Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

 

Copiii Führerului

Ioana D. Hares, Austria

 

Unul dintre cele mai macabre episoade ale maniei naziste a fost operatiunea secreta Lebensborn, gandita de politicianul si seful Politiei Secrete Naziste, Heinrich Himmler. Acesta a propus Führerului un experiment care ar fi trebuit nu doar sa acopere pierderile omenesti ale razboiului, ci si sa aduca sange proaspat trupelor sale de elita. Pe scurt, fabrici de copii –izvoare de viata- unde anumiti tineri si tinere standardizati urmau sa se impreuneze, iar copiii crescuti ca si copii de Führer.

Desi, se spune ca la inceput Hitler s-a aratat reticent, posibilitatea ca prin succesul experimentului sa capete o armata de ostasi loiali, inalti si blonzi l-a cucerit. Asa se face ca in 1936, intr-un mic sat in apropiere de München, politicianul Himmler supraveghea personal constructia primului camin-fabrica de copii, unde urmau sa se nasca exemplarele demne de viata.

Cele mai elegante piese de mobiler, confiscate unor familii de evrei trimisi la Dacau, imbogateau interiorul. Managementul intregii operatiunii avea loc intr-o locatie discreta, o casa confiscata scriitorului Thomas Mann. Proiectul urma a fi finantat din sume de bani retrase constant si fortat liderilor SS. Acesti bani erau destinati conditiilor de trai necesare noilor exemplare de oameni.

 

Foto: Plimbarea de dimineata, impreuna cu copilasii la un camin Lebensborn, Bavaria 1945.

In timp, succesul proiectului a justificat constructia a inca 9 astfel de camine pe teritoriul Germaniei, alte 9 in Norvegia, 2 in Austria, si cate unul in Danemarca, Franta si Tarile Benelux. Desi numerosi candidati s-au oferit voluntar si entuziast in acest proiect care servea scopurilor Germaniei naziste, acestia trebuiau sa treaca un test strict de puritate rasiala. Preferati erau blonzii cu ochi albastri sau verzi, iar obarsia lor pe linie descendenta trebuia sa fie urmaribila pe cel putin trei generatii. Din totalul de aplicante, de pilda, doar 40% au trecut testul si au primit admisia in programul Lebensborn. Majoritatea erau nemaritate si barbatii erau exclusiv membri SS.

Himmler a adaugat ulterior inca un filon de producere a unor viitori barbate si femei demni: la ordinul superiorilor, membri ai Politiei Secrete au rapit peste 250 000 de copii (100 000 doar din Polonia!) –orfani sau nu- din intreaga Europa, pe care ii aduceau la camine si ii dadeau in ingrijirea unor mame-gazda. Copiilor balai cu ochi de azur, le-a fost masurata distanta dintre partea din fata si partea din spate a craniului si cei corespunzatori au fost smulsi unor parintilor francezi, danezi, polonezi, belgieni sau olandezi. Din acest numar mare de copii, multi nu au supravietuit. Daca erau la o varsta care le permitea sa inteleaga ce li s-a intamplat, daca refuzau sa invete limba, erau prea infricosasti ca sa uite sau pur si simplu se dovedeau a fi imposibil de germanizat, erau batuti si /sau exterminati. Mamele-gazda erau invatate sa le repete micutilor la nesfarsit ca ei au fost de fapt deliberat abandonati de parintii lor. Doar in Lebensborn-urile din Germania 11 000 de noi nascuti au fost botezati in rit nazist: pe paturica verde-padure cu insemne SS si inconjurat de lauri, pruncul era asezat sub bustul lui Hitler, langa o fotografie a mamei; se atingea capul micutului cu un pumnal cu insemnele SS si se spunea formula: “Vei primi numele de X. Vei fi un barbat brav!”  Himmler insusi dovedea o atentie sporita copiilor nascuti de ziua sa, 7 octombrie. A avut el 2 copii nelegitimi nascuti in fabrica.

