HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

ATLANTIDA  (2)

UN ADEVĂR APROAPE DE NOI

 

Gheorghe Şipoş

 

Aproape toate legendele respectiv basmele situează ţara minunată, a făgăduinţelor, a comorilor, a realizărilor posibile şi imposibile īn direcţia aşa zis vestică. Īn „apus” mai corect spus,  acolo unde „apune” Soarele mai bine zis!!! De unde provine acest cuvīnt „apus”? ”A”-pus de fapt era un indiciu clar referitor la locaţia ţării minunilor care dăinuia īn conştinţa multori popoare din lume! Adic㠄acolo”, unde Soarele ca reprezentant al Divinităţii atinge Pămīntul, trebuia să  existe un Teritoriu cu Semnul divin „A” pus!!! Analizīnd mai departe putem deduce că: Acolo (adică unde exist㠄A” cu „coloane”) era un teritoriu(un ”teren definitoriu” ) special care a fost, este şi va fi mereu la originea lucrurilor, a realizărilor trecute şi a viselor viitoare! Forma  „A” a fost adoptată după prima litera din alfabet pentru că redă semnul originii spirituale, a īnţelepciunii, care este un triunghi echilateral „∆”. Oare literele īn sinea lor nu sunt imaginea unori informaţii codificate? De unde s-au inspirat cei care au adoptat alfabetul latin?- deoarece sunt unele indicii clare că ar fi existat īnainte de naşterea Imperiului Roman antic. Sau iarăşi suntem tentaţi să credem că pe vremurile civilizaţiilor tribale existau lingvistici consacraţi care s-au ocupat de transcrierea sunetelor īn semne literare specifice unei limbi mult diferite de cea folosită īn mod curent de către ei. Asemănarea formală dintre literele greceşti şi cele aşa zis latine ne sugerează că ar fi existat un alfabet originar comun din care s-au inspirat ambele popoare, atīt cel roman cīt şi cel grecesc. Neīntīlnind acest gen de alfabet la popoarele din sudul ţărilor mediteraniene rezultă că, originea lor trebuie cautată undeva īn nordul acestori ţări! Cum se poate explica explozia cu care s-a extins folosirea acestui alfabet latin pe teritoriul Europei? Trebuia să existe o mare afinitate sufletească ascunsă faţă de acest scris care īn sinea lui, prin literele sale, reprezenta ceva deosebit pentru popoarele de aici. Mai jos vă voi demonstra că acest fapt pare a fi foarte adevărat şi nu ar strica luat īn vizor pentru a fi verificat mai detailat!!! Apari īntrebări cum ar fi: -„Oare alfabetul latin cunoscut de noi a păstrat fidel formele originare avute pentru litere? La ce ar fi folosit acest scris, diferit de cele tradiţionale existente? Oare nu cumva era ceva deja bine cunoscut şi a fost doar preluat de undeva ascuns din motive necunoscute pīnă azi? Nu cumva era chiar folosită īn mare taină facilitīnd o legătură internaţională pentru popoarele antice īnvecinate?” Poate că, fiind considerată o scriere şi o limbă a zeilor, folosirea latinei era un drept exclusiv atribuit doar preoţimii şi demnitarilor de rang īnalt īn contactele strict secrete avute īntre ei! Vă citez īn acest sens pe marele istoric roman de origine greacă Diodor: -„Preoţii din Egipt īşi īnvăţau fiii prin două feluri de litere, unele sacre şi altele vulgare.”  Nu şi-a pus nimeni īntrebarea ca, aceste litere vulgare nu puteau fi aşa zisele litere latine apărute ulterior ca din senin?! Cele sacre erau hieroglifele, pentru care le găsim tot pasul la toate mormintele şi construcţiile religioase. Ce īnţeles ascuns avea acest cuvīnt ”vulgar” la acea vreme? - deoarece este cotat destul de vulgar, simplist şi nesemnificativ, ca interpretare īn zilele noastre!!! Oare nu īn ”simplitatea” lucrurilor este frumosul? Oare nu prin ”simplificare” se pot atinge realizările noastre din toate domeniile ştiinţelor exacte şi abstracte? Oare nu acest ”simplu”ascunde ”ADEVĂRUL”? Din păcate Biblioteca din Alexandria a fost incendiată pierzīnd o mare posibilitate de afla răspuns asupra unor īntrebări care ne frămīntă, şi care probabil ne vor coace şi īn următorii ani de acum īncolo.

 

Chiar şi astăzi se mai folosesc pentru litera A formele stilistice redate mai jos, īn Fig.2:

 

 

              De ce se folosesc īn scriere litere drepte respectiv īnclinate? Pentru crearea unui aspect estetic şi pentru o mai mare expresivitate susţini grafologii noştrii. O mare greşeală, deoarece īnclinarea formelor are o mare īnsemnătate īn prezentare putīnd furniza informaţii preţioase la anumite legi legate de diferenţele posibile dintre realitatea existentă şi imaginea recepţionată īn anumite poziţii de observare adoptate.

