury-in-the-desert-the-food-and-fodder-supply-to-mons-claudianus/

5. Listă de antroponime, toponime, etc.: http://www.zaw.uni-heidelberg.de/hps/pap/WL/ Kontr.pdf

6. Ordonare, descriere și redare texte de pe ostraca : http://www.papyri.info/ddbdp/o.krok;1;98

7. Dan Dana- Dékinaïs et Avézina – Précisions onomastiques sur deux noms historiques des daces (eph-XIII-05):  http://www.institutarheologie-istoriaarteicj.ro/Articole/.

 

Notă:

Pentru cartea Hélène Cuvigny, Ostraca de Krokodilô. La correspondence militaire et sa circulation (O. Krok. 1-151). Praesidia du désert de Bérénice II. Fouilles de l'IFAO 51. Le Caire: Institut français d'archéologie orientale, 2005. Pp. 283. ISBN 2-7247-0370-7 cautare pe internet (costa intre 32,5 Euro si 35 de Euro).
 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero, Deutschland

Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu (Rumänien). Redakteure: Ion Măldărescu, Cezarina Adamescu (Rumänien)