Pagina de front | Istorie | Proză și teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate și apeluri

 

 

 

Crimele împotriva umanității nu se prescriu

Din când în când în când, trebuie să ne mai aducem aminte

 

Prof. Nicolae Balint

 

În punctul numit Suscut, din raza localității Cămărașu (Cluj), în apropiere de Sărmașu-Mureș, existau două gropi comune. În ele se aflau un total de 126 de cadavre, dintre care 31 de bărbați adulți, 52 de femei adulte și 43 de copii până la vârsta de 15 ani. Toate victimele erau din localitatea Sărmașu-Mureș. În februarie 1945, o comisie medico-legală a procedat la deshumarea cadavrelor. Concluzia? Moarte violentă prin împușcare, iar în cazul multor copii, moarte violentă prin asfixiere, aceștia fiind îngropați de vii. Vinovații?...

 

O necesară introducere 

 

Trecerea României de partea forțelor Națiunilor Unite, după 23 august 1944, a determinat armatele germane și maghiare să treacă la o puternică ofensivă contra României pătrunzând în Câmpia Transilvaniei pe o adâncime de circa 30-60 de km, peste linia de frontieră impusă prin Diktatul de la Viena. Unități ale armatei și jandarmeriei maghiare au ocupat localitățile Sărmașu și Luduș situate în apropierea frontierei, care făceau atunci parte din județul Cluj-Turda. În localitatea Sărmașu existau la acea vreme 142 de evrei, iar în Luduș 575, localitățile fiind și centre de plasă. Pe data de 5 septembrie 1944, localitatea Sărmașu, din actualul județ Mureș, a fost ocupată de trupele maghiare, iar două zile mai târziu a avut loc o consfătuire secretă care s-a ținut în localitate, la locuința farmacistului Varga Iuliu. Au luat parte Biro Jozef, ofițer în rezervă - instalat de autoritățile militare în funcția de prim-pretor al plășii Sărmașu - Betegy Sandor, Wakszman Karoly și Wakszman Elemer (tată și fiu), Bethlen Daniel, Kemeny Bela, Maitelely Istvan, Gall Jozsef, mari proprietari din zona respectivă. Pe data de 8 septembrie 1944, a fost declanșată acțiunea de arestare și internare a tuturor evreilor din localitatea Sărmașu, într-un lagăr improvizat pe teritoriul localității, iar pe 16 septembrie 1944, cpt. Lancz Laszlo, care se afla în localitatea Sărmășel, la 3 km de Sărmașu, a transmis telefonic la compania de jandarmi din Sărmașu ordinul de a se trece la executarea evreilor. Ordinul a fost recepționat de către telefonista Elisabeta Păcală, de la oficiul telefonic Sărmașu, care după eliberarea localității, a făcut cunoscut acest fapt Comisiei de anchetă. În aceeasi zi, de dimineață - 16 septembrie 1944 - 20 de evrei apți de muncă au fost duși de jandarmii maghiari la hotarul localității Cămărașu, pe dealul numit Suscut, unde au fost obligați să sape două gropi mari și adânci. În după-amiaza zilei respective, cei 126 de evrei aflați în lagărul improvizat din Sărmașu, au fost îmbarcați în care cu tracțiune animală și duși la locul numit Suscut, iar în noaptea de 16/17 septembrie, au fost executați de jandarmii și militarii maghiari. Corpurile lor au fost apoi îngropate în cele două gropi comune săpate dimineața. (foto: momentul deshumării și cercetării victimelor).