Cuvintele „apus” şi „răsărit”, din naştere, au avut numai şi numai valori cu sensuri de inspiraţie, fiind preluate din negura trecutului preistoriei noastre. Ambele au rol de indiciu la un statut geografic cu conotaţii spirituale misterioase şi religioase. Īn limbajul curent pentru determinarea punctelor cardinale geografice avem cuvintele de vest şi est care ca īnţeles nu au nimic comun cu cele de apus sau răsărit. Asimilarea expresiilor apus şi răsărit cu cuvintele vest şi est au dus la confuzii majore īn aflarea adevărului, asupra locaţiei Atlantidei. Īn legendele diferitelor popoare din lume direcţia indicată este redată atīt prin direcţii ordinare directe cīt şi prin direcţii sugestive indirecte. Unii din popoarele lumii aminteau ţara vestită īn vest, alţii īn est, īn sud sau nord, foarte corect geografic faţă de teritoriul lor. Dar indicaţiile abstracte des folosite şi foarte controversate īn īnţelegere de: „īn A-pus de Soare” respectiv „unde R-sare īn Lumin㔠erau comune pentru toţi şi avea cu totul alte valori pentru interpretare. Erau valabile la oricare popor şi pentru orice teritoriu de pe Globul nostru pămīntesc! Adică indicau ”simbolul” unui teritoriu Ordonat după o Lege Naturală unde Divinitatea a aşezat Originea Spiritualităţii, respectiv ”semnul” Ținutului de unde se vor renaşte toate Speranţele noastre pentru Viitorul Omenirii!!! Neīnţelegīnd ideea acestui fapt s-au ajuns la fel de fel de speculaţii, discuţii interminabile cu indicarea unor locaţii īn funcţie de preferinţele fiecăruia.

 

 Existenţa Atlantidei, existenţa marelui „Secret” al spiritualităţii de pe Pămīnt, asupra căruia planează o „Dilem㔠aparent nerezolvabilă, a fost pus şi de Shakespeare īntr-un limbaj artistic foarte subtil īn piesa Hamlet, rămasă celebru datorită impactului uriaş avut asupra sufletului nostru prin: „A fi sau a nu fi!?” Exprimat prin alte cuvinte: „A” a fost sau „A” nu a fost!? Respectiv: „A” exista sau „A” nu exista!? Nu manifestarea fenomenelor indicaţionale ne interesează īn viaţă, adică dacă trăim sau nu trăim, de care suntem convinşi şi la care suntem martori īn fiecare zi; ci suntem interesaţi de existenţa stărilor motivaţionale, dacă am trăit sau dacă vom trăi, pe care le pot produce fenomenele amintite prin existenţa interacţiunii şi prin manifestarea interdependenţei lor!!! Doar recunoscīnd existenţa stărilor respective vom primi motivaţia īn sine necesară pentru apariţia intuiţiei personale de a scrie formula legăturilor dintre ele. Astfel, de fapt, punctăm legile fenomenelor ce ne influenţează, iar vizualizīnd legile fenomenelor prin aceste „punctuaţii” vom putea controla atīt formele cīt şi aspectele stărilor care se derulează īn timp şi dimensiune. Acesta este direcţia bună īn ordinea fazelor de urmărit la orice formă de cunoaştere īn general, şi nu inves cum procedăm noi actual! Ce facem īn primul şi īn primul rīnd? Contestăm existenţa majorităţii stărilor existenţiale din viaţa noastră considerīndu-le paranormale, fantastice sau chiar inexistente respingīnd din start necesitatea cunoaşterii acestora! Neavīnd nici o motivaţie, devine clar că nici intuiţa nu apare! Unde am ajuns? La blocaj, adică la o nesiguranţă mortală! Cum putem observa iarăşi apare dilema: -Oare ”A” nu este totuşi una din cele mai importante „punctuaţii” formale care ne poate indica cele mai multe informaţii legate de „istoria” noastră pe acest pămīnt? „Viaţa” noastră trăieşte īn urma Istoriei avute, iar fără Istorie nu vom avea nici-o şansă de „Supravieţuire”! Au fost deasemenea ignorate anumite precizări suplimentare din legendele aduse de conchistadori legate de vestitul imperiu El-Dorado, din America centrală, care nu a fost găsit niciodată. Nu s-a admis probabilitatea referitoare la ceva important că, anumite legende americane poate nu au fost niciodată de origine locală ci doar preluate din alte surse neindetificabile pīnă īn prezent. Chiar şi azi pentru mulţi nu este ceva de conceput că ar fi existat legături culturale şi spirituale sau chiar ştiinţifice īntre popoarele estice şi vestice din pre-preistoria noastră, cu toate că sunt o serie de indicii clare īn acest sens. Dacă analizăm hărţile lui Piri Reis am putea observa că, īntre America şi Europa apari insule care momentan nu mai există. Aceste insule au fost rămăşiţele unor teritorii insulare, mai mari sau mai mici foarte numeroase, care s-au scufundat īn ape odată cu ridicarea platformei din zona Europei de azi, fenomen cauzat īn timp de prăbuşirea bruscă sub nivelul apelor a unui teritoriu īntins din zona Oceanului Pacific. Aici, īn emisfera sudică, a existat īnainte de Potopul biblic Uniunea-statală sudică, amintită de mine la īnceput, cu numele de ΈMPURIO(Teritoriul Timpurilor Purificate) transformată īn scris de unii īn Lemuria, după denumirea statului conducător, sau īn Tara Mu de alţii. Deci, nu ne-ar trebui să ne cramponăm cu orice preţ de ideea că Atlantida ar fi existat undeva pe continentul american! M-aş opri puţin la legenda americană lui El-Dorado. Aceasta indica o ţară plină de bogăţii fabuloase tot la „apus”, nu īn vest, īncadrată īntr-o „formă geologică triunghiulară”. Pe marginea formei amintite s-au făcut nenumărate speculaţii căutīnd acest El-Dorado doar pe teritoriul american, īnsă fără a ajunge la un rezultat palpalabil şi acceptabil. Ignorarea pronunţărilor precise din limbile folosite de ameridieni şi īnlocuirea īn scris a legendei originare cu o versiune spaniolă a blocat cu totul căutarile ulterioare. Versiunea spaniolă a păstrat doar indiciile care erau interesante pentru căutatorii de comori nu şi pentru cercetătorii viitorului! Īnsă un lucru este foarte important, cel referitor la o formă triunghiulară a īncadrării geologice, ce readuce īn discuţie ”A”-ul ca un simbol concret posibil şi īn cazul El Dorado-ul civilizaţiilor americane din trecut!

