HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

ATLANTIDA  (3)

UN ADEVĂR APROAPE DE NOI

Gheorghe Şipoş

 

5. LOCALIZAREA ABSTRACTĂ

Deci, o să iau la analiză semnul „P” şi nu litera ca simbol, deoarece vreau s㠄demonstrez” locaţia Atlantidei geometric prin semnalmentele cu are este indicat şi īn care este īncadrat; ca apoi după geometria Globului pămīntesc să vă indic poziţia exactă după imaginea conturului geologic cu care se prezintă pe suprafaţa Pămīntul. Semnul „P”, scris stilistic, poate avea chiar următorele forme ca īn Fig.3:

                      

                                              

 

 

Ambele forme posibile ne arată un triunghi cu unele din laturi prelungite care iarăşi are o mare semnificaţie. Forma dreapta este cea „răsărit㔠iar cea īnclinat㠄apusă”. Seamănă foarte bine fiecare cu cīte un steag, īn urma prelungirilor avute. Deci prin prelungirea uneia sau mai multori laturi o figură geometrică īnchisă se deschide, īn sensul real al cuvīntului, spre o simbolizare de ”marcaj” posibilă! Steagul este ”simbolul” unei naţiuni de sine stătătoare cu un teritoriu bine delimitat şi recunoscut sub formă de ”semn”-ătură; dar devine un ”marcaj” clar pentru un ţinut fizic care deja a fost, este şi va fi mereu īn posesia cuiva! Teoretic vorbind un astfel de simbol general  nu este decīt un semn concret distinctiv al existenţei unei inteligenţe aparte pe un teritoriu delimitat, fiindcă steagul fizic avīnd la fundament un concept pur spiritual este o creaţie originală, marcantă īn excelenţă, fără o valoare materială expresă. „De cīnd există acest obicei, mai bine zis de la cine şi de unde a fost preluată, de a marca pămīntul din posesia cuiva cu un steguleţ?”- este iarăşi o īntrebare bună. „De unde este moştenită practica de a īnălţa steag pe un teritoriu preluat şi administrat de o naţiune respectiv un popor?”- deasemenea nu se ştie nimic. Două astfel de semne simetrice alăturate ne dă un un vīrf de săgeată şi un V. Ambele marcajul victoriei posibile īntr-un demers bine ţintit ca direct respectiv inteligent gīndit din ambele părţi posibile ca din dreapta cīt şi din stīnga, dar şi din sus īn jos respectiv invers. Suprapuse, nu alăturate, ne dau litera ”A” care stă la „īnceputurile exprimării īn general” primind astfel sens de materializare abstractă a „

ante”-ului nostru, a ideii cu originalitate anterioară! Vezi Fig.4!

 

 

 Primele două desene abstracte astfel se transformă īn semnalări bilaterale respectiv simetrice geometric, adică devini imagini conplementar compuse. Geologic trebuie să ne arată o direcţie posibilă de acţiune a forţelor tectonice prin formarea unei denivelări geografice īn proeminenţă de forma unui V curbat īn spaţiu cu deschiderea inversă faţă de direcţia de rulare a fluxului teluric prin ↑ săgeată notată. Prin suprapunere, ca forme opuse şi inverse, primim litera A atīt de importantă şi necesară concepţiei A-pus īn semnalizarea secretă a teritoriului căutat de noi de atīta vreme. Ni se dă totul, absolut totul, mură īn gură ! Incredibil, dar ceva adevărat.  Alegerea unei simbolistici ca semnalizare īn obţinerea unei realizări marcante a avut şi are īn continuare o mare īnsemnatate. Din mersul istoriei putem observa că simbolurile au oferit multe avantaje la pornirea acţiunilor istorice sau la ridicarea unor personaje importante, dar cīnd au fost murdărite ideile semnalate prin forma lor constructivă s-au īntors īmpotriva celor īn cauză. Dacă se alege un simbol de urmat legile semnificative ale acestuia trebuiesc respecate cu stricteţe altfel apare reversul, te distruge fără milă! SIMBOLUL reprezentativ, cel adevărat, nu se poate „alege” de nimeni şi de nimic! EL se „acord㔠īn TIMP, respectiv EL ne „asigur㔠īn ISTORIE atingerea ROLULUI şi ȚELULUI  prescris de DESTINUL ales īn antecedent de fiecine şi de fiece īn parte. Valabil pentru ORICINE şi ORICE, atīt pentru SPIRIT cīt şi MATERIE.  

