Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

CĂLĂTOR PRIN VALAHIMEA DACIEI SUD-DUNĂRENE

Prof. dr. Ion PACHIA-TATOMIRESCU

 

 

 

Măiestrie / strategie a interviului jurnalistic, veridic spirit de observaţie în profunzimile lucrurilor / fenomenelor, evantaiuri ale interogaţiilor suple, artă naratologică „exact“ aplicată, documentaristică de excepţie, susţinută cartografic şi color-iconografic, interesanta / incitanta problematică a „zdrenţuirii“ / „sfârtecării“ Pelasgo-Thraco-Dacimii / Valahimii din Dacia Sud-Dunăreană a lui Burebista / Regalian, spaţiu în care Pelasg-ul > Belag-ul / Belac-ul > Blac-ul > Vlah-ul autohton şi majoritar până în prima jumătate a secolului al XX-lea a devenit „minoritar“ pe pâmântul strămoşilor săi, datorită vitregiilor istorice („migraţiile“ popoarelor euro-asiatice), dar mai ales datorită susţinutelor politici de deznaţionalizare de tip „stalinist“, desfăşurate de-a lungul veacurilor, de imperiile antice (Roman de Apus / Răsărit), de imperiile evmezice (Otoman / Turc, Habsburgic / Austro-Ungar, Rus / Ţarist etc.) şi de imperiile contemporane (Imperiul Sovietic / U. R. S. S.) etc., persistenţa unor valenţe psiho-istorice, psiho-etnografice, raporturi „active“ / „corozive“ cu pseudo-operatori de tip cutumiar lucrând în „planuri diacronice“ (îndeosebi, în secolele al XIX-lea şi al XX-lea) şi sincronice (privind mai ales „globalismul“, U. E.), între fireasca tradiţie şi inovaţia imperial-impusă, geopolitică, economie, instrucţie / educaţie, şcoală, biserică, „genocid cultural“ etc. – toate se constituie într-o admirabilă corolă cu care te întâmpină foarte recenta carte a lui Cornel Rusu, Pelerin în Românitate (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2006; pagini A-5: 200). În capitolul de „deschidere“ al cărţii, Cine suntem şi de unde venim ?, Cornel Rusu evidenţiază un adevăr indiscutabil, incontestabil, potrivit căruia «România este una dintre ţările Europei care se învecinează cu fraţii români din afara frontierelor» (p. 7), desigur, pentru că România de azi, ciuntită de Stalin şi de acoliţii URSS, este doar o zecime din Dacia lui Burebista, ori din Dacia / Dacoromânia lui Regalian (strănepotul regelui-erou-Decebal). Procesul stalinist de asimilare forţată, rapidă, a Valahilor / Românilor, declanşat în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, în URSS (R. S. S. Ucraina, R. S. S. Moldovenească etc.), în Polonia, în Cehoslovacia (Cehia / Slovacia), în Ungaria, în Iugoslavia (Serbia, Muntenegru, Macedonia, Bosnia-Herţegovina, Slovenia), în Bulgaria, în Albania, dar şi în ţări nesocialiste, în Grecia, în Turcia, în Austria – după cum scrie Cornel Rusu (în ciuda faptului că statisticile demografice au fost revoltător de „fardate“ de oficialităţile din ţările respective) –, a făcut ca aproximativ 11.000.000 de Valahi / Români să se afle în ţările învecinate României, la care trebuie să mai adăugăm «încă vreo trei milioane» (p. 7), în diaspora propriu-zisă, adică în afara hotarelor fostei Dacii, din Germania, Italia, Franţa, Spania etc., până în Statele Unite ale Americii, Canada etc. „Pelerinul“ / „reporterul“, „autorul interviurilor“ din cartea lui Cornel Rusu are în obiectivul investigaţiei atât vlahii, „românii de lângă noi“, îndeosebi, din dreapta Dunării, din Serbia (Zajcear, Kladovo, Bor, Graboviţa etc.), din Bulgaria (Rabova, Vidin etc.), cât şi vlahii, „de peste ţări şi mări“, din Danemarca, Irlanda (Dublin), Canada (Toronto) etc. Cercetând cu atenţie realităţile, Cornel Rusu nu se sfieşte să spună adevărul constatat la faţa locului: «despre istoria şi civilizaţia românilor din Balcani au fost formulate ipoteze diferite de mai bine de două secole, începând cu istoricul german Johannes Thunmann»; «comunitatea românilor sud-dunăreni care nu a avut biserică proprie şi o cultură scrisă în secolele trecute a fost o comunitate cu o istorie predominant orală»; «de-a lungul timpului, însă, au fost nenumărate momente de tensiune între români / vlahi şi vecinii lor» (p. 10), desigur, bulgari, sârbi, turci, greci, albanezi ş. a.; «în oglindă bizantină sau sud-slavă» (p. 11), tensiunea dintre românii / vlahii din satele Peninsulei Balcanice şi vecinii lor – bulgari, sârbi, greci, turci ş. a. – «a determinat istoricii la o imagine subiectivă şi de multe ori voit deformată»; românii / vlahii sud-dunăreni «trăiesc prin obiceiuri şi prin limbă; prin limba română; cântă româneşte, joacă româneşte, simt