 

Ar fi păcat să nu ne amintim de un pasaj din Biblie legat de cele īntīmpate lui Moise, unde apari menţiuni legate de Patria Făgăduinţei. Dumnezeul a oferit evreilor ţara Israelului cu ocazia exodului din Egipt. Israelul a fost doar „Țara-Atribuit㔠nu şi „Patria-Făgăduit㔠de Domnul nostru! ”Patria” este descrisă ca un loc deosebit unde se poate trăi fericit: cu cīmpii roditoare, cu păduri şi păşuni īntinse, cu ape repezi şi limpezi, cu animale variate şi multe bogăţii naturale. O caracteristică aparte a ţinutului a fost că, era străbătut de două rīuri care aveau izvoarele īn acelaş loc. Imediat s-a identificat locaţia biblică īn cīmpia Mesopotaniei unde īntradevăr avem fluviile Tigru şi Eufrates cu izvoarele foarte apropiate. Īnsă s-a omis o precizare foarte importantă! Conform scrisurilor din cele două izvoare alăturate apele porneau spre nord respectiv spre sud, ce nu este valabil īn cazul ales. Īn plus, teritoriul Mesopotaniei nu se putea compara cu cele relatate īn Biblie fiind situată la o latitudine geografica unde īntotdeauna a dominat o climă aridă şi săracă īn vegetaţie. Patria-Făgăduinţei a fost indicată clar de Dumnezeu ca poziţie şi urma să fie luată īn posesie. Moise a şi trimis iscoade care conform informaţiilor primite au găsit drumul şi au vizitat patria respectivă īntorcīndu-se cu descrieri detailate. Deci, „patria exista concret” la vremea respectivă(cu cīteva secole īnaintea erei noastre) şi nu era o fantasmă născocită din interesul de a obţine o supunere oarbă īn schimbul unei fericiri fictive promise. Deznodămīntul final, īn care iscoadele au fost ucise pentru a nu fi găsit ulterior drumul spre acest pămīnt dovedit a fi nemeritat ne arată clar ideea că, PATRIA avea menirea de a dăinui pe veci ascunsă de „ochiul lumii” pīnă cīnd va fi luată īn posesie pe baza ”meritelor obţinute” īn timp. Interesante sunt ultimele rīnduri din rugăciunea Tatăl Nostru unde recunoaştem tacit că deocamdat㠔Patria, Puterea şi Măreţia aparţine doar Tatălui Nostru”! Fiind ”copiii Lui” avem dreptul la această MOȘTENIRE, īnsă o vom avea dreptul de a le primi īnapoi cīnd o vom demonstra că merităm aceste lucruri, adică cīnd v-a ”sosi timpul potrivit” stabilit de Dumnezeu!!! Cīnd vom redobīndi Patria avută cīndva vom reprimi atīt Strălucirea de altădată cīt şi Puterea de fi stăpīnii noştrii! Conform duratei descrise pentru a face drumul dus-īntors şi pentru a o vizita locul, ţinīnd cont de mijloacele de transport folosite la acea vreme, putem avea certitudinea că şi īn acest caz nu era vorba de o distanţă enormă de mii şi mii de kilometrii. Biblia, azi, nu trebuie privită ca un īndrumător religios care trebuie să fie īnsuşită motamo prin citire şi recitire pīnă să mori, cum ceri conducătorii religioşi. Este de fapt o culegere(cumulare de legi) de idei filozofice practic utile care din păcate au fost ecranate īn īnţeles de o serie de comentarii şi poveşti inutile cu ocazia rescrierilor suferite şi dictate de anumite interese oculte din vremea respectivă. Textele biblice originale care au stat la baza elaborării Bibliei de azi au fost făcute dispărute deoarece conţineau legi spirituale, ştiinţifice moştenite de la civilizaţiile anterioare nouă şi erau considerate periculoase pentru minţile celor mulţi. Cartea sfīntă, fiind trecută īn monopolul exclusiv al bisericilor, nu a mai fost  revăzută şi nici rescrisă conform cerinţelor de azi, deoarece forma veche confuză este foarte utilă scopurilor urmărite de cercurile bisericeşti cīt şi de cele politice existente. Să ne oprim, īn sfīrşit, la o altă legendă cunoscută: Legenda lui Romulus şi Remus. Acesta este LEGENDA legendelor, la īnceput pomenită de mine ca cea mai importantă īn privinţa indicaţiilor directe, de care nu s-a legat nimeni īn căutarea Atlantidei. Aceasta conţine de fapt indiciul concret la ţinutul căutat oferind restrīngerea ariei de căutare la ceva  practic şi material. Dacă s-ar fi păstrat legenda īn forma avută totul ar fi devent simplu şi uşor de rezolvat!