 

Analizīnd cele prezentate şi judecīnd logic, putem avea o singură opţiune privitor la poporul şi locaţia Atlantidei! Există o singură naţiune şi un singur teritoriu cu particularităţile prezentate īn legendele rămase. Acesta este Naţiunea-romānă şi Romānia, adică Ro-mania şi Aria-romana īn latină! Intersant este dacă ne uităm īn dicţionarul limbii noastre unde cuvīntul ”mania” este asimilat cu o boală mintală distructivă sau cu o preocupare exagerată şi obsedantă pentru ceva, cu o apucătură bizară şi ciudată, cu o succesiune incoerentă a ideilor, adică cu o existenţă labilă, periculoasă şi nebună. Īnsă ca formă de īnsuşire pentru această determinare existenţială, īn dreptul ”manierat”, ve-ţi avea surpriza de a descoperi cu totul şi cu totul altceva: politicos, binecrescut, educat, stilat, etc.! La modul de caracterizare al stării respective, la ”manieră”, apare ceva asemănător: comportare elegantă, corectă şi raţională. Iar la curentul pe care o poate induce īn sufletul unui om ca concepţie adoptată, vezi ”manierism”, găsim alte ciudăţenii ca: lipsit de coerenţă, de naturaleţe, de oportunitate care duce la o tratare eclectivă a ideilor prin combinarea teoriilor opuse şi inverse, determinante şi nedeterminante, respectiv esenţiale şi neesenţiale. Nu ne contrazicem īn mod făţiş, atīt la propriu cīt şi la figurat? Ce gīndire unică şi unitară avem dacă facem astfel de afirmaţii teoretice contradictorii, compuneri şi īmpărţiri abstracte aberante, atenţie, īn cazul ”unei şi aceleaş” idei exprimate prin semnalări gramaticale cu gen complementar spre sens de calarificare īn īnţeles?

 

Cuvīntul, cīt şi expresia, de „romān” a fost atribuit poporului respectiv de soarta avută īn viaţă, de destinul urmat īn istorie şi nu are nici o legătură cu īnsuşirea unei legende pentru a justifica ceva. A fost un popor, este şi acum, care nu a avut pretenţii teritoriale, ci din contră a fost ţinta unori dorinţe de cotropire alternīnd cu perioade de marginalizare de parcă se dorea dinadins să fie īngropat īn uitare. De nenumărate ori acest popor a fost bastionul apărător penru cei care īl ignorau şi blestemul crunt īn calea cotropitorilor care-l doreau, fără a primi un ajutor sau o mulţumire pentru faptele sale. Mai intīi trebuie să lămurim īnţelesul real al cuvīntului „romān”. Construcţia pe care o are, romān = ro + mormānt respectiv romān = ro + māntuire, ne duce la ideea generală că este vorba īn prima fază de o manifestare existenţială mistică īnvăluită de un mister cu un mare secret īn spatele ei. Acesta este īnţelesul pur abstract al componenţei primare „RO”-mān! Din indicativul secundar primit ro-”MĀN” putem deduce că, acest popor īmpreună cu ţara sa a fost sortit uitării prin īngroparea tuturori amintirilor legate de civilizaţia şi teritoriile sale originare din trecut. Dar, totatunci are şi o misiune de īndeplinit īn viitor cu īnţelesul ascuns de a reveni din groapa trecutului şi de a contribui la corectarea destinului comun! Faptele sale personale din trecut vor fi prescrise īn funcţie de cum se va folosi de această posibilitate oferită de ”soart㔠īn prezentul următor trăit! Componenta „mormānt” ne indic㠔şansa” realizării īntoarcerii īn timp prin moarte şi renaştere din propria cenuşă, iar „māntuire” īnseamnă acordarea posibilităţilor reale de a ”reveni” īn istoria noastră pentru a recucerii tot ce s-a pierdut prin răutate! Dacă va reuşi rămīne de văzut, deoarece forţat a fost īmpins spiritual