Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

Donaţie princiară pentru refacerea unei biserici – monument istoric din Stânceştii Botoşanilor

…Voievozi am fost, Callimachi rămânem!

 Radu Căjvăneanu

Impresii si pareri personale in FORUM

 

După cum am informat la timpul potrivit în Gazeta Creştină,  acum 2 ani, familia princiară Dimitrie şi Rodica Callimachi a donat, către Protopopiatul Botoşani şi, prin intermediul Protopopiatului, Parohiei din Stânceşti,  lăcaşul bisericii  din sat precum şi terenul înconjurător. În biserica – monument istoric, construită în jurul anilor 1830,   se află osemintele unor importanţi membri ai familiei  princiare Callimachi. Cu acelaşi prilej, cei doi au făcut o donaţie personală de  100 milioane de lei şi au intervenit la Ministerul Culturii pentru a obţine alte 100 de milioane, spre a începe lucrările de amenajare.

Alteţele lor au venit din nou la Botoşani, în preajma zilei Sf. Dimitrie 2006,  cu o nobilă continuare a misiunii începute în urmă cu doi ani. Potrivit celor declarate în exclusivitate de  Prinţul Dimitrie Callimachi, familia sa va interveni din nou, cu ajutor  financiar, în aşa fel încât să se  finalizeze  întreaga  lucrare şi să se  redea  biserica satului, aşa cum a fost,  în întregime funcţională şi deschisă sătenilor din Stânceşti.

Gazeta Creştină a fost alături de familia Dimitrie şi Rodica  Callimachi în clipele care alteţele lor au descins în vechea biserică şi au coborât în  largile cripte, spre a aduce un omagiu strămoşilor lor, care-şi dorm somnul de veci în sicrie grele, sub plăci de marmură  ferecate în  bronz . Despre aceste  emoţionantele momente publicăm  un amplu fotoreportaj.

 

Să reînviem acele vremuri fericite de demult!

Prinţul Dimitrie Callimachi (foto stanga): - Cred că finalizarea acestor lucrări ne va da şi nouă o satisfacţie. Mai ales că avem o anumită vârstă şi ne ducem.  Biserica va fi de folos  urmaşilor noştri precum  şi copiilor din sat, în aşa fel încât să retrăiască acele clipe fericite din vremurile de demult. Noi am hotărât să completăm devizul iniţial, cu sprijinul arhitectului Mihai  Mihăilescu, care este din satul Stânceşti – şi un om de valoare. Se va reface acest deviz şi un nou tip de contract pe care îl vom semna şi îl vom trimite aici firmei de construcţii, spre executare. Dacă şi constructorii vor fi de acord, vom porni lucrările în prima lună de primăvară – aprilie, în aşa fel încât să existe şi o anumită continuitate. Noi vom suporta integral costul lucrărilor  dar vom face şi nişte intervenţii la Ministerul Culturii, prin doamna Dana Pietraru, care a fost foarte gentilă cu noi şi a spus că va aviza un referat favorabil. Dar speranţele sunt la noi – acesta este adevărul! Se ştie că ministerele  dau „cu ţârâita” şi s-ar prelungi. Noi am convenit cu constructorul să dăm pe loc o anumită sumă, la semnarea contractului. În continuare vom vedea.

 

Revenim rar la Botoşani dar gândul nostru e aici

Doamna Rodica Callimachi este profund implicată în acest proiect:

- Am venit cu mare dragoste la Botoşani să refacem biserica. Toţi au fost deosebit de amabili. Dl Traian Apetrei este  un om deosebit, foarte sufletist, care ne-a sprijinit tot timpul, nu numai acum, ci şi la toate acţiunile iniţiale pe care le-am avut acum 2 ani.   (Dl Traian Apetrei este publicist botoşănean, consilier municipal,  director al publicaţiei „Viaţa” şi al Teatrului „Mihai Eminescu” N. Red.). Dl arhitect Mihai Mihăilescu este, de asemenea, un om foarte special. Dacă am început cu dragoste, sper să se finalizeze cu succes!  Va fi un drum lung, pentru că este un monument istoric. Trebuie făcut în etape, nu trebuie dat peste cap. Biserica  are o pictură specială, are stucatură specială. Probabil că se va face pentru început prima parte, cea exterioară, cupolă. Apoi  subzidirile, care sunt deosebit de importante. Nu va fi o hidroizolaţie obişnuită, ca la orice clădire. În partea a doua se revine la interior, cu tâmplăria,  stucaturile.  Iar în ultima parte, dacă ne ajută Dumnezeu să mai avem bani – pentru că vă daţi seama – sunt miliarde în această problemă – vom face  pictura. Visul nostru ar fi ca această biserică să arate la fel cum era pe domeniile moşiei Callimachi, spre binecuvântare şi spre buna înţelegere a oamenilor din sat. Noi revenim rar la Botoşani dar gândul nostru e aici – încheie doamna Rodica Calllimachi cu ochii înrouraţi le lacrimi.

