Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Cina Cea de Taină si martiriul celor 12 apostoli

Etnografie, istorie şi tradiţii

          Julia Maria CRISTEA, Viena

 

 

          "Adevăr, adevăr grăiesc vouă, unul dintre voi mă va vinde", acestea sunt cuvintele prin care Iisus consemnează si acceptă cumplita trădare, a prieteniei si credintei. In Joia Mare sau Joia Patimilor, asa cum relatează cele patru Evanghelii  ale Noului Testament, a avut loc Cina Cea De Taină - o ultimă intalnire a lui Iisus cu cei 12 apostoli inainte de răstignirea sa, dintre acestia 11 vor răspandi mai departe credinta crestină, plătind pentru aceasta cu viata. Momentul impartăsirii tainei Eucaristiei, a devenit una dintre cele mai reprezentative tematici iconografice.

Cea mai veche reprezentare a Cinei Cele De Taină a fost realizată in 1447 de Andrea del Castagno - Andrea di Bartolo di Bargilla (1418-1457), un pictor italian renascentist. Aceasta frescă (vezi fotografia) din manăstirea San Apollonia, se afla acum in muzeul Castagno din Florenta. O altă lucrare de referinta este fresca realizată de către pictorul italian Ridolfo Ghirlandajo (1483-1561) pentru manăstirea Angeli din Florenta.

Dar, cea mai celebră si mai controversată lucrare cu aceasta tematică, a fost realizată de către Leonardo da Vinci, care, se pare că nu ar fi fost străin de cele predecesoare.

            In 1495, la comanda ducelui Ludovico Sforza, poreclit Il Moro - "cel intunecat", sponsorul si sustinătorul său, Leonardo da Vinci incepe uriasa frescă in tempera, pe peretele sălii de masă din manăstirea dominicană Santa Maria delle Grazie din Milano, lucrare care i-a luat peste patru ani de lucru.

            El si-a ales din cele patru Evanghelii ale Noului Testament (Matei, Marcu, Luca si Joan) nu momentul cand Iisus impărtăseste apostolilor taina Sfintei Cuminicături, ci trădarea lui Juda: "Adevăr, adevăr grăiesc vouă, unul dintre voi mă va vinde", ilustrand reactiile diferite, absolut omenesti, de uluire, de furie, de stupoare, de neincredere, de teamă, de consternare ale apostolilor, care nu sunt redati static, cu aura sfintilor, ci ca simplii muritori, un adevărat studiu al miscării si fizionomiilor, lucru absolut inedit in pictura religioasă de pană atunci.

            Mai mult chiar, Juda nu a fost marginalizat, asa cum apărea in lucrările predecesoare, ci pus in mijlocul tovarăsilor săi. Să fi fost acest fapt o atentionare - cei mai mari trădători se află intre cei pe care-i avem cel mai aproape de sufletul nostru? Supozitii.             Monumentala lucrare a starnit acelas ecou reverberat peste sute de ani, la fel ca surasul enigmatic al Mona Lisei.

            Regele Francisc I - François Ie r- le Roi-Chevalier (1494-1547), a fost atat de entuziasmat de frescă incat a dorit s-o ia cu perete cu tot in Franta, lucru irealizabil de altfel, cel putin in acele timpuri. Drept pentru care Giorgio Vasari (1511-1574), arhitect, pictorul familiei de’ Medici si biograf al artistilor florentini (printre care Leonardo da Vinci, Raffael si Michelangelo), a comentat foarte amuzat: "majestatea sa a pierdut datorită acestui fapt, plăcerea de a o avea, astfel fresca a ramas in Millano".

 

Mozaicul din Minoritenkirche - Viena

 

In 1796 Napoleon a transformat sala de masă a manăstirii Santa Maria delle Grazie in grajd de cai. Se pare ca "Micutul Corsican" avea o adevărata obsesie, in timpul ocupării Vienei - 1809, a transformat si biserica Minoritilor in grajd. Si nu a fost singura din Viena "reprogramata" in acest sens.