pe treapta cea mai joasă a discernămīntului şi demnităţii umane. Nu trebuie privită ca o jignire cuvintele mele, deoarece doar prin decădere īn Iad se poate ajunge īn Ceruri, iar poporul romān nu are nici o vină pentru acest lucru. Totul este foarte bine „lucrat” de cei corupţi din interiorul lui şi de duşmanii de din afară care sunt depăşiţi, chiar rupţi, de Realitate şi Adevăr nedīnd seama că de fapt ”lucreaz㔠īmpotriva lor īnşişi. Profesorul Jurgen Spanuth precizează foarte corect că, ţara misterioasă trebuie căutată īntre Oceanul Atlantic actual şi Marea Mediterană. Consideră că, locaţia trebuie aflată printr-o reducere la absurd eliminīnd ţările care nu pot reprezenta Atlantida. Mai īntīi ar trebui eliminate toate ţările devastate sau invadate de atlanţi, conform principiului că un popor nu-şi distruge sau nu subjugă propriul teritoriu. Țările atacate, cu certitudine, au fost Macedonia, Palestina, Siria, Grecia şi Egiptul preantic. Deci, Atlantida nu se putea situa doar undeva īn centrul sau eventual īn nordul Europei de azi. Mai apare un indiciu care ne poate localiza mai corect teritoriul căutat! Se precizează īntr-o amintire egipteană că urgia atlantică pornea de la „Cercul 9(nouă) din miazănoapte”, informaţie care a dus pe mulţi īn eroare. S-a făcut marea greşeală, ca īntotdeauna, că s-au analizat toate indicaţiile geografice primite conform ideilor ştiinţifice actuale īn vigoare care sunt diferite de cele preantice. „Cercul 9” de atunci nu se situa īn nordul extrem al Europei, ci indica o zonă geografică la paralela nordică de 45° actual. Mai precis imediat deasupra ei, cum reiese din cuvīntul „miazănoapte” ataşat. Referitor la emisfera nordică, „miazănoapte” determina teritoriile situate īntre Polul-nord(Cercul 12-0) şi Paralela de 45°(adică Cercul 9), iar „miazăzi”  la cele dintre Paralela de 45°(Cercul 9) şi Ecuator(adică Cercul 6). Atlanticii au īmpărţit Pămīntul, foarte corect din punct de vedere energetic, īn 12 centuri orizontale dinspre Polul-sud(0) la Polul-nord(12) despărţite īntre ele prin 12 Cercuri-paralele notificate, dar şi īn 24 de fusuri verticale pornind de la est la vest definite tot de 12 Cercuri-mediane īnsemnate. Zona centrală a Globului pămīntesc, dintre Cercurile paralele 3 şi 9, era cel de „miazăzi” pămīntean care conform īnclinaţiei avute de Pămīnt tot anul prezenta o uniformitate temporală aproximativ egală īn duritatea ataşată zilelor. Ținuturile situate deasupra respectiv dedesuptul zonei centrale, cele de „miazănoapte”, aveau o variaţie semnificativă biformă īn durata de prezentare a nopţilor. Adică explicat ştiinţific: prezentau o uniformitate aproximativă īn distribuirea energiei solare īn decursul zilelor, respectiv o modificare semnificativă biformă a acesteia īn cursul lunilor anului. Cele două expresii au primit ulterior alte explicaţii īn vocabularul popoarelor pierzīndu-se pentru īntotdeauna sensul lor adevărat. Printr-o astfel de īmpărţire, vezi Fig.5 care urmează, s-a obţinut cīte o trecere peste 24 de paşi unghiulari succesivi de la sud la nord cu revenire pe diagonale conforme la punctul iniţial de plecare sudic, dar şi de 24 de paşi liniari de la est la vest prin reīntoarceri diametrale corespunzătoare la punctul originar de pornire estic. Apari ”dou㔠 puncte de  inflexune intermediare de origine 0 ↑ 12 (S) şi capăt 12 ↓ 0 (N) cu proprietăţi distinctive ca unitate; respectiv şi  ”una” de īnceput-sfīrşit cu  aspect unitar continu