 

Poporul italic, la apogeul Imperiului Roman antic, a preluat şi a prelucrat o povestire de o mare īnsemnatate spirituală īn istoria zonei respective cu privire la formarea unui stat puternic, stat cu oameni superiori genetic şi invincibili īn lupte, pentru a justifica moral şi etic dreptul lor de a subjuga şi de a conduce īntreaga lume cunoscută pe atunci. Acest obicei nociv de a prelucra istorisirile după nevoi politice se practică de atunci foarte des, pentru care am pierdut multe informaţii preţioase asupra originii identităţii civilizaţiei noastre neştind de unde venim şi īncotro ne īndreptăm!  Interesante sunt numele personajelor Romulus şi Remus care īncep cu expresiile „Ro” si „Re”, adică cu litera simbolic㠄R”. Cum se poate observa cele două notaţii se referă la două forme imaginare ale simboului „R”, cel ortograd şi cel retrograd, respectiv central şi exterior. Formele literelor de precizare „o” respectiv „e”, care urmează litera R, ne arată clar cele susţinute de mine. Īn versiunea rămasă a legendei Ro-mulus īntemiează poporul roman antic care īntradevăr a purtat o serie de victorii răsunătoare, dar din păcate Istoria a dovedit că simboul „R” a fost īnsuşit pe nedrept de romani pentru care au fost nimiciţi pīnă la urmă de soartă. Re-mus a fost marginalizat de la īnceput, fiind exclus din fomarea naţiunii romane antice, deoarece nu prezenta garanţii īn şansele realizării scopului secret dorit de conducerea de la Roma. Īnsă originalul Legendei descrie totul altfel, altfel decīt cum cunoaştem noi cele īntīmplate. Se vorbeşte de o ”mare naţiune” fericită pe culmile dezvoltării tehnico-ştiinţifice  care īntr-o zi s-a trezit cu patria distrusă de mīnia zeilor săi spirituali, adică de Natură. Romulus a fost cel patriot care a rămas cu o mică parte din populaţie pe meleagurile autohtone, unde luptīnd cu soarta neprielnică şi cu necazurile multiple reuşeşte să refacă naţiunea destrămată īn urma plecării lui Remus cu majoritatea nemulţumiţilor. Conform celor descrise naţiunea ”RO” sub conducerea lui Romulus, păstrīnd şi cultivīnd mai departe valorile avute pe tărīmul natal, s-a ridicat cu timpul pe culmile gloriei redevenind puterea conducătoare īn istoria pămīnteană. Remus ajuns pe meleaguri necunoscute a īntemeiat poporul ”RE„ care la īnceput, īn urma cunoştinţelor posedate, a avut un mare succes īn viaţă. Īnsă nerespectīnd principiile pacifiste, ale respectului şi īncrederii īn general cerute de simbolul ”R” pe care īl reprezentau şi ei, urmaşii lui Remus au fost părăsiţi de şansă şi taxaţi corespunzător de soartă. Au devenit ca popor doar o amintire, o amintire a trecutului nostru istoric! Cele descrise au fost prelucrate ulterior de romanii antici inversīnd denumirile personajelor precum şi rolul acestora īn istorisirile prezentate astfel ca să corespundă viselor urmărite de Roma din acea vreme. Cele relatate īn legendă pare o povestire banală la prima vedere, dar dacă ne gīndim bine putem trage o concluzie foarte utilă. Indiciul ţinutului material-spiritual de căuat trebuie să fie RO deoarece eliminativul corespondent RE este cel care trebuie aplicat! Adică, ATLANTIDA tebuie căutat īn interiorul semnului „R” şi nu īn afara lui. Unde este acest semn „R” mirific ca şi simbolul „A” mistic amintit mai īnainte? De fapt sunt foarte asemănători ca formă cu diferenţe  minore īntre ele!  Semnul „R” nu este „e”-manarea teoretico-fictivă pentru simbolul „A” ci chiar „o”-riginalul real-semnificativ al acestuia! - ca idee concretă ce trebuie ridicat!    Apar o serie de īntrebări interesante legate de această istorisire antică: - „De unde   s-au inspirat italienii īn făurirea legendei cunoscute īn forma actuală? De ce nu ne-a rămas nici măcar o versiune trunchiată din această poveste, cu toate că romanii cīnd au preluat şi au prelucrat conform cerinţelor lor politice era mult după Platon? De ce relatările lui Platon despre Atlantida au rămas, pe cīnd toate manuscrisurile unei legende atīt de importante, care precis mai circulau la īnceputurile erei noastre, au dispărut fără urmă? Sunteţi tentaţi să credeţi că Legenda lui Romulus şi Remus a fost doar o născocire, o poveste născută īn mintea romanilor de atunci? Ce impact valoric ar fi avut atunci īn faţa popoarelor din zonă dacă nu avea un suport spiritual solid īn timp?” Sursa italienilor antici, deoarece italieni au fost şi tot italieni au rămas, ar trebui căutată la egiptenii şi elenii din acea vreme. Īnsă nu a rămas nici o urmă concretă! Ei au fost exportatorii legendelor, deoarece aveau o civilizaţie bazată pe misticism şi fundamentat pe cultivarea valorilor din trecut, dar şi dezvoltată mult īnaintea romanilor aşa zişi. Italienii au fost mai pragmatici, ei doar au preluat anumite personaje mitologice cīt şi simbolice pe care au refolosit pentru expunerea faimei, glorei, străucirii atinse; dar şi pentru a avea o sursă concretă de a semăna groază, frică şi supunere īn rīndul celor asupriţi. Īnsă frica şi groaza are un rol mult mai important! Asigură tipărirea şi păstrarea esenţei ideilor īn subconştientul fiecărui individ ascunzīnd de ochii şi urechile celor care vor dispariţia acestora! Ce ne-a rămas? Aparent nimic concret fiindcă unii au avut mare grijă să dispară totul fără o urmă vizibilă! Oare ne-au rămas ceva pentru studiu? Civilizaţiile ulterioare născute şi dezvoltate pe baza unor informaţii ştiinţifice, culturale şi tehnice salvate de la dispariţie de emigranţii atlantici au fost distruse extrem de misterios, Biblioteca de la Alexandria incendiată, realizările deosebite devastate şi rase de pe faţa Pămīntului! Noi căutăm explicaţii naturale pentru aceste distrugeri sistematice, dar adevăratele cauze au fost şi sunt legate de un plan bine pus la punct ca totul să pară un neadevăr, un secret de nepătruns! Tot ce s-a putut a fost furat sistematic şi pus sub lacăt, sau şi mai grav distrus! Din fericire īnsă s-au păstrat multe lucruri importante ascunse pentru posteritate şi negăsite, care vor ieşi la iveală īn curīnd!

