Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

ARDEALUL

Studiu istoric, toponimii

ARUTELA / ARUDELA (TERRA ARUTELA / ARUTELIENSIS) – ARUDEAL / ARDEAL (ŢARA ARDEAL / ARDELENILOR)

 (Partea întâi)

 

Prof. dr. Ion PACHIA-TATOMIRESCU (foto)

 

 

Toponimul Ardeal este pelasgo-thraco-dac, adică valah, sau dacoromânesc-arhaic, desemnând provincia de centru a României, a Daciei, sau „centrala ţară de râuri / munţi“ a Cogaionului / Sarmizegetusei, marcată de Superiorul Olt (Allutua), de la izvoare şi până la „cetatea mică a aurului“, Arutela, vestita fortificaţie antică din Carpaţii Meridionali (ruinele-i aflându-se doar la câteva sute de metri în amonte de Cozia de azi – Fig. 1, şi de Maris > Mureş, de la izvoare până la ieşirea în câmpie, la „cetatea mare a aurului“, Aradua (azi, Arad); ori, potrivit dicţionarelor, Ardealul (căruia i s-a creat, în cancelariile evmezice, latinescul „sinonim parţial“, Transilvania – cf. RArd, XII, 32) e «teritoriul cuprins între Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali şi Munţii Apuseni», fostul «nucleu al statului sclavagist Dacia şi al Daciei Romane» (BLLD, 99). Această provincie, sau „ţarâ de râuri / munţi“ din inima Daciei (Dacoromâniei / României), Arutela > Arudela > Arudeal / Ardeal, «leagănul puternicei civilizaţii originale a bronzului» (PDac, 31), după cum ne încredinţează mai întâi V. Pârvan, s-a distins de-a lungul mileniilor prin atributul de provincie / „ţară-cetate-naturală“ cu munţi de aur şi de sare (aliment „indispensabil“), cu pâraie / râuri purtând aur în pietrişurile, în nisipurile, în prundişurile lor“, până în zilele noastre, în acest sens grăind şi mitologia autohtonă, folclorul pelasgo-thraco-dacic / valahic (dacoromânesc-arhaic) din zona ardelenească: Munţii noştri aur poartă...

 

Zidurile „în ruină“ ale davei / castrului Arutela, pe care le-am fotografiat în 8 ianuarie 1994 — peste „murus dacicus“, de trei metri lăţime (dar „ras de la suprafaţa pământului“ în vremea celui de-al doilea război Decebalo-Traianic, desigur, din ordinul împăratului Romei), aflându-se „în temelie”, s-au reînălţat — din ordinul împăratului Hadrian, în anul 138 d. H. — zidurile castrului daco-roman (însă cu grosimea de numai 1,5 m), ale cărui ruine pot fi cercetate / vizitate pe malul stâng al Oltului, mai sus de Cozia cu aproximativ 600 de metri şi mai jos de Hidrocentrală cu o sută de metri (măsurăorile au fost facute de autor la faţa locului).

 