0 ↔ 24 (AT). Foarte interesant, deoarece prin această īmpărţire şi notare s-a evidenţiat ideea de ”continuitate” ciclică şi periodică existenţială la o manifestare sferică concretă, īn cazul nostru a Pămīntului!!! Punctele de inflexiune S(Polul Sud) şi N(Polul Nord) pot fi usor deduse avīnd localizări clare, dar cel  AT(Polul Timpului) care prin felul său asigură nu doar o locaţie perfectă ci şi una ideală pentru viaţă este invizibil, nedeterminabil, nedeductibil pentru mintea noastră. Este catalogat ca ceva improbabil fizic, imposibil de dedus ca poziţie concretă respectiv inadmisibil pentru o iniţiavă teoretică! Care īnsă există şi este de mare importanţă!

 

 

  

Spanuth tot atunci cade īn greşeala, ca şi restul cercetărilor actuali, susţinīnd că ar trebui eliminate toate ţările care īn actualitate nu sunt mărginite de mare sau ocean, deoarece după el era incontestabil că, un popor denumit „Poporul mării” care a văzut cum se scufundă teritoriul său īn ape nu putea fi un popor continental. Din păcate nu ne putem debarasa de ideile preconcepute care susţini că dispunerea apelor şi uscatului pe Pămīnt īn cursul istoriei avute nu putea fi decīt cea din prezent. Să nu uităm că dealungul atītori secole apariţia unor informaţii contradictorii faţă de cele iniţiale este foarte posibilă, pentru care nu trebuiesc luate toate ca valabile. Totatunci cei 24000 sau chiar 12000 de ani reprezintă o perioadă uriaşă pentru viaţa geologică a Pămīntului nostru īn care se puteau īntīmpla multe. Rezultatele cercetărilor care indică existenţa unor sedimente marine īn subsolul cīmpiilor europene de est şi centrale, teritorii continentale īn prezent, precum şi apa sărată a Mării Caspice ar trebui să ne dea puţin de gīndit asupra unei configuraţii geografice posibile la o anumită vreme. Deasemenea scufundarea īn ape a Atlantidei nu īnseamnă neapărat prăbuşirea definitivă la fundul unei mări sau ocean, ci se poate referi foarte bine şi la inundarea temporară a teritoriului īn urma unei catastrofe majore produsă de ploi şi inundaţii masive, de durată. Hazardarea īn fel de fel de teorii extreme nu poate decīt să ne īndepărteze de descoperirea adevărului legată de această ţară. Relatarea că, după urgie suprafaţa teritoriul Atlantidei a rămas acoperit de un strat de mīl de netrecut, nu īnghiţit definitiv, ne poate readuce cu piciorele pe pămīnt. Deasemenea existenţa „Patriei Făgăduinţei” īn timpul lui Moise ne sugerează indirect că, īntradevăr relatările rămase ar trebui reanalizate din alt unghi şi punct de vedere. Precizarea de ”poporul mării” indica că pămīnturile atlanticilor erau scăldate de golful unui intinderi mari de ape denumit ca Mare, adică de un mare Golf īn traducerea de azi!

 

Atlantida este amitită ca şi Țara zeului Poseidon purtīnd numele de Poseida. Vă demonstrez că zeul respectiv nu a avut nimic comun cu mările şi oceanele lumii, ci a fost doar asociat numele său cu apele acestora īn urma teritorului aşa zis „insular” avut şi īn urma „inundărilor” repetate suferite de acest imperiu atlantic.  Numele de Poseidon vine din limba greacă unde litera P este corespondentul literei R latin. Ce putem citi tradus corect? Rosei-d(omen)a, adică Tărīmul-Roselor, respectiv Rosei-do(mi)n, adică Domnitorul-Roselor! Atlantida era de fapt un teritoriu al trandafirului sălbatic, al ”rosei” īn latină, fiind o specie mult apreciată şi admirată de locuitorii de aici din motive bine ştiute numai de ei. Dacă am uitat vă reamintesc că, renumitul Ordin al Templierilor era condus de Frăţia-Rozelor care există īn mare secret şi astăzi. Ordinul-Rozelor pe vremea atlantică īntrunea gruparea politică care avea īn mīnă conducerea economico-administrativă a ţării. Harponul din mīna lui Poseidon era un arbust de trandafir cu trei ramuri cu spini din care s-a născut celebrul simbol marin. Era un”Simbol al Harului Rosei”, al miracolului pe care furniza omului această plantă deosebită: „duşmănia” prin ţepii ei, dar şi „dragostea” prin florile sale! Simboliza echilibrul perfect dintre binele şi răul care defineşte viaţa sufletească a omului īn existenţa sa spirituală. Din timpul civilizaţiei asiro-babiloniană ne-a rămas o creaţie fantastică a cărei semnificaţie a rămas obscură pentru arheologii noştrii. A fost găsită o statuetă acoperită de aur, argint şi lapislazuli care īnfăţişa o capră īn picioare cu labele din faţă sprijinite pe un „arbuşte de măceşe” cu trei ramificaţii, ca şi harponul lui Poseidon. Oare de ce avea importanţă atīt de mare la vechii babilonieni trandafirul sălbatic īncīt să imortalizeze printr-o creaţie artistică īmbrăcată īn metale preţioase de mare valoare līngă o siluetă care reprezenta probabil un zeu sau semizeu īn credinţa lor de atunci? Harponul pescăresc folosit de pescari nu a avut şi nu a primit niciodată această formă mitologică, deoarece era incomod īn manevrare şi inprecis īn aruncare la distanţă. Harponul atlantic, corect Harpos(Harul-Rosei), a fost doar o arma letală īn luptele duse pe viaţă şi moarte  īn circurile antice, īnsă era o „armă salvatoare” īn lupta dusă de viaţă īmpotriva morţii īn cazul civilizaţiilor pre-preantice. Legendele amintesc că populaţia Atlantidei nu cunoştea bolile ducīnd o viaţă fericită īn sănătate depăşind cu mult durata medie de viaţă din acea vreme, chiar şi cel de azi. Poate nu din īntīmplare, ci pe baza ajutorului miraculos dat de această plantă din mīna Zeului-Rozelor! Iubirea este cel care asigură nemurirea sufletului, iar trandafirul este considerat şi azi exponentul acestui sentiment. Oare boala nu este virulenţa unui sentiment, a unui sentiment necunoscut sau ignorat de noi? Dacă nu este un aşa numit „rezultat sentimental” atunci cum se pot explica īnsănătoşirile doar īn urma ”voinţei” proprii? Sau chiar evitarea ei prin ”ignorare”? Bolile sunt stări patologice pe cīnd īmbătrinirea un fenomen patologic din care cauză abordările acestora trebuiesc făcute mult diferit, dar şi īn totală concordanţă cu un sentiment aparte definit prin cuvīntul de ”patomă”, derutant transcris īn ”patim㔠de religie! Ambele, fenomenul cīt şi starea amintită, cum redau ascuns denumirile avute sunt datorate adormirii sentimentului nostru de vigilenţă reprezentat de imunitate īn urma unor aşa zişi patome(patimi) din viaţa noastră. Oare trandafirul nu conţine o substanţă care ne poate reactiva, trezi, rezistenţa generală necesară īmpotriva majorităţii bolilor patologice şi chiar infecţioase? Acest simbol al harponului cu cele ”trei” ramuri ca formă de prezentare īşi regăseşte originea şi din alt punct de vedere, de asta dată ştiinţifică! Fiind un ”simbol” īn sensul vieţii, automat trebuie să se regăsească şi īn domeniul ştiinţelor abstracte dar şi īn centrul ştiinţelor exacte ca semnificaţie! Un simbol are o valoare generală care trebuie să se regăsească prin rolul său ca semn īn toate domeniile posibile şi imposible ale existenţei şi manifestării īn particular!