 

Sătenii – principalii beneficiari

Părintele paroh  Ciprian Scântei se declară, cu modestie,  un simplu administrator.

- Principalii beneficiari  sunt sătenii din Stânceşti, credincioşii, care se vor bucura de această donaţie făcută de familia Callimachii. Eu sunt  doar un mic administrator în parohie. Voi face tot posibilul să ajut familia Callimachi în demersurile sale . În momentul în care Capela Callimachi a intrat în patrimoniul Bisericii, prin donaţia făcută Protopopiatului Botoşani, este şi datoria noastră să sprijinim toate lucrările ce se vor efectua acolo. Ţinând cont că familia Callimachi locuieşte în Bucureşti, la distanţă, vom superviza şi noi lucrările, ca reprezentanţi ai Protopopiatului şi ai dumnealor. Vom face aceasta  împreună cu dl Traian Apetrei, care, de acum, este şi vecin, în satul Stânceşti: Dumnealui este  fiu al satului, dat fiind că şi-a ridicat o căsuţă chiar lângă capela Callimachi. Împreună, prin conlucrare, sperăm să ducem la bun sfârşit această acţiune. Sperăm la o cât mai bună înţelegere, poate şi din partea forurilor superioare, poate vom primi un ajutor financiar.

 

Conacul apărat de ţărani în 1907

Câteva amănunte în legătură cu biserica de la Stânceşti şi  fostul conac care, din păcate s-a distrus în întregime în timpul celui de-al doilea război mondial, ne oferă în continuare prinţul Dimitrie Callimachi:

- Tatăl meu, Scarlat Callimachi a copilărit la Stânceşti unde mai trăiau bunicii lui, Teodor Callimachi şi Zenaida, soţia lui. Pe Teodor l-a cunoscut foarte puţin,  pentru că Teodor a murit imediat după naşterea lui. Dar Zenaida, născută Moruzi a trăit mai mult,  până spre anul 1910. Tatăl meu mi-a spus – şi a scris şi în Magazin Istoric -  câteva amintiri de la Răscoala din 1907 care a pornit de la Flămânzi – judeţul Botoşani. Răsculaţii au ajuns şi pe dealurile Stânceştilor. Zenaida Callimachi stătea singură, fiind văduvă, în conacul de la Stânceşti. Dar nu i s-a atins un pai din întregul conac, pentru că a fost apărată de ţărani. Ţăranii cunoşteau sufletul ei mare. Ea a contribuit şi la refacerea şi păstrarea acestei biserici, a făcut şcoala din sat, a întreţinut-o, avea o mulţime de fini printre  săteni. Focurile răscoalei ardeau de jur împrejur dar castelului şi bunicii mele nu i s-a întâmplat nimic. Dimpotrivă a fost stimată şi apărată de toţi oamenii din sat!  ( Foto: Piatra funerara)

 

Făuritori ai Unirii şi independenţei României

- În capela familiei, continuă prinţul Dimitrie Callimachi,  este îngropat şi vornicul Alexandru Callimachi care  a fost căsătorit cu Maria Cuza - mătuşa domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Aşadar vornicul, care a avut un copil, cu Maria Cuza, Teodor, străbunicul meu, era văr primar cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza, pe care l-a reprezentat în prima misiune diplomatică a Principatelor Unite ale Moldovei şi Munteniei la Belgrad, ca ambasador. Tot el, în calitate de diplomat, împreună cu Conachi, a obţinut de la Poarta Turcească – suzerană  firmanul de confirmare a dublei alegeri a domnitorului Cuza peste Principatele Române. Ceea ce însemna, practic, că, aşa zisa Sublima Poartă, recunoştea alegerea îndoită a domnitorului Alexandru Ioan Cuza peste Principatele Române.

În momentul abdicării lui Cuza, el s-a retras din politică la castelul din Stânceşti, unde şi-a constituit o bibliotecă foarte importantă din care o parte a ajuns la Bucureşti, prin grija bunicului şi a tatălui, meu, care au fost oameni de carte şi nu au irosit aceste lucrări. Avem o mulţime de cărţi rare, printre care şi un Codex Callimachi ediţie princeps – prima ediţie a primului cod de legi din Moldova făcut de domnitorul Scarlat Callimachi în anul 1817.

 

Percheziţiile şi persecuţiile  de pe vremea Ceauşeştilor

- Din câte ştim obiectele preţioase ale familiei Callimachi au constituit obiectul unor  anumite acţiuni de persecuţie la adresa familiei.