 

 4. IDEI  TEORETICE  DE URMĂRIT

Am avut noroc cu faptul că istoria Atlantidei a avut un impact sufletesc deosebit asupra eleni şi astfel a existat posibilitatea memorării ulterioare şi prin scrisul latin. Astfel multe cuvinte s-au reīntors īn formele lor originare! De ce susţin acest lucru? Se va lămuri imediat, puţin mai īncolo! Cum se deduce greşit este că, īn istorie singurele noastre surse de localizare au rămas mărturiile scrise şi eventual cele arheologice! Cele arheologice, distruse şi reconstruite sistematic īn cursul timpului, sunt foarte discutabile şi nu ne pot furniza nimic concret asupra originilor istorice, doar ipoteze! Nici documentele scrise nu ne pot ajuta deoarece majoritatea originalelor au dispărut ca prin minune iar copiile acestora au pierdut multe din relevanţa lor! Automat ne rămīne o singură posibilitate de investigare: descoperirea unei limbi care ne poate furniza prin originea sa indicii palpabile pe baza construcţiilor lingvistice păstrate īn exprimare cīt şi īn prezentarea sa literară scrisă. Singura limbă de originea căreia se leagă o legendă este cea latină. De ea se leagă un mister total de care se cramponează o ramură religioasă a credinţei care īn decursul mileniilor a demonstrat, bineīnţeles voalat, că deţine anumite informaţii clare asupra trecutului nostru şi că a fost foarte interesat īn a aduna documentele istorice pentru a-şi consolida influenţa şi puterea sa īn a controla minţile oamenilor. Nu ne rămīne decīt să căutăm poporul care prin tradiţia sa lingvistică a păstrat astfel de mărturii importante, deoarece Legenda lui Romulus şi Remus rămasă nu specifică nimic de ”patria mamă”. Logica ascunsă a legendei ne sugerează clar şi concis că limba latină nu este de origină italică, ci a fost una de care sunt ancorate originile istorisirilor cele mai vechi posibile de pe Pămīnt, de care se leagă numele unui popor misterios care sub comanda unori aleşi ai săi a migrat īn număr mare spre teritorii cu resurse de viaţă mai acceptabile faţă de cele de acasă. Īnsă să nu uităm, un popor nu-şi părăseşte patria mamă de dragul unui trai mai bun, ci doar cīnd este forţat de o distrugere majoră care pe un termen foarte lung blochează accesul la cele necesare unui trai de subzistenţă! Ascuns apare şi īn cazul acestei legende probabilitatea existenţei unei catastrofe naturale majore, asemănătoare Atlantidei unde a rămas totul acoperit de un mīl gros şi de netrecut. Dar, trebuie să admitem un lucru important! Īn cazul unei calamnităţi naturale, de orice fel sau dimensiune, nu se produce şi nu se va derula niciodată migraţia unei populaţii īntregi pīnă la ultimul om! Oricīt de neprielnice devini condiţiile de trai adevăraţii patrioţi rămīni pe teritoriul ţării natale chiar riscīnd de a muri de foame sau de a fi ucişi de orice forţă ostilă! Īn cazul calamnităţilor naturale nu există să nu rămīnă o cale de ieşire prin dăruire şi consecvenţă, deci pleacă numai cei care doresc şi nu concep viaţa lor fără bogăţie, mărire, faimă şi strălucire! Nu ne rămīne de căutat decīt un popor relativ mic la număr care se leagă sufleteşte de tradiţiile sale milenare, o naţiune care nu a prezentat gīnduri de cotropire īn cursul istoriei sale ştiind să aprecieze şi să respecte pe cei din jur, care să aibă o limbă vorbită asemănător latinei cu construcţii  lingvistice şi literare foarte asemănătoare sau chiar identice cu cel īncriminat!!! De ce se poate considera latina cunoscută de noi īncriminabilă, adică o sursă nesigură pentru o eventuală cercetare directă? Cum ştim foarte bine a fost o perioadă lungă din istorie cīnd  devenise limba oficială pentru un imperiu cu o politică de expansiune şi cotropire fără margini, care nu era preocupat decīt de strălucirea puterii sale fiind condus doar de intrigi, jaf şi desfrīu urmărind doar distrugerea spirituală, culturală şi socială ale tuturora din jur. Nu din īntīmplare apare execuţia lui Iisus Cristos legat de un conducător foarte important roman, deci indirect de politica dusă la centru, respectiv la Roma. Este mai mult ca sigur că şi limba latină īn interpretările sale actuale include modificări majore īn īnţelesul anumitori cuvinte şi expresii cheie, conforme cerinţelor de conjuctură politică din acea vreme dar şi nevoilor politice ale celor care au urmat. Modificări care ulterior s-au adīncit, deoarece biserica catolică care a monopolizat-o a dus, şi duce mai departe, o politică de a centraliza īntreaga conducere religioasă respectiv toată puterea spirituală īn mīinile ei. Ne rămīne doar căutarea unei alte limbi care, prin formele sale literare foarte interesante şi grăitoare, să ne readucă la originile legendei misterioase! Să ne readucă la cuvinte latine cu alte īnţelesuri īn interpretare legate de o tradiţie populară deocamdată inexplicabilă, adică venită din negura trecutului istoric ca şi Legenda Atlantidei! La fel de remarcat sunt īntrebările care se pot pune īn continuarea ideilor prezentate de mine: -”Cum se explică formarea unui număr mare de civilizaţii preantice superdezvoltate īn Balcani şi īn vecinătatea apropiată Balcanilor, care au apărut ca din senin şi au dispărut la fel? De ce se concentrează cele Șapte Minuni ale Lumii tot īn această regiune şi de ce au trebuit să dispară? De ce legendele antice din zona amintită au locaţii concret indicate, iar sursele din cele mai īndepărtatele sau apropiate colţuri ale Lumii prezintă doar pecizări vagi, de geniul peste mări şi ţări şi aşa mai departe? De ce unul şi singurul eveniment spiritual-istoric, care este strīns legat de legile reale şi concrete ale Universului, a găsit naşterea fizică tot aici? Sau nu s-a īntīmplat chiar altfel cu acest ”eveniment” important, era cunoscut demult teoretic fără să fi īntīmplat concret la vremea respectivă fiind doar inplantat īn mintea noastră ulterior ca ceva real valabil?”