Pelasgia / Dacia era împărţită în provincii, sau „ţări“ de râuri / munţi (cf. TIR, I, 40 / 53), având fiecare în frunte un conducător, un „rege de arme“, subordonân-du-se Cogaionului / Sarmizegetusei, unde se afla regele-zeu-medic, cel cu ştiinţa de a se face nemuritor. Puternicul cult al Perechii Primordiale (atestându-se din orizontul anului 8175 î. H.) din Pelasgia (> Belagia / Belachia > Blachia > Vlahia / Valahia – desemnată de Marija Gimbutas prin sintagma Old European Civilization, având „centru“ / „nucleu“ întregul bazin al Dunării – cf. GCiv, 63), cult circumscris, din orizontul cultural / civilizatoriu al anului 1600 î. H., Zalmoxianismului, şi-a pus amprenta şi asupra toponimiei (evidenţiindu-se şi azi în nume de localităţi valahice / dacoromâneşti, tot în „perechi“ de masculin–feminin, mare–mic, sus–jos etc.: Ardealu / jud. Tulcea – Ardeluţa / jud. Neamţ, BădilaBădicea / jud. Argeş, Băltenii de Sus – Băltenii de Jos / jud. Tulcea, Bârcea Mare – Bârcea Mică / jud. Hunedoara, Bărsău / jud. Satu Mare – Bărsăul Mare / jud. Sălaj, Bărsul de SusBărsăul de Jos / jud. Satu Mare, Brazii de Jos – Brazii de Sus / jud. Prahova, Brădeşti – Brădeştii Bătrâni / jud. Dolj, Brusturi / jud. Neamţ – Brusturoasa / jud. Bacău, Bucureşci / jud. Hunedoara – Bucureasa / jud. Gorj, Bucureştii VechiBucureştii Noi etc. – cf. CPLR, 5 sqq.; într-o astfel de pereche toponimic-zalmoxiană se pare că a fost şi Arutela / Arudela < Aradela – Aradua < Arad), şi asupra hidronimiei (relevându-se în România de azi prin nume de „râuri-perechi“ de mare – mic, de alb – negru: Argeş – Argeşel, Bâsca Mare – Bâsca Mică, Gil / Jiu – Gilpor / Gilpel-Gilper, Gilpil, „fiul Jiului“, sau Gilort, Someşul Mare – Someşul Mic etc.) etc., astfel moştenindu-se până azi – cu fireasca lucrare a legilor lingvistice pe mai bine de zece milenii – în întregul spaţiu al Daciei / Dacoromâniei (cf. TDac, 5 sqq. / TMar, 2), în ciuda „noilor“ administraţii, cea romanic-imperială, ori cea otomană / turcă, habsburgică / austro-ungară rusă / sovietică etc., impuse de imperiile antice, evmezice şi „moderne“ / „contemporane“, ce şi-au îmbinat roţile dinţate la Dunăre / Carpaţi, sfârtecând prin vitrege vremuiri „trupul“ Valahimii / Dacoromânităţii.

 

 

        Segmentul al VIII-lea al hărţii drumurilor“ antice din Dacia / Dacoromânia („hartă“ denumită şi Tabula Peutingeriană, după editorul de Augsburg, din sec. al XVI-lea, Conrad Peutinger); „harta“ a fost făcută în orizontul anului 195 d. H., în vremea împăratului Septimiu Sever (193 – 211 d. H.); de la Arutela până la Apula / Apulum (Alba Iulia), pe drumul daco-roman, mai erau „staţiile dave / castre“ („cetăţi / oraşe“): Pretoria / Praetorium, Ponte Vetere, Stenarum, Cedonia, Acidava, la distanţe precizate „în mile antice“ (1 milă romană = 1478 m) prin cifrele romane (XI, IX, XIV, XII, XXIV, XV), în total: 85 de mile romane (85 x 1478 m = 125,630 km).

 

De regulă, numele râului fundamental dintr-o arie a Pelasgo-Thraco-Daciei, a Daciei / Dacoromâniei, a dat şi denumirea provinciei / „ţării“ din bazinul râului respectiv: Maramarisia / Maramureş, „provincia“ / „ţara“ de pe cursul superior al „fluviului“ Maris1 / Mureşul Mare – devenit din vremea lui Burebista încoace Pathissia / Tisa (schimbarea numelui provinciei / „ţării“ nefiind necesară, deoarece „ţara“ / provincia de pe „micul“ Maris / Marisiela şi de pe „micul“ Alutus / Alutela, sau Oltul Superior, îşi luase numele atât de la „râul geamăn“, cât şi de la importanta davă, Arutela / Arudela), aşadar, Maramarisia / Maramureş este ţinutul dintre Carpaţii Bucovinei (Muntele Negru / Cernogora) şi Samos (< Samasua) / Someş; Crisiana / Crişana, „Ţara Crişurilor“, brăzdată de ramificatul râu dacic / valah (dacoromânesc), Crisia / Criş (Alb, Negru, Repede, Pietros etc.), este provincia, sau „Ţara de râuri / munţi“ delimitată de Munţii Apuseni, Someş, Mureş şi Tisa; Tibisia / Timiş este ţinutul dacic / valah (dacoromânesc) marcat de sacra pereche de râuri Timişul Mare – Timişul Mic („Timişel“, ori, din secolul al XVIII-lea încoace, de la „regularizarea / canalizarea albiei“, Bega); Alutuania / Oltenia este provincia, „ţara de râuri / munţi“, delimitată de Allutua / Olt, de Carpaţii Meridionali şi de Dunăre (< Don-Ares); etc.