 

Totusi, impresionat de monumentala frescă, a comandat vestitului artist mozaicar italian Giacomo Raffaeli (1753-1836) să-i execute o lucrare identică. Doar ca acesta, folosind tehnica mozaicului specifică scolii italiene, respectiv bucăti extrem de mici - chiar de cativa milimetri, puse fără niciun spatiu intre ele in scopul de a reda fidel imaginea, lucrarea a putut fi terminată mult după ce Napoleon a fost deportat pe insula Sf. Elena.  Si pentru că mozaicarul pretindea plata muncii sale de ani de zile, socrul lui Napoleon - Franz I al Austriei (tatăl Mariei Louise) a cumpărat cele 12 placi masive de ciment, groase de 24cm. cu greutate totală de 20 de tone, in care era integrat mozaicul, aducandu-le la Viena. Initial a dorit să fie montate in capela palatului Belvedere, dar pentru monumentala lucrare (9,18 m lătime, 4,47 m inăltime) nu exista locul corespunzator, asa că s-a ales biserica Minoritilor - Minoritenkirche, unde se află si in ziua de astăzi.

 

            Mozaicul este atat de minutios realizat, incat practic dă impresia că este pictură. Avantajul net - si-a păstrat culoarea, poti să stai să-l privesti ore intregi nu numai 20 de minute ca in manăstirea Santa Maria delle Grazie (unde intr-o ora sunt admisi doar 100 vizitatori), nu plătesti intrarea, nu trebuie să te treci pe o lunga listă de asteptare, poti realiza cum arăta originalul inainte ca fresca să fi fost distrusă de călugarii lipsiti de pietate - atat pentru icoana in sine, cat si pentru opera de artă si mai ales poti să reflectezi in liniste, să te regăsesti, atunci cand viata iti oferă cu certitudine, hopuri - mai bine zis prăpăstii, din care crezi că nu poti să iesi.

 

Gobelinul din Vatican

 

Monumentala lucrare a lui Leonardo da Vinci a fost in următorii ani de nenumărate ori reprodusă in Italia si Flandra, in majoritatea cazurilor, aceste copii au fost distruse de coltii vremii, agresiunea sau nepăsarea oamenilor. De referintă a ramas gobelinul realizat fantastic de minutios - in ceea ce priveste personajele  (mai putin ambianta incăperii), ce se găseste in posesia Vaticanului.

El a fost confectionat la comanda regelui François Ier - le Roi-Chevalier (1494- 1547), pentru a-l face cadou de nuntă in 1533 Dauphin-ului Frantei, viitorul rege Henri II (1519 - 1559) la căsătoria sa cu Katharina von Medici (1519-1589)

           

Mai necunoscători in ale artei si ciudat de ireverentiosi cu cele sfinte, călugarii au sacrificat mijlocul frescei lui Leonardo, tăind practic picioarele lui Iisus si ale apostolilor din apropierea lui, pentru a face o usă. Ulterior peretele a fost refăcut, dar nu si desenul, ramanand doar o pată colorată.

 

In 1943 o bombă a dăramat peretele sudic al manăstirii, printr-o intamplare fericită fresca nu a fost distrusă. Ea a fost de nenumarate ori restaurată, ultima oară din 1978 pană in 1999. Din 1980 este inscrisă de UNESCO intre monumentele culturii universale.

Am vizitat de curand biserica Minoritilor. Am privit indelung impresionantul mozaic si m-am gandit, oare cat se mai stie despre aceia care timp de aproape 3o de ani au raspandit religia, plătind cu viata pentru asta, stră-stră-străbunii (pe drept se pot numi asa) a celor 2.200.000.000 de crestini din zilele noastre?Asa m-am hotărat să scriu pentru cei care poate nu au reusit sa vadă minunata lucrare. Si poate - asa ca mine, nu au stiut prea multe despre acesti martiri, mesageri ai credintei.

 

            Leonardo da Vinci a dispus apostolii in patru grupuri de cate trei, care stau deoparte si alta personajului central - Iisus, si reactionează fiecare in felul său, la incredibilele lui vorbe: "Adevăr, adevăr grăiesc vouă, unul dintre voi mă va vinde". Pornind de la stanga spre dreapta, primul grup este alcătuit din apostolii Bartolomeus (Vartolomei), Jakobus (Iakob) cel tanăr si Andreas (Andrei)

 

Bartolomeus - se presupune că este vorba de acelasi personaj numit Nathanel (cel dăruit de Domnul) descris in Evanghelia dupa Joan. Indignat si nevenindu-i să creadă cele auzite, el a sărit de pe scaun, parcă strigand: "Doamne, nu poate fi adevărat". Bartolomeus a predicat cuvantul Domnului in India, Mesopotamia, Egipt si Armenia si pentru că nu a acceptat să renunte la credinta sa a fost jupuit de viu, apoi răstignit - la dorinta sa - cu capul in jos, deoarece considera că nu este vrednic să sufere acelasi martiriu ca si Hristos. Craniul sau  se află din 1238 in Bartholomeuskirche ( Biserica Sf. Bartolomeus) din Frankfurt am Main.