 

Anumite procedee sau realizări tehnico-ştiinţifice avansate atribuite unor civilizaţii mediteraniene, descoperite ulterior şi la unele popoare din Lume,  deasemenea nu pot fi relevante sau semnificative īn căutări, deoarece acestea se puteau importa sau chiar  fura foarte uşor pentru a fi păstrate īn timp ca fiind foarte utile pentru generaţiile următoare. Putem fi siguri că, atlanticii rămaşi la casele lor īn urma dezastrului descris au reluat viaţa de la zero cu alte priorităţi vitale, pentru foarte mulţi ani de atunci īncoace, din care cauză interesul lor pentru realizările ştiinţifice sonore a dispărut īncetul cu īncetul rămănīnd importante doar ideile spirituale novatoare şi amintirile legate de anumite calităţi persoanale, calităţi care pot renaşte orice minune din mīl şi cenuşă! Dorinţa lor spre a expune mărturii, edificii asupra faimei şi măreţiei avute s-a diminuat considerabil avīnd alte priorităţi de urmat īn viaţă! Căutările nu trebuiesc făcute acolo unde avem indicii concrete aparent atribuibile atlanţilor. Țara minune este adīnc īngropată, bine ascunsă de ochiul lumii, pentru a fi deshumată la timpul potrivit cīnd vom merita de a cunoaşte secretele ei care pot fi deopotrivă īnălţătoare dar şi distrugătoare īn acelaş timp. Reīntoarcerea ideilor spirituale adevărate vor ”mătura” lumea noastră, producīnd Apocalipsa mult discutată, curăţīnd civilizaţia noastră de minciunile acumulate īn timp. Va veni timpul de apoi cīnd vom reprimi ce ne-a lipsit milenii īntregi, prima noastră dragoste pentru DREPTATEA ADEVĂRULUI ISTORIC. Fără ISTORIE suntem pierduţi definitiv, fără ADEVĂR nu vom ajunge niciunde, iar fără DREPTATE nu vom realiza nimic īn viaţă.  Demonstraţia ce va urma va fi catalogată de mulţi ca una ”aparent㔠şi ”imaginară”, adică nerelevantă respectiv neconcludentă astfel spus. Vor fi cerute dovezi clare si precise care s㠔apar㔠īn ”imagini” palpabile respectiv vizibile, adică ca fizic concrete! Acei care īmi vor cere uită un lucru important că, de fapt, vorbesc fără un īnţeles clar şi se contrazic īn vorbe! Recunosc că cuvintele ”apare” şi ”imagine” au valori de relevant şi concludent īn esenţă, dar īnsuşirile legate de acestea exprimate ca ”aparent” respectiv ”imaginar” nu au valori verbiale respectiv substantivale conforme ideilor exprimate ca esenţialitate. Nu particularitatea, adică īnsuşirea generală, unei manifestări determină locul valoric īn existenţă? Respectivele cuvinte sunt formele adjectivale ale unor emanaţii teoretice particular comune care precizează īnsuşiri personale derivate din formele de bază, ca verb respectiv ca substantiv prezentate. Deci valoarea īnţelesurilor adoptate īn cazul interpretărilor la expresiile respective trebuie să fie conforme, adică bilateral valabile. Dacă ceva este ”imaginar” atunci revine dintr-o ”imagine” fizică şi īnsuşirile sale devini posibil vizibile. Doar trebuie voinţă spre a fi văzute! Dacă şi ”apare” īnseamnă că se poate analiza prin toate simţurile noastre, deci ”aparent” aparţine unei viziuni care se poate auzi, mirosii, sau chiar pipăi. Bineīnţeles dacă există dorinţă īn acest sens! Īnsă mulţi nu au nici voinţă şi nici dorinţă īngrădindu-se īn carapacea unor prejudecăţi vechi şi controversate, ceva foarte confortabil pentru ei, unde pot spune că nu aud nimic şi pot contrazice pe oricine pīnă la nesfīrşit. Literele şi chiar numerele, īn sinea lor, au fost considerate ca moduri de prezentare foarte speciale şi extreme īn domeniul transmiterii ideilor, pentru care s-a crezut din totdeauna că nu se pot descifra decīt de cei iniţiaţi. Astfel s-a sperat, de către cei interesaţi de incultură, că vor fi şi vor rămīne pe veci  total nerelevante şi absolut neconcludente pentru istorie! Din această cauză nu s-a īncercat niciodată modificarea lor radicală īn formele avute păstrīndu-se desenele originare cu care s-au născut! O greşeală fatală, spre norocul nostru. Litera „R” latin este corespondentul literei „P” din greacă fiind forma consecvent convergentă a acesteia, valabil şi invers. Adică, „R” şi ”P” īmpreună formează o verigă comună care ne pot duce la aflarea adevărului, a adevărului „A”, de care suntem interesaţi īn prezenta lucrare! Teoretic se poate analiza misterul direct prin „R”-ul deductiv latin repus īn realitate, dar numai şi nimai prin folosirea indirectă a formelor opuse şi inverse ale „P”-ului intuitiv grecesc. Ambele au acelas īnţeles comparativ, dar „pre”-văzute cu un rol conplementar unic, adică sunt două elemente complementari īn interpretare, pentru care trebuiesc folosite doar īmpreună! Este extrem de interesant componenţa literară a acestui element de compunere cu sensul de ”īnainte” īn latină, care ne arat㠔ochilor noştrii” direcţia teoretic㠔absolut necesar㔠īn cunoaşterea „E”-ului(a „emanării” abstracte a ideilor) : P+R→E şi nu altfel. Alfabetul latin s-a format pe baza exprimării directe, teoretice, a ideilor pe plan conceptual! Cel grecesc a luat naştere pe baza necesităţii de a reflecta indirect, adică abstract, gīndurile īn desluşirea problemelor! Ambele au aceeaş origine, dar prevăzute cu roluri mult diferite!!! Cel latin se foloseşte īn cadrul limbii artistice avīnd ca rol asigurarea deducţiei cerute de gīndirea personală, īnsă cel grec este componentul limbii ştiinţifice care formulează ideile comune pe baza intuiţiei apărute! Atenţie, cuvintele ca să aibă sens de adevăr trebuiesc interpretate atīt la propriu cīt şi la figurat, adică atīt ca expresive cīt şi impresive, atīt ca formative cīt şi comutative, atīt ca substantive cīt şi verbiale pe baza esenţei caracacteristicelor trasate īn valabilitatea obiectivă, şi nu īn urma unor idei stăpīnitoare cu sens de a impune degradarea naturii fizice a caracterelor!