- Tatăl meu a fost un om, ca să zic aşa – apropiat unei stângi intelectuale. El a fost un umanist, a făcut studii în Franţa şi, în felul acesta, s-a legat de ideile de avangardă care erau reprezentate atunci şi de o parte a elitei intelectuale din România. Am suferit mai mult după decesul lui – percheziţii. A fost o adevărată furtună de percheziţii la noi în casă – 17 inşi de la „Patrimoniu”, miliţie şi alte organe.

- Şi, ce căutau?

- Nu au precizat. Voiau să ne ia o serie de obiecte, tablouri.  Eu am făcut atunci  o intervenţie la nivel înalt, bazându-mă pe un fapt istoric. Nicolae Ceauşescu, în biografia vieţii lui, pe care a dat-o  unui francez, Michel P. Hamelet, preciza că a fost în casa tatălui meu. Eu eram foarte mic, nu-mi amintesc acest episod. Şi aminteşte acolo că, în casa prinţului şi scriitorului Scarlat Callimachi, de pe strada Romană, Ceauşescu, fiind flăcău, a luat contact cu mişcarea antifascistă din România condusă de diverşi intelectuali. Probabil că Nicolae Ceauşescu  voia să-şi pună o pecete, un blazon pe o biografie mai tenebroasă, mai încâlcită.

După percheziţiile de atunci am făcut o plângere în care i-am spus despre de e vorba. I-am spus că e supărător ca, la nici  6 luni de la moartea tatălui meu, să suportăm o asemenea vexaţie. Noi trăim o viaţă modestă, din salarii şi nu facem afaceri, „Dumneavoastră cred că ştiţi că aţi fost în casa tatălui şi nu vi s-a întâmplat nimic. De ce suntem  persecutaţi?”.

Spre surprinderea noastră el a reacţionat, ni s-au cerut scuze şi ni s-a dat totul înapoi. Nu ne-au lăsat totuşi în pace pentru că eu, fiind ziarist sportiv, eram un fel de lider de opinie în redacţia noastră şi vorbeam liber, nu suportam anumite constrângeri. În felul acesta eram un exemplu negativ pentru organele de securitate care erau implantate chiar în redacţie. (Noi aveam un redactor şef, care era ofiţer de securitate şi răspundea chiar  de ziarişti pe plan intern). Sunt  totuşi convins că percheziţia s-a făcut fără ştirea lui Nicolae  Ceauşescu. A fost un exces de zel al unor ofiţeri de securitate, se pare că la îndemnul Elenei Ceauşescu. Voiau să strângă obiecte de artă şi să facă ea un muzeu al obiectelor de artă. Cei care o slujeau pe ea umblau prin diverse case, unde aveau ei informaţii că există obiecte de artă pe care le-au luat. Fireşte că, dacă tatăl meu nu ar fi făcut o anumită politică de stânga, care a rămas grevată în mintea lor, nu ni le-ar mai fi dat niciodată înapoi. Îşi mobilau casele lor cu obiecte „împrumutate” de la noi!.Aşadar, cu toată poziţia cunoscută a tatălui meu, după moartea lui, am fost de nenumărate ori chemat la sediile securităţii, în diverse camere de hotel etc. Veneau chiar şi la noi acasă, ca o presiune morală, să mă timoreze. Tot felul de întrebări, chipurile să vadă ce mai facem, se uitau pe pereţi să nu vindem lucruri. O presiune constantă. Şi în străinătate mi-au dat voie să plec foarte târziu, ca urmare a unui refuz al meu de a colabora cu securitatea.

 

Deviza familiei Callimachi:

„Împărat n-am putut fi, voievozi am fost, Callimachi rămânem”.

În palatul Vornicului Callimachi care era la Iaşi, istoricii au  găsit un motto foarte frumos care glăsuia cam aşa: „ Împărat n-am putut fi, voievozi am fost, Callimachi rămânem”. Consider că această deviză e foarte frumoasă şi i-am dat-o şi nepotului meu care a învăţat-o pe dinafară. Callimachi rămânem! Botoşanii a rămas în memoria mea un oraş frumos, prosper, şi mă rog lui Dumnezeu în fiecare zi pentru oraşul Botoşani. (Cu glasul înecat de lacrimi). Trăiască România, trăiască Moldova şi Botoşanii!

 

Radu CĂJVĂNEANU

 

 

 

 

 

 

 

Nota:

Chiar în interiorul bisericii este îngropat Dumitraşcu Callimachi, vel ban, împreună cu soţiile lui: prima soţie,  Elena Conachi şi a doua soţie, Maria Cuza. Alexandu Ioan Cuza are deci sânge domnesc, prin faptul că a fost principe şi este înrudit cu familia Callimachi, Teodor, Callimachi fiind văr cu Alexandru Ioan Cuza.

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)