            Jacob cel tanăr (al doilea din stg), a devenit primul episcop al Jerusalemului. El a fost aruncat de pe zidul templului, apoi lapidat. Se crede că lui i se datorează cel mai vechi formular de liturghie răsăriteană, datand din epoca apostolică.

            Andreas - Andrei, fratele lui Petru - si el tot pescar, a răspandit crestinismul in Mica Asie, Rusia (unde este considerat Sfantul Ocrotitor al Natiunii - fiind reprezentatat pe Steagul Marinei de război si al Grănicerilor sub forma Crucii Sf. Andrei), Scotia (steagul tării reprezintă aceeasi cruce), Bitinia, Bizantia, Tracia si Macedonia, cu tinuturile de pe tărmul apusean al Marii Negre (Pontul Euxin). El a fost răstignit cu capul in jos la Patras (langa Corint-Grecia), pe o cruce in forma de X, care poartă denumirea "Crucea Sf. Andrei".  

 

Al doilea grupaj ii reprezinta pe apostolii Juda Ischariot, Petru  si Johannes - Ioan. Juda este identificat prin punga pe care o tine in mană, reprezentand legendarii 30 de arginti pentru care l-a vandut pe Iisus. Dupa moartea acestuia, de remuscări, Juda s-a spanzurat. Petru, după relatările evanghelistilor il chema de fapt Simeon - numele de Petrus (in latina si greacă insemnand - piatră) i-a fost dat de către Iisus. Fiind primul său apostol, Iisus i-a spus: "pe această piatră se va clădi biserica mea". El a răspandit crestinismul in Asia Mica, Grecia si a fost uns la Roma (dupa cum afirmă religia catolică) ca primul Papă. In timpul domniei lui Nero (anii 64/67), deoarece nu a vrut să renunte la credintă, a fost răstignit - la dorinta sa cu capul in jos. Se spune  - Catedrala Sf. Petru din Vatican, a fost inaltată peste mormantul sau.

 

 Si in sfarsit, ultimul din acest grupaj, Johannes - Ioan, descris de către evanghelisti drept "cel mai iubit tanăr a lui Iisus", este cel care a starnit in ultimul timp cele mai inversunate controverse. El a devenit primul mitropolit al Jerusalemului, a distrus cu un singur cuvant templul păgan din Ephesus si a reinviat apoi pe preotul său.  Se spune că a fost prins, dus la Roma unde a fost bagat intr-un cazan cu ulei clocotit - dar, printr-o minune, a scăpat cu viata, ca in cele din urmă, dandu-i-se alternativa de a renunta la crestinism sau a bea otravă, a preferat sa moară.

            In centrul compozitiei este Iisus, privind spre mana sa stangă, cu palma in sus, ca si cum tocmai ar fi rostit cuvintele care i-a surprins pe toti: "Adevăr, adevăr grăiesc vouă, unul dintre voi mă va vinde".

 

Urmează grupajul apostolilor aflati imediat in stanga lui: Toma, Jacob cel Bătran si Filip.

Toma este reprezentat cu degetul ridicat, ca si cum ar fi intrebat: "cum, cine să facă asa ceva?". El este supranumit si  Necredinciosul, deoarece s-a indoit de invierea lui Iisus: “Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20:25). Numai după ce Iisus l-a lăsat să-i atingă rănile, Toma s-a aruncat in genunchi in fata lui si i-a spus: "Domnul si Dumnezeul meu", se pare că singurul dintre apostoli care l-a numit astfel pe Iisus. Toma  a răspandit crestinismul in Iran, India si Persia - legenda spune ca aici i-ar fi intalnit pe Cei Trei Crai de la Răsărit. El a fost spintecat cu sabia in India - Malaipur. In acest loc care a căpătat denumirea de Muntele lui Toma, s-a ridicat o biserica dedicată lui.