              Semnul statal al Atlantidei era următoarea, vezi Fig.6:

                

 

 

Simbolistica AT ne sugerază, īn semnificaţia semnelor literare şi geometrice, coleraţia ideală dintre unităţile Cosmosului şi unitatea Universului īn sine, dintre „Argument şi Toleranţă”. Īn urma acestor litere a apărut denumirea de ATLANTIDA, adic㠄Jurisdicţia AT”, redīnd  politica urmărită de conducerea statului atlant prin asumarea automată a dreptului de a susţine şi sprijini, de a interveni sau chiar de a judeca īn spiritul ideilor guvernatoare unice şi unitare ale Universului. Stema dată conţine o serie de linii simbolice referitoare la acţiunea undelor cristaline; schema simbolică a fisiunii respectiv fuziunii nucleare din care s-a născut forma cu ”trei ramuri” a harponului din mīna zeităţii conducătoare (Fig.7). Acest număr ”3” are, cum ştim, are o īnsemnătate ştiinţifică şi spirituală! Dar apari şi alte construcţii geometrice care definesc o serie de existenţe spirituale şi manifestări materiale ca: simbolul bine cunoscut al creştinătăţii reformatoare(Fig.8) indicīnd că la semnificaţia X ca originii genezei se află forma de manifestare marcată cu P; simbolul creştinătăţii tradiţionale, crucea pe care a fost răstignit Iisus Cristos, ce nu este altceva decīt semnul convenţional al Legii contrariilor şi contradicţiilor(Fig.9); steaua lui David care redă existenţa dualităţii inverse şi opuse īn manifestarea formelor energetice de bază(Fig.10); hexagonul echilateral ce ne indică structura material-cristalină ideală; triunghiuri geometrice cu unghiuri specifice care se aflu la baza formulelor matematice īn exprimarea interacţiunilor respectiv interdependenţelor dintre stările şi fenomenele fizice fundamentale.

                                                            

    

