HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

Camaradul Mitterand” către “camaradul Ceaușescu”

Prof. Nicolae Balint

A devenit de notorietate faptul că anumite state susțin financiar partide din alte state pentru a câștiga alegerile. ”Exportul” de democrație nu se mai practică ca altadată, prin revoluționari de profesie, așa cum se întâmpla, spre exemplu, la jumătatea sec. al XX-lea, ci pe diverse alte căi ocolite. Spre exemplu, se susțin financiar campanile electorale ale partidelor aflate în opoziție pentru a câștiga alegerile. A se vedea cazul revoluțiilor portocalii - mai mult sau mai puțin reușite - susținute (și) cu bani americani. Asta când, binențeles, nu sunt susținute pe față anumite interese, așa cum este cazul provinciei Kosovo a cărei intenție de separare a fost susținută încă de la început - financiar, politic și militar - de către SUA.

    Nimic nou sub soare

Interese diverse fac ca aceste practici (pragmatice, dar imorale) sa fie curente, iar lipsa unor reglementări stricte în această privință, determină perpetuarea lor. Într-un articol publicat în nr. 47/2005 al revistei “Historia”, Mircea Mitran, fost diplomat în MAE, arăta cum a câștigat Mitterand alegerile din Franța. Născut în 1923, în Osica de Jos, județul Olt, Mircea Mitran  a absolvit facultatea de Filologie a Universității București și a lucrat timp de câțiva ani ca cercetător în cadrul Institutului de Lingvistică al Academiei Române, iar apoi ca asistent și lector la facultatea de Filologie din București. Din 1963, anul în care a intrat în diplomație și până în 1997, a îndeplinit diferite funcții în Ministerul Afacerilor Externe din România: secretar și consilier al ambasadelor României din SUA, Franța (1970-1984), ministru adjunct al afacerilor externe între 1989-1990, ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Japonia între 1990-1994 și ambasador cu însărcinări speciale în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, între 1994-1997. În anul 1981 se afla la post, în Franța, iar în acel moment se prefigura ascensiunea lui Mitterand ca posibil președinte al Franței, în timp ce Giscard D’Estaigne se afla în “cădere liberă.”

 

Ceaușescu n-a mizat pe cartea câștigătoare…

Potrivit diplomatului român, un om apropiat al lui Mitterand - probabil din stafful de campanie al acestuia - s-a prezentat la ambasada României de la Paris cu un mesaj. “Suntem într-o mare dificultate financiară, ar fi spus trimisul lui Mitterand. Nu mai avem cu ce să plătim deplasarile lui Mitterand și ale celorlalți colaboratori în campania electorală. De aceea, camaradul Mitterand vă roagă să transmiteți camaradului Ceaușescu rugămintea de a ne ajuta. Orice sumă ne-ați putea oferi vă va fi înapoiată înzecit de îndată ce vom lua puterea”. Cererea mesagerului francez a fost transmisă pe canalele oficiale “camaradului” de la București, care cu puțin timp în urmă “ștersese” o datorie de 60 de milioane de dolari a unui lider african. Era de așteptat să satisfacă și cererea lui Mitterand, mai ales că România avea interesul să mențină relațiile foarte bune pe care le avea cu acest stat. Potrivit lui Mitran, răspunsul lui Ceaușescu a venit prin Direcția de Informații Externe din M.A.I., la 26 aprilie 1981, arătându-se faptul că un curier va sosi foarte curând cu banii. La scurt timp, acesta a și venit. Aflat la o recepție, Mitran a fost abordat de mesagerul lui Mitran, care i-ar fi spus: “250.000 de franci…Asta numiți voi ajutor?”   

 

…dar ungurii au fost mult mai inspirați

Dupa vizita la ambasada României de la Paris, mesagerul lui Mitterand s-a prezentat cu același mesaj și la ambasada Republicii Populare Ungare. Ministrul consilier al acesteia, Goloslosz, care fusese anterior director de cabinet al președintelui Janos Kadar, s-a adresat telefonic președintelui maghiar care a dispus ca toți banii care-i avea în acel moment ambasada la dispoziție – 200 de milioane de franci – să-i fie dați respectivului trimis al lui Mitterand. Acest lucru Mitran îl aflase chiar de la Goloslosz, o dovadă că în mediul diplomatic informațiile circulă foartcând repede. Gestul lui Kadar avea să fie cât se poate de inspirat, dar și apreciat de partea franceză. Primul șsef de stat străin invitat de Mitterand după ce ajuns președinte al Franței, a fost Janos Kadar, iar prima vizită într-un stat străin, Mitterand a făcut-o în Ungaria. A fost și ocazia cu care într-un interviu acordat unui ziar central din Budapesta, Mitterand a deplâns “durerea poporului maghiar pentru teritoriile și milioanele de cetățeni pierduți de Ungaria la sfârșitul războiului, în favoarea unor vecini”, pe care, este drept, nu i-a nominalizat, dar nu era greu de înțeles la cine făcea luzie președintele francez. Chiar dacă reacțiile diplomatice la aceste afirmații au fost prompte - nu ca acum, când suntem jigniți deschis lipsind însă orice reacție a MAE din România - afirmațiile președintelui francez au demonstrat puținilor inițiați în culisele ascensiunii la putere a președintelui francez, că orice conștiință are un preț. Chiar și conștiința lui Mitterand.

 

Prof. Nicolae Balint

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com