româneşte şi se manifestă româneşte la toate sărbătorile: de Paşti, de Crăciun, de zilele onomastice; (...) se unesc în jurul bisericii, în jurul preotului» (p. 11); «la un festival al cântecului popular românesc organizat în localitatea Rabova din Bulgaria, în regiunea Vidinului, am constatat că au venit (...) mulţi români din toate localităţile de pe Valea Dunării, pentru că toate sunt locuite de români» (p. 13). Ochiul reporterului este destul de atent şi la elementele de pitoresc etnografic dacoromânesc / vlahic; femeile vlahilor din Rabova «erau îmbrăcate cu poale, cu fustă populară, cu iie, cu bete încinse exact ca la noi; ceea ce m-a surprins era că aveau în faţă şorţul aşa cum îl au oltencele, cu colţul din dreapta ridicat şi prins în brâu, la bete; erau încălţate cu opinci cu nojiţe şi ciorapi de lână» (p. 13). Mai la vale de acest capitol al „deschiderii“, cartea lui Cornel Rusu, Pelerin în Românitate, îşi relevă macrostructura celor patru părţi: Peregrin la Românii de lângă noi (pp. 21 – 136); Peregrin la folclorişti (pp. 137 – 160); Români în ospeţie la români (pp. 161 – 173); Peregrin la românii de pretutindeni (pp. 175 – 194), spre a-şi lăsa apoi dezvăluită „dinamica înrăzărită“ a unui admirabil „nucleu“ / „poliedru“ cu zece „feţe“ / „secţiuni“, având ca subcapitole interviuri luate unor personalităţi de marcă ale Valahimii sud-dunărene: (I) Şi a fost începutul... – unde impresionează interviul acordat de Cristea Sandu-Timoc, în anul 1995, azi nonagenar cărturar timişorean, secretar al Astrei pentru Banat – Porţile de Fier (ce a scris peste 30 de cărţi), un militant neobosit pentru drepturile românilor / vlahilor din Timoc; (II) Zajcear, Serbia-Muntenegru – cu interviul acordat, în anul 2002, de Dimitrie Crăciunovici / Crăciun, liderul Mişcării Democrate a Românilor din Serbia; (III) Kladovo, Serbia-Muntenegru – cu interviul dat, în 2004, de Draghişa Constantinovici Traian, prim-vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Minorităţii Române din Kladovo; (IV) Bor, Serbia-Muntenegru – cu interviurile luate lui Zoran Radivoievici (la Crăciun, în 2002) şi lui Draghici Dragomir (în 2004); (V) Graboviţa, Serbia-Muntenegru – cu patru interviuri luate, la Alba Iulia, în 2004: (1) lui Dragan Iepurovici (cel ce a reuşit să înfiinţeze un post de radio în Timoc, la Graboviţa), (2) lui Adam Puslojić de Voivodina (membru de onoare al Academiei Române); (3) lui Petre Geambru, lider al vlahilor / românilor din Geanova; (4) lui Fănică Lupşici – preotul şi preşedintele Filialei Comunităţii Românilor din Iugoslavia pentru Localităţile Cuvin şi Maramurac; (VI) Rabova, Vidin – Bulgaria, cu interviurile acordate de: (1) Ivo Gheorghiev, „folclorist“ şi preşedinte al Asociaţiei Ave a Românilor / Vlahilor din Bulgaria; (2) Ivan Alexandrov, inginer, liderul românilor din Vidin-Bulgaria (interviul este datat: «Timişoara, 2005»); (3) Liubomir Nichitov, preşedintele Asociaţiei Vlahilor din Bulgaria (interviu datat: «Cosova, 2003»); (VII) Liumniţa şi Găiana – Serbia (cu trei interviuri din anul 2004: primul, cu doi „rapsozi valahi“, „cel vechi“, Draghişa Cârcioabă, „baladist timocean“ şi instrumentist – fluier, vioară, clarinet etc., şi „cel nou“, Slobodan Bâz; al doilea, cu Nada Trailovici, interpretă de muzică populară românească din satul Osnici-Timoc; al treilea, cu Miroslav Ciulin, rapsod din satul Şărbănuţ-Timoc); (VIII) Pe malul Dunării, la Bechet – cu interviuri date de Dimitrova Ivanova din Vidin şi de Florea Stânişor / Svetlan Stanişevschi, «fost primar doi ani în Insula Ostrov»; (IX) Dublin – Irlanda, cu interviul luat (la Craiova, în 2005) lui Ion Anghel, băileştean stabilit în Dublin; (X) Toronto – Canada, cu interviul acordat de fostul gazetar din Cetatea Banilor, Puiu Popescu, emigrat în Canada.

Incitanta carte de interviuri a lui Cornel Rusu se „încheie“ cu Vremea răspunsurilor (bineînţeles, la întrebările: «Cine suntem ? / De unde venim ? / Cine suntem noi cei de aici ? / Cine sunt cei din Timoc ?»), din care spicuim: «Am aflat că suntem români şi fraţi şi că venim din istorie. Dintr-o istorie zbuciumată şi îndepărtată ce ne-a adus în prezent, indiferent de locul pe care trăim, ca români cu aceleaşi tradiţii şi obiceiuri, cu aceeaşi limbă vorbită (...) Suntem români şi români vom rămâne într-o ţară înconjurată de români» (p. 195).

   Prof. dr. Ion PACHIA-TATOMIRESCU

Comentarii de la cititori

 

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)