 

Există şi cazuri în care denumirea unei provincii / „ţări“ se leagă nu numai de numele celui mai important râu din aria-i, ci şi de numele unei importante dave / cetăţi, al unui important „oraş“, e drept, cu conexiune în numele vreunui râuleţ „vital“ (pentru alimentarea cu apă potabilă a „marii“ localităţi din perimetrul său), dar pe malul căruia s-a dezvoltat respectiva puternică „davă“ / cetate, respectivul important oraş, în care se afla elita zonei, exercitându-şi puterea – îndeosebi militară (de apărare) – în respectivul ţinut, ca, de exemplu, toponimul Moldava > Moldova (de la moldă-, „albie / vale fortificată“, + -dava, „cetate sacră“), < Molda- + -dava, reţinută de istoriile evmezice, fie cu modificarea primei litere a (din „molda / moldă“) în i şi a literei secunde a (din „dava“) în o – «Moldş vechi» (NBesch, 43; istoricul Neigebaur, în lucrarea-i din anul 1854, Beschreibung der Moldau und Walachei, face distincţie între cetatea-oraş Moldova şi afluentul „omonim“ Moldova, încredinţându-ne de cercetarea locului, ceea ce presupune şi o bună documentare în legătură cu „fixarea“ semnificantului-toponim prin vremurile evmezice) –, fie cu „căderea“ silabei secunde, -da- (din „molda“): «...deci Moldava, Utidava, Decidava, Comidava...» (HAO, 5), toponimul Moldadava – Moldidova – Moldova2, desemnând provincia Daciei dintre Carpaţii Răsăriteni, Delta Dunării, nord-vestul Mării Negre, Nistru / Bug, Podişul Podolic, izvoarele Pripetului şi Vistulei.

 

Şi numele pelasgo-thraco-dacic / valahic al provinciei, al „ţării de râuri şi de munţ, din centrul Daciei / Dacoromşniei (României), Ardeal (< Arudeal / Arudela < Arutela) se leagă tot de numele unei dave / cetăţi, castru etc., Arutela, de la „poarta sudică“, tăiată de Oltul Superior în Carpaţii Meridionali, davă / castru cunoscând o „reînflorire“ şi „apogeul“ importantei sale strategic-economice, îndeosebi, între anii 138 d. H.3 şi 258, când toate drumurile aurului dacic / valahic duceau la Roma, dar şi mai târziu, când aceste căi ale aurului valahic (dacoromânesc) au început să ducă spre Constantinusa (Constantinopol), mai ales, în vremea închiderii „porţii de vest“, a „porţii mari a aurului“, Aradua / Arad, din cauza populaţiilor migratoare pătrunse în „creuzetul“ Pannoniei, obturând căile spre lumea civilizată a Imperiului Roman de Apus.

( va urma)

 

Prof. dr. Ion PACHIA-TATOMIRESCU

 

Comentarii de la cititori

-------------------------------------------
-- Formular: 'Parerea'
-------------------------------------------

1. Ce doriti sa ne transmiteti?:'sugestii bibliografice'
2. Tema / articolul / autorul::'ISTORIE/Ardealul. Studiu istoric, toponimii de dr. Ion Pachia-Tatomirescu'
3. Numele si prenumele Dvs.:'prof. univ. dr. Ion Popescu-Sireteanu'
4. Adresa Dvs. E-mail:'ion_popescu_sireteanu@yahoo.com'
5. Numarul Dvs. de telefon (fix):'0248/224292'
6. Numarul Dvs de telefon (mobil):'0722334909'
7. Textul mesajului Dvs.:' Pentru numele Moldova, vedeti: Ion Popescu-Sireteanu, Memoria limbii romane, vol. I, Iasi, Ed. Bucovina, 1997;
Pentru numele Ardeal, vedeti Ion Popescu-Sireteanu, Limba si istorie romaneasca, Timisoara, Ed. Augusta, 2003, p. 285 si urm.'


 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ţ  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)