Vă dezvălui un mare secret bine păzit şi īngropat īn Biblioteca Vaticanului. Aici există o colecţie de cărţi de mare valoare īntre care se ascunde şi volume ale Codexului Rozelor originare din ţara mult căutată. Codexul īn ansamblu este o enciclopdie ligvistică, ştiinţifică, tehnică respectiv filozofică formată din trei volume. Īn ultimele zile ale Atlantidei fiecare volum a fost īncredinţat unei persoane speciale spre salvare şi păstrare pentru generaţiile viitoare.  Primul volum al Codexului a fost scos din ţara de origine şi depus spre păstrare īn Orientul-apropiat, de o preoteasă, cu ocazia ultimelor zile ale existenţei Atlantidei. Cea care a dus cartea-cărţilor īn orient a purtat numele de Afrodita, ridicată la rang de zeiţă īn urma cunoştinţelor vaste şi extraordinare pe care poseda, dar şi datorită originii sale atlante. Cu timpul, datorită decăderii dar şi distrugerii civilizaţiilor din această zonă, volumul a poposit īn cetatea Spartei unde era păstrat cu mare sfinţenie asigurīnd ridicarea statală a acesteia datorită aplicării indicaţiilor de organizare pe care conţinea. Īn urma orientării conducerii Spartei spre tiranie, contrar ideilor spirituale de egalitate şi respect din Sfīnta Carte, şefa bisericii spartane de atunci pe numele de Elena a căutat adăpost īn cetatea Troiei renumită prin conducătorul său pacifist. Regele Menelau al Spartei a pornit războiul īmpotriva Troiei invocīnd răpira soţiei sale, deoarece īn acele timpuri prima preoteasă era considerată perechea legală a regelui īn conducerea politico-administrativă a statului. Acesta a fost motivul adevărat pentru atacarea şi prădarea cetăţii Troiei, la fel de legendară ca Atlantisul. Menelau a găsit sprijin la Odisseus, un guvernator militar şiret şi inventiv renumit, din cetatea Ittaca care se situa pe ţărmurile estice ale Peninsulei-italice, fiind o colonie greacă. Prin renumitul cal troian Odisseus şi-a īntrodus oamenii lui īn Troia cu scopul clar de a pune el mīna pe cartea preţioasă după care a deschis porţile cetăţii trăgīnd pe sfoara aliatul său principal. Menelau a fost nevoit să se mulţumească cu capturarea Elenei, deoarece volumul Codexului-Rozelor a „dispărut ca prin minune”. Ulterior Ittaca a fost distrusă pīnă la temelii de popoarele italice iar volumul transferat la vechea cetate a Romei şi folosit ca sursă de inspiraţie de civilizaţia romană formată mult mai tīrziu īn timpul antichităţii. Un al doilea volum al Codexului-Rozelor a mai supraveţuit pe tărīmul originar atlantic pentru care s-a dus o luptă aprigă pe viaţă şi moarte, luptă care a dus la distrugerea unui popor păstrător al tradiţiilor multimilenare din zonă. Se află tot īn bilioteca secretă a Vaticanului. Volumul trei īnsă a dispărut fără urmă, pentru care şi azi este căutat īn mare secret!

 

6. LOCAȚIA CĂUTATĂ

Teritoriul rămăşiţei Atlantidei, dar şi cel mai important, este Podişul Transilvaniei de care romānii sunt aşa de ataşaţi spiritual. Īntradevăr are un contur geologic triunghiular īncadrat īntr-un lanţ muntos, Carpaţii, care seamănă perfect cu A-ul stilizat şi prezentat mai īniante. Din perspectivă se poate observa litera „A” prin compunerea a celor două litere P(R grecesc) invers suprapuse şi opus direcţionate conform cerinţelor spirituale, Să nu vă deruteze lipsa dispunerii la 180°, deoarece cele două cerinţe la un ansamblu comun nu au nimic de a face cu acest unghi īn realitate. Geometria, ca şi matematica īn general, se bazează pe un artificiu care prezintă stările īn dispuneri mai uşor de īnţeles şi mai simplu rezolvabile īn practică, dar unde rezultatul final concret trebuie transpus īn practică cu o constantă unică şi unitar valabilă, cu un cifru universal. Astfel se poate lucra cu numere reale şi cu mărimi rotunde ca apoi, la sfīrşit, prin aplicarea cifrului general valabil, prin aplicarea „constantei” universale, să primim rezultatul corect. Lucrīnd altfel ar trebui folosite o serie de cifre personal particulare compuse din numere zecimale, cu aspect finit sau chiar interminabile, care ar duce la un calcul extrem de greoi cu posibilitatea īntroducerii unor greşeli, dar şi la īntroducerea probabilităţii īn rezolvare. Diferenţe de orice procent valoric īn Univers pot duce la ceva regretabil sau chiar fatal īn finalitate!

Aspectul opus poziţionat al formelor inverse pentru cele două litere „P” arată ca  īn Fig.11, conform poziţionate liniilor de atac ale forţelor geo şi biofizice existente de pe glob.                   

                                                                            

 

La punctele de inflexiune intermediare, M şi N, se produc torsionări parţiale care generează rupturi şi o curbare a celor două linii convergente ca aspect, devenind funcţionale după axele cardinale x şi y definite de polii magnetici ai Pămīntului. La cel de origine, O, īntotdeauna apare o răsucire totală printr-o curbare bruscă la poziţia verticală după axa z, īn cazul nostru la poziţia „originii infinitului” pentru „o” prezentare plană. Infinitul, īn prezentare bidimensională adică de suprafaţă, dispersează aspectul liniar continu īnlocuind pe acesta cu o imagine  punctiformă. Concomitent cu fenomenul dispersării se produce o racordare razantă prin īnlocuirea aspectului de punct răsfrīnt cu o curbă de legătură de o rază R bine determinată de valoarea funcţiei F, de mărimea forţei geotemporale cauzante reorientată de la origine perpendicular după axa timpului notat cu z. Centrului de formare spirituală la „o” asemenea construcţie ferită asigur㠄o” maximă protecţie temporală şi „o” poziţie privilegiată atīt ca manifestare materială cīt şi spirituală avīnd legătură directă cu origine-capăt prin constanta R, adică cu īnceputul infinitului cīt şi cu sfīrşitul acestuia! Aici este Centrul Temporal AT al formaţiunii geologice pămīntene unde sfīrseşte răsăritul după ce īncepe apusul, dar şi unde apare vestul īn urma dispariţiei estului!!! Aici se află nodul Sensului Giratoriu al Timpului de pe Pămīnt, ”īncrucişarea” tuturor timpurilor şi poarta naturală a ”trecerii” īn diferitele plane paralele de manifestare prin saltul peste ”barierele” existenţiale suprapuse. Vezi Fig.12! Aici pot apare, īntīmpla respectiv produce ”transpunerea” fenomenelor naturale īn stări fizice dar şi ”transformarea” fenomenelor fizice īn stări naturale, şi chiar invers.