Ideea a crescut ca un rau mare si a mai fost calculata o posibilitate: o natie careia Germania nazista ii acorda respect era Norvegia; s-a socotit ca in calitatea lor de descendenti directi ai vikingilor, norvegienii au in gena lor nationala indrazneala si rezistenta. Dintr-o asemenea combinatie ar fi rezultat un turbo teuton, un fiu sau o fiica vrednica pentru tata Führer. Cei aproape jumatate de milion de soldati germani in Norvegia au fost insarcinati (sic!) cu o misiune cinica: sa faca afaceri pentru Hitler. Potrivit ordinului, a fost emisa o circulara cu titlul SS pentru o Germanie grandioasa. Episodul III: Leagan si Sabie, unde soldatilor le era ordonat ca in cea mai profunda ordine morala, sa faca cat mai multi copii –legitimi sau nelegitimi – si sa convinga mamele ca acestea -la randul lor- sa-si convinga copiii sa ceara ulterior voluntar custodia germana. Femei conforme din punct de vedere rasial - in cele mai multe cazuri aventuri de o noapte a ofiterilor SS - au fost invitate la caminele fabrici de copii unde ar fi avut posibilitatea sa nasca in discretie si siguranta.

Dupa 4 ani, la 1939 programul nu a dat roadele sperate de Himmler. In disperare de cauza, a emis un ordin direct SS-ului si politiei sa faca cat mai multi copii pentru a acoperi pierderile umane de razboi. Acest ordin a creat controversa. Mult germani au simtit ca acceptarea ar fi insemnat acceptarea promiscuitatii. In final, Himmler a trebuit sa dea inapoi, insa a pastrat mereu o atitudine oficiala benevola nasterilor nelegitime.

Dupa moartea lui Hitler, in vara lui 1945, copiii din programul Lebensborn au fost retrasi in casele private ale unor familii de germani. Ce destine au avut acesti copii a fost o loterie, putini au reusit sa faca pace cu trecutul: unele mame-gazda i-au adoptat, iubindu-I ca si cum ar fi fost ai lor; altii, mai marisori, au refuzat ei insisi sa se intoarca “acasa”, in cazul lor propaganda nazista fiind inoculata adanc in fiinta lor. Unii copii nascuti in centre au cautat sa-si descopere parintii, cautare sortita din start a fi una nefericita, intrucat nu aducea liniste sa stie ca tatal lor a fost cu siguranta un criminal de razboi. Aproximativ 25 000 de copii au fost reintorsi famililor lor din tarile de unde au fost rapiti, insa unii nu s-au mai putut adapta, nemaiintelegandu-si originea si pe cine trebuie sa iubeasca. Au fost acoperiti de rusine si alienare. Altora le-a fost smulsa biogarfia si au fost antrenati in cadrul servicilor secrete din RDG ca agenti de spionaj.

Micutilor rapiti din tarile de origine li se recunoastea un drept nepretuit, acela de a poseda un pasaport pentru tara lor de origine. Numarul spionilor cu biografia furata din programul Lebensborn nu se cunoaste cu exactitate, dosarele lor fiind distruse. Chiar si astazi mai traiesc unii dintre acestia, destine care undeva au o dublura, discreta si nevindecata. Exista azi dovezi ca si KGB-ul sovietic a facut uz de acesti copii in Germania de Est.

Actualmente, guvernul german nu recunoaste celor nascuti sau rapiti si crescuti in centrele-fabrici de copii nici o despagubire morala, nici o recunoastere a tragismului destinului lor, argumentand ca ceea ce s-a intamplat a fost o circumstanta a razboiului.

 

Ioana D. Hares, Austria

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Dreptul de aproba copierea articolelor prezentate in revista AGERO apartine detinatorilor de copy-right (autorul/autoarea), care trebuie contactati si informati in timp util.  Orice preluare de texte din revista AGERO fără aprobarea autorilor și precizarea sursei intra sub incidenta "Legii drepturilor de autor".

 

Impressum

 


Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero, Deutschland

Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu (Rumänien). Redakteure: Ion Măldărescu, Cezarina Adamescu (Rumänien)