 

            Langă el se află Jakob cel Bătran, cu mainile larg desfăcute a stupoare: "nu este posibil, nu poate fi adevărat!". Care au fost coordonatele vietii lui? El a răspandit crestinismul in Peninsula Iberica, mai ales Spania. Dupa peste 40 de ani s-a intors in Jerusalem unde la porunca regelui Herodes Agripa (70 e.n.) i s-a tăiat capul. Trupul său a fost dus la Sinai si deasupra mormantului său a fost ridicată vestita manăstire. In sec. VIII moastele lui a fost recuperate de la Sarazini, duse in Spania iar mormantul lui a devenit vestitul loc de pelerinaj sfant - Santiago de Compostela. Langă Jakob cel Bătran este Philipus (Filip). El este consternat, a sărit de pe scaun ducand ambele maini spre piept, ca si cum ar intreba: "Doamne, nu cumva crezi ca eu sunt vinovatul?". Ce a devenit el? Pană aproape de sfarsitul vietii a raspandit credinta in randurile nomazilor din stepele sudice rusesti, apoi s-a intors in Europa unde, la 87 de ani, a fost răstignit in Hierapolis (Astăzi Pumukkale-Turcia).

 

Ultimul grupaj ii reprezintă pe Matthäus (Matei), Thaddăus (Tedeu) si Simon - denumit si Cananeul. Primii doi sunt intorsi catre Simon, ca si cum l-ar intreba: "Tu stii ceva despre asta? Poate fi adevărat cele spuse de Iisus?". Matthăus - Matei, a fost cel care a scris prima Evanghelie asupra vietii Domnului său. El a răspandit crestinismul in Judeea si Etiopia - unde a convertit-o pe fiica regelui, drept pentru care, la porunca acestuia, a fost decapitat pe altarul unui templu. Thaddăus (Juda-Tadeu) a plecat să răspandească credinta in Eddesa (Turcia) apoi in Iran  si Persia - unde a fost decapitat deoarece nu a vrut să renunte la crestinism. Dupa relatările ortodocsilor armeni, Sf. Tedeu ar fi ridicat in anii 66 o manăstire cu biserica Qara Kelisa (Biserica Neagra), care, există si acum, fiind de nenumărate ori renovate. Odată pe an, de ziua Sf. Tedeu, ca la un adevarat pelerinaj, armenii crestini vin din toate colturile Iranului pentru a participa la slujba facută special in cinstea lui. Ultimul dintre apostolii care au luat parte la Cina cea de Taina este Simon Zilotul sau Cananeul. El a predicat in Egipt si Mauritania si a fost răstignit in Persia.

            Nu intentionez să fac o prelegere religioasa, nu am nici pregătirea, nici competenta si nici convingerea in acest sens. Dar m-a impresionat si continuă mereu să ma atragă monumentala lucrare a lui Leonardo da Vinci. Si multele controverse legate de ea, starnite acum, dupa mai bine de cinci secole, aceasta datorită cartii lui Dan Brown - Codul lui da Vinci „The Da Vinci Code" (2003), care doreste să faca parcă Tabula Rasa, cu credinta celor in jur de 2.200.000.000 de crestini. Un fel de David, care-l infrunta pe Goliath...dar fără sa aibă succesul personajului legendar.

            O carte aparută in editura americană Doubleday Fiction (asta spune multe), unde se combină stilul politist cu teoria conspiratiei, deoarece, asa cum afirmă autorul: "Oamenilor le plac conspiraţiile". Este de fapt a doua din trilogia cu tematică religioasă. Inceputul l-a facut "Ingeri si demoni" (2000) in care se tratează tot o controversă religioasa, şi anume rivalitatea seculară dintre Vatican (Biserica Catolică) şi confreria secretă - Illuminati, următoarea carte - Cheia lui Solomon este in curs de aparitie.