 

Plecīnd direct de la „R”, şi nu de la „P”, ne-am trezi pe un teren fără un īnceput şi am ajunge doar la discuţii interminabile, adică la infinit. Īnsă pe noi ne interesează īnceputurile originii(Ę), această er㠔a”-nterioară (”A”) a  ”e”-mancipării noastre (”E”), şi nu infinitul nesfīrşitului propriu zis ca terminatoriu (”T”)! Adică  sfīrşitul o ştim, ”AT”-lantida s-a stins ca o ”muzic㔠īnălţătoare, ca şi ”muza ICAR” care a īncercat să zboară pīnă īn ceruri pe aripile ”SUNETULUI” şi s-a prăbuşit īn abis pierzīndu-se astfel o ”IDEE NOVATOARE”! S-a pierdut ceva frumos şi īnălţător, dar nu şi ceva ajutător īn speranţele noastre viitoare! Deci,  putem readuce la viaţă totul īn urma recunoaşterii ideilor spirituale meritorii, bineīnţeles  īnvăţīnd din greşelile făcute! Cum? Prin renaşterea lui ”Ę” īn EUROPA de azi! Cu această ocazie v-am dezvăluit şi versiunea originară a legendei lui Icar care nu a folosit aripi din pene lipite īn īncercarea sa de a zbura īn ceruri, ci ”aripile” pe care poate furniza ”sunetul” ca o formă specială de energie.  Asupra originii „ro-mane” a unui popor anume, semnalat şi cerut de litera „R”, se poate purta păreri diferite mai ales că au fost tendinţe voite īn cursul istoriei de a īnsuşi pe nedrept acest simbol ca expresie grăitoare de mare īnsemnatate. Făr㠄P”(R-ul grecesc) TOTUL ar fi rămas o mare DILEMĂ, adică un SECRET nerezolvabil! Intuind  īnsemnătatea şi rolul abstract pe care are „P” se va putea demonstra faptic unde este ascuns ADEVĂRUL căutat! Limba grecească fiind o limbă aritmică īn special, iar alfabetul grecesc alcătuit din semne aritmetice īn general ne poate furniza informaţii concrete şi importante asupra geometriei de prezentare a centrului spiritual pămīntean! Configuraţia geometrică a Terrei nu este una aleatorie ci urmăreşte anumite legi energetice, atīt fiziometrice cīt şi biometrice, care trebuiesc ştiute de a le citi şi īnţelege īn forma lor de prezentare! Din această cauză există o tendinţă ascunsă, de neīnţeles pīnă acum, de a folosi īn general literele greceşti īn demonstraţiile abstracte, mai ales īn geometrie care este ştiinţa studiului superficial al formelor spaţiale īn contextul lor de prezentare īn globalitate!  Fapt la care deasemenea nu s-a gīndit nimeni! Configuraţia geologică a Pămīntului este rezultatul unei LOGICI transparente prin redarea TIMPULUI parcurs īn Istoria avută īn decursul anilor: Geologia=geo+logică, respectiv Geologie=geo+orologie! Filozofia are două subramuri importante ca ştiinţe aplicative: Teologia şi Geologia, adică Terminologia respectiv Generologia mai corect şi mai explicativ exprimat. ”Termino”-logia asigură definiţiile reale(terminolgiile) ale logicii adoptive, ideal-conpatibile īn  finalizărea tuturor ideilor teoretice comune avansate īn timp. Pe cīnd ”Genero”-logia asigură īncadrările logico-concrete (geneaologiile) īn adaptările abstracte conforme cu concepţiile gīndirii  personale creative originare. Cele două logici de tratare filozofică a vieţii īn general  au fost īnsuşite de religie respectiv de o ramură a ştiinţei actuale reducīnd interpretarea abstractă a īnţelesurilor teoretice la valori reduse īn aplicabilitatea reală, chiar eronate pentru concret, pentru care oamenii au pierdut simţul intuitiv atīt de necesar īn cercetarea ca atare! ”Finalul” nu este sfīrşitul Lumii, iar ”Geneza” nu asigură nemurirea Vieţii! Totul trebuie privit ca o ”continuitate valoric㔠īn timp, ca un ”Īnceput” īn revenire unde ”NIMICUL”, adică Originea, este mărimea ca tempo constant valabilă!!! „Geneza” ca naşterea lumii şi corespondetul său moartea ca „Finalul” vieţii este o utopie. Īn fiecare moment murim de fapt urmīnd renaşterea noastră īn momentul următor, fenomen care se repetă pe o scară mai largă la sfīrştul zilei cīnd ne adormim şi după care ne trezim la viaţă īn ziua următoare. La sfīrşitul fiecărei an trecem la anul ce urmează, iar la trecerea unori ani murim definitiv ca să renaştem refinit pentru anii următori din somnul meritat. Somnul este o moarte ciclică iar moartea