   

                                                                

 

Acest desen geometric apare pe pereţii multori construcţii religioase antice şi preantice fără a ştii că de fapt ce reprzintă şi ce rol are. Indică centrul AT de emanare spirituală a timpului şi materială a dimensiunii,  ce nu trebuie confundat cu centrul Pămīntului şi nici dedus că ar trebui să se situeze undeva pe linia Ecuatorului. Se poziţionează pe dreapta timpului pămīntean, dreaptă care cu axa de rotire respectiv planul ecuatorian formează cīte un unghi specific de valoare constantă īn orice ocazie şi orice īmprejurare. Purta numele de ”Capătul Pămīntului” īn tradiţia populară deoarece reprezintă teoretic ”Punctul Originii”  īn care se exteriorizează geofizic atīt sfīrşitul cīt īnceputul biofizic, unde se produce fizic ”Punctualizarea Timpului” īn forma „Prezentului” admis prin intersectarea conponentelor sale de „Trecut” dar şi „Viitor” probabile.  Chiar denumirea de Transilvania, moştenită nu se ştie de unde, se referă la un „ţinut de după păduri imense şi sălbatice” ce corespunde cu cele relatate īn basme. Este o īntīmplare sau o coincidenţă!? - cum susţini sau īntrebă mereu īnţelepţii noştrii? Puţini ştiu că denumirea revine din latină şi indic㠔Răscrucea Apariţiilor”, dar şi ?Poarta Īntīmplărilor” posibile şi imposibile sau chiar ”Bariera Realizărilor” bănuite şi nebănuite! Cheile rīului Prahova īn zona Posada-Sinaia şi acum taie răsuflarea celor care trec pe aici. „Prahova” tradus este „ceva curgător” care vine dinspre „P”. Prin acest defileu se ajungea īn oraşul legendar avīnd pe ambele părţi piscuri īnalte de peste 2000 de metrii. Să analizăm cuvīntul Posada din care vine denumirea locului! Rosa+da, ne indic㠄drumul şerpuitor” care duce spre „Țara Roselor”! Afirmaţia teoretic㠄da” este recunoaşterea unei soluţii imaginare oscilante concrete īntre limite spaţiale definitorii cu o direcţie la pornire aparent abruptă spre proprietăţi ascendente īn sesizare, dar şi cu o coborīre lină ca aspect la vedere īn refinalizare! Este definiţia pur abstractă a unei ”treceri īn realizare”, a unei ”căi de acces īn concretizare”, ca formă. Spre deosebire de „nu” care indică un rezultant imaginar īn cădere bruscă, dar şi īn urcare liniară greoaie īn prevedere, ca fiind o ”rīpă adevărat㔠de-a curmezişu ca imagine şi un blocaj pentru trecere. Merită analizat şi cuvīntul Sinaia unde se sfīrseşte acest defileu. Sinaia = Sinai+a, adică ceva denumit ca ”Sinai” aparţinīnd simbolului ”A”! Se pot pune īntrebări interesante īn acestă privinţă: Oare Muntele Sinai, care este amintit mereu īn scrierile biblice ca ”Muntele unde sălăsuieşte Dumnezeu” nu se afla īn această zonă cu adevărat, iar cel din Peninsula Arabiei a fost doar rebotezat īn urma cerinţelelor apărute cu ocazia scrierii Bibliei īn forma sa actuală? Oare această expresie lingvistică cīndva nu se referea ca īnţeles la ”centrul” sau chiar ”buricul” cerului unde locuia de fapt conducătrul zeilor care se afla la baza „A”-ului, adică la „Originea tuturor lucrurilor”, din această lume? Īn vecinătate se ridică Muntii Bucegi, considerat Acoperişul Lumii īn tradiţiile populare, care are şi acum o cruce imensă montată īn urma unei cerinţe moştenite īn acest sens de la o credinţa populară. Numele muntelui este edificator: Bucegi = Buricul Cerului! Crucea a fost de multe ori distrusă, dar de fiecare dată refăcută īn cel mai scurt timp. Sfīntul obicei, care nu se regăseşte la nici un popor din lume, nu se ştie de unde provine şi de ce este păstrat cu sfinţenie şi ardoare. Este de fapt etalarea unui simbol al amintirilor trecute cīnd īn urma dezastrelor suferite atlanticii au găsit aici, din partea ”Providenţei”, un loc de scăpare de la furiile naturii dezlănţuite, dar şi mormīntul „Procesual” cu ocazia ultimei devastări pricinuite de erupţia vulcanului din apropiere. Nu există nici un vulcan īn apropiere!