            Se pare ca Dan Brown a realizat că thrillere sale dedective, de senzatie, nu-i aduc rezultatul scontat, asa incat s-a orientat spre tematici care sub o forma sau alta, pro si contra, ar fi incitat intreaga opinie publică. Se pare că a intuit succesul pe care-l va avea abordarea tematicii antireligioase, probabil după enormul scandal mediatic izbugnit initial in 1995 in Austria, datorită descoperirii faptului că episcopul Vienei - Breuer, ar fi avut si practicat in tinerete, cu elevii săi din seminarul teologic, deprinderi homosexuale, drept pentru care, la presiunea mediei, Papa Johannes Paul II a trebuit să accepte schimbarea si exilarea lui din tară. 

            Acest scandal a functionat după principiul dominoului, intinzandu-se ca un flagel in lumea intreagă si dand la iveala lucruri surprinzătoare din culisele catolicismului. E un fapt incontestabil. Presupunerea este legată de faptul că afirmatiile lui Dan Brown au fost atat de socante, incat cartea a starnit interesul lumii intregi, contestatari si adepti, fiind tradusă in 44 de limbi si editată in 40 miloane de exemplare. Banii nu au miros nici constiintă. Actiunea socantă a cărtii care a fost o adevărată Hirosimă sau Nagasaki, se desfăsoară intr-o singură noapte, cand, se pun in fata cititorului o sumedenie de coduri, mistere si conspiratii, fapt care incită si generează nenumărate intrebări.

 

După interpretarea sa, Johannes - Joan, "cel mai iubit dintre tinerii apostoli", nu ar fi fost bărbat ci Maria Magdalena, sotia lui Iisus. Deci, "variatiuni pe aceasta temă". Pro si contra. Următoarele speculatii au "presupus" că Leonardo da Vinci, ar fi ilustrat prin cei 12 apostoli, succesiunea zodiilor, primul din dreapta - Simon, reprezentand zodia Berbec. De unde aceasta ipoteză? Următorul apostol - Juda Tadeu este de fapt autoportretul lui da Vinci, născut după cum se stie in Zodia Taurului.

 

Mergand mai departe, Johhanes - Joan, reprezintă Zodia Balantei, aflată după cum se stie sub semnul lui Venus, al frumusetii, farmecului si dragostei. De fapt figura lui Johannes este foarte efeminată, ceea ce probabil, a dat nastere la diferitele supozitii. Ultimul dintre apostoli (de la stg. la dr.) - Bartolomeus, ar corespunde zodiei Pestilor. Surprinzator sau poate elocvent in acest sens este felul in care i-au fost desenate picioarele, in formă de coadă de peste. Cel putin astfel interpreteaza căutătorii de "noduri in papură"...

   Intre Iisus si Johannes ( inclinat gratios pe umărul lui Petru) există un spatiu in forma de V, care ar sugera Sfantul Gral. Mai mult chiar, Iisus este reprezentat in haină rosie si mantie albastră, in timp ce Maria Magdalena are haina albastră si mantia rosie - perfecta reprezentare a unitătii Yin si Yang. Supozitii. Ipoteze. Prezumtii. Speculatii. Atacul adevărurilor credintei?...

 

Oare Leonardo da Vinci, el insusi homosexual si in conflict cu biserica, a dorit să lase posteritatii, un zambet mai enigmatic decat al Giocondei? Sau poate un hohot de ras?

 

Nu vom stii niciodata si nici nu trebuie să stim. Poate că ar trebui să adoptăm neprecupetit consemnările Evangheliei, chiar dacă nu am citit-o niciodată, ci ne-au rămas desprinse din context, cuvintele spuse de Iisus, Tomei - Necredinciosul: "Toma, tu crezi pentru că ai văzut cu ochii; fericiţi sunt cei care nu văd şi totuşi cred". Asa, nu am fi in pericol să ne indoim sau poate să pierdem CREDINTA, poate singurul sprijin moral, speranta care ne ajută să parcurgem lungul maraton al vietii, primind cu resemnare tot ceea ce destinul ne-a programat. Si bune, dar mai ales rele.

 

Privind superbul mozaic din Biserica Minoritilor, toate aceste speculatii pragmatice, mi-au adus in minte poate in mod prozaic, doua zicale: "In pomul fără roade, nu dă nimeni cu piatra" si mai ales: "Calomnia este ca fumul care murdăreste cosul prin care iese, dar nu reuseste sa intineze seninul cerului". Ganduri...

 

Julia Maria CRISTEA

Viena

 

Redacţia Agero - Copierea neautorizată a acestui articol va fi sancţionată juridic

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumănischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)