un somn periodic! Necunoscīnd legile timpului totul īn acest sens devine de neīnţeles pentru mintea noastră, chiar paranormal pentru judecata prezentă. Timpul are două modalităţi de prezentare: una specială prin materializare care este supus㠔legilor de transformare” şi una specific spirituală condusă pe baza ”legii de transpunere”. Legile de transformare sunt multiple īn prezentare īnsă Legea de transpunere este una singură şi reprezetativă. Cele două se īntrepătrund ca generatoare de stări fizice diferite şi de fapt ne dau unul şi acelaş fenomen natural, NEMURIREA. Mai pot cita şi multe alte exemple respectiv explicaţii edificatoare, dar mă limitez doar la cele arătate, mai importante, deoarece nu vreau să mă antrenez īn discuţii interminabile cu discipolii  fanatici ai ştiinţelor actuale. Am vrut să vă indic modalitatea logică īn abordarea problemelor care pari a nu fi rezolvabile, să vă arăt un nou sens şi o nouă direcţie necesară īn gīndirea noastră viitoare. Fără o reabordare a ”purităţii” Credinţei teoretice şi a Știinţelor ”pur” abstracte īn general, respectiv a Filologiei şi Matematicii īn special, nu vom ajunge nicăieri. Acestea au fost constrīnse īntre limite de īnţelegere şi de tratare atīt de reduse īncīt au devenit chiar paranormale īn interpretarea ideilor pe care se bazează şi le abordează.Cum am arătat avem mari carenţe īn preluarea unor īnţelesuri şi īn acordarea unor interpretări lingvistice deorece studiul ştiinţific īn domeniul istoriei literelor şi limbilor lipseşte cu desăvīrşire! Limba romānă luată īn particular, prin excelenţă, este o limbă care s-a format īn decursul mileniilor pe baza unei intuiţii misterioase cu combinaţii literare ”grăitoare” īn formarea cuvintelor, cu rolul de a ne dezvălui calea spre secretele mult visate ale Omenirii. Este o limbă excepţională! Naţiunile din zona Balcanului, īn special cel romān, s-au format pe fundalul unori condiţii speciale de conjuctură pentru a īndeplinii o menire istorică deosebită. Marile migraţii din secolele IV-VII s-au desfăşurat pe fundalul dorinţei a unori popoare din exterior de a contribui la căutarea şi la găsirea PATRIEI făgăduite de ZEI. Popoarele migratoare au fost īmpinse de soarta istoriei avute, dar şi prescrise istoric, spre a căuta locul unde să-şi īndeplinescă menirea spirituală rezervată lor de o FORȚĂ necunoscută pe care nu vrem să recunoaştem, pe care o ignorăm, o subapreciem sau chiar ne batem joc de ea. Prostii, vor zice unii şi alţii, dar se va adeverii īn curīnd cele susţinute de mine! Că aceste migraţii au luat alte aspecte sociale transformīndu-se īn jafuri, īn suferinţe, īn ură nemărginită care domneşte şi azi este cu totul altceva. Toate  acestea s-au datorat, şi se datorează īn continuare, conducătorilor autointitulaţi care din egoism, din dorinţă de avuţie şi măreţie, din naţionalism exagerat au canalizat menirea spre un dezastru spiritual, sufletesc, social. Și dezastrele au un rol important, deoarece dezvoltarea spirituală se naşte pe suferinţe sufleteşti personale, la naţionalităţi īngrădite, la popoare marginalizate de cei mari şi tari. Giganţii vor murii īn propria lor trufie, dar cei mici vor trăi mai departe īn fericirea pierdută care se va renaşte doar dintr-o sărăcie impusă. Să nu uităm acest lucru! Popoarele migratoare aducīnd cu ei şi mitologia proprie  au contribuit la naşterea unei situaţii limită de totală imposibilitate īn a mai stabili locaţia pentru Atlantida vestită, datorată amestecării informaţiilor dintre cele susţinute de cei veniţi cu cele avute de cei autohtoni. Au avut īnsă un mare merit! Au adus cu ei renaşterea speranţei de a găsi adevărul asupra originile noastre istorice comune, dorinţa de regăsi PATRIA pierdută, deoarece poporul originar īn urma necazurilor suferite a devenit insensibil, ignorant şi total imun la astfel de căutări. Īn continuare voi trece concret la rezolvarea misterului legat de Atlantida milenară şi legendară.

 

Gheorghe Şipoş

partea 1-a >>

 

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com