-vor striga intrigaţi unii. Am uitat cumva de existenţa vulcanului „adormit” Sfīnta Ana? Oare acest vulcan nu este o supapă a tensiunilor acumulate īn timp, a unor tensiuni pur temporale asupra dimensiunilor fizice brute, care ca concept este deocamdată ceva de neīnţeles pentru noi? Cīnd a erupt ultima dată acest vulcan misterios, erupţie despre care nu există nici măcar o amintire cīt de vagă īn timp şi asupra căruia dăinuie o uitare totală īn documentele istorice sau chiar geologice? Līngă vīrful Omul, pe un platou, se găsesc formaţiuni pietroase misterioase din care unul seamănă cu Sfinxul de la Gizeh. Restul au forme de ciuperci imense care sugerează ideea unor acoperişuri protectoare circulare aşezate pe nişte coloane care se ridică pīnă la cer şi de care se sprijină bolta acestuia. Discurile rotunde, īn semnificaţia religioasă preantică şi antică, simbolizau „Soarta” iar coloanele verticale „Destinul”. Soarta care revine mereu īn Istorie şi Destinul care te ridică pīnă la Nesfīrşit, īn Ceruri! Am putea trage o concluzie interesantă, ca pe platoul de līngă vīrful Omul putea exista o realizare tehnică deosebită prin care se putea ”prevede”, dar şi ”provide” viitorul. Adică se putea informa asupra cursul ”timpului” şi se putea transpune aceste informaţii īn imagini video gen hologramă. Acest cuvīnt verbial ”provide”, din care s-a păstrat doar forma de substantiv ca ”providenţă”, a dispărut din vocabularul nostru. Ca expresie determina o acţiune de vizualizare(pro + video = īn favoarea vizualizării)  a fazelor temporale direcţionate dinspre viitor. Combinată cu o altă intervenţie aplicativă de inducere la vedere(pre+vedere = īn sensul văzului) se putea facilita īn faţa ochilor istorisirile timpului, adică derularea diferitelor faze istorice ”trecute īn viitor” sau ”viitoare din trecut”. Aberaţii fanteziste, mă vor corecta cei neīncrezători! Ei susţini cu tărie că formaţiunile geologice de līngă Omul sunt cioplite de intemperiile de aici, ca ploaia şi vīntul puternic de pe creste. Īnsă tradiţia populară şi credinţa păstrată spune altele! Dacă nu avem īncredre īn astfel de izvoare spirituale de ce se caută cu atīta īnverşunare identitatea şi locul atītori legende vestite, de ce se crede cu atīta ardoare īn cele scrise īn Biblie? Ce diferenţe ar fi īntre ele? Niciuna, deoarece nici unele şi nici altele deocamdată nu se pot proba practic, fiind doar scrieri rămase pe baza unor surse īnvăluite īn mister total! Chiar dacă formaţiunile de pe Bucegi sunt de origine naturală ne pot pune pe gīnduri, deoarece „Timpul” interpretat īn particular este īntelesul complementar al „Naturii” īn general. Natura reprezint㠄Autoritatea” lui Dumnezeu, Logicul primar, ce reiese clar din Sfīnta Scriptură, din Geneză! Natura a fost creată īn prima fază, īnaintea Vieţii pentru ca să poată fi īnfluenţată şi controlată prin şi īn ”puritatea” ei, atenţie, atīt la propriu cīt şi la figurat!!! Iar dacă respingem acest lucru īnseamnă că toţi care ne dăm mari credincioşi nu suntem decīt nişte naivi sau mincinoşi. Nu am intenţia de a condamna pe cineva īn această privinţă. Vreau doar să vă rog ca, īnainte de a contrazice ceva inovator sau inventiv sugerīnd a fi doar o improvizaţie, să verificăm teoretic admisibilitatea sau probabilitatea celor susţinute. Să le catalogăm măcar că: „ Este ceva ca foarte puţin de admis īn probabilitate şi nu cu totul de respins ca probabil īn admisibilitate. 

 

Gheorghe Şipoş

 

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com