 

Indiferent de timp și loc, crima nu se prescrie

 

Aceleași trupe de ocupație maghiare, au mai săvârșit un masacru și la Luduș, după ce au ajuns în această localitate începând încă din seara zilei de 5 septembrie 1944. Pe baza cercetărilor ulterioare, s-a putut stabili că între 5-13 septembrie, acestea au împușcat alți 13 evrei, ale căror corpuri au putut fi identificate după eliberarea localității. Cei asasinați la Luduș, au fost Polac Mihai, Polac Vilma și fiicele lor, Rozalia și Maria, Gluck Iosif și fiica lui Rozalia, Fred Mauriciu și Fred Ghizela. Surorile Haller Sarolta, Haller Fani și Haller Rozalia, împreună cu Maria Kopstein și Izrael Adelca au fost împușcate în pivnița locuinței familiei Haller, după ce au fost siluite. Două dintre aceste victime au fost asasinate în urma unui denunț facut de Bartha Elisabeta din Luduș care, după eliberarea localității de către trupele române, a fost condamnata la 5 ani de închisoare. Cercetările împotriva celor vinovați de masacrul de la Sărmașu și Luduș, dar și în cazul altor masacre comise de trupele de ocupatie maghiare pe teritoriul Transilvaniei, au fost începute în cursul anului 1945 și finalizate în 1946. În același an, 1946, ancheta în cazul masacrului de la Sărmaș fiind finalizată, Tribunalul Poporului din Cluj a anunțat următoarele sentințe: cpt. Lancz Laszlo, lt. Vecsey, slt. Halasz, slt. Fekete, plt.maj. Szabo, plt. Horvath Istvan și plt. Polgar au fost condamnați la moarte prin împușcare, iar soldatul de jandarmi Panczel Janos, participant la masacru, a fost condamnat la 20 de ani de muncă silnică. Cetățeanul Soos Istvan din localitatea Sărmașu, membru al gărzii civile maghiare, unul dintre paznicii lagărului a fost condamnat la 5 ani temniță grea. Tribunalul Poporului din Cluj a mai judecat și condamnat în cursul anului 1946, un număr de 199 de persoane, dintre care 27 din județul Mureș. Dacă identitatea celor vinovați, precum și gradul lor de vinovăție s-a putut stabili, totuși numai o parte dintre ei au putut fi arestați. În condițiile create de sfârșitul războiului cea mai mare parte dintre aceștia s-au sustras arestării, reușind să-și piardă urma în lumea largă. Dar poate că n-au reușit să se sustragă din fața propriei lor conștiințe, la a cărei judecată, mai devreme sau mai târziu, au ajuns. A se vedea, spre exemplu, cazul farmacistului Iuliu Varga și al soției sale Ecaterina, ambii din Sărmaș, care s-au sinucis pe data de 5 noiembrie 1944 sau al altui autor moral, locuitorul Kiss Pavel din Sărmaș, care s-a spânzurat în timpul cercetarilor. Peste mai bine de jumatate de veac, aceeași soartă o va avea și criminalul de război Wass Albert, cel care la o vârstă înaintată, urmărit fiind probabil de coșmarurile tinereții sale încărcate, s-a sinucis.

 

De luat aminte! Cum au știut românii să acționeze în apărarea evreilor și a Transilvaniei

 

În lunile premergătoare Conferinței de la Paris, prim-ministrul Ungariei, Nagy Ferenc, în fruntea unei numeroase delegații oficiale, a făcut un turneu de propagandă în Occident și în SUA, cu scopul evident de a îmbunătăți șansele Ungariei la Conferința ce urma să aibă loc, mai ales în problema Transilvaniei. În timp ce acesta se afla în Occident, importante documente privind cele întâmplate în Transilvania în perioada ocupației maghiare - inclusiv masacrul împotriva celor 126 de evrei de la Sărmașu și a celor 13 de la Luduș - au fost înmânate de dr. Kiraly Janos (președinte al Organizației Foștilor Evrei Deportați) prin intermediul lui Aurel Socol, lui Iuliu Hațieganu (foto). Această acțiune a fost mediată de Raul Șorban, cunoscut avocat al timpului și care ulterior a fost onorat de statul evreu cu titlul de "drept între popoare" pentru acțiunea sa de ajutorare a evreilor din Transilvania în perioada 1940-1944. Eminentul profesor, dr. în medicină Iuliu Hațieganu de la Universitatea din Cluj, a reușit pe canale neoficiale să trimită plicul primit de el, astfel încât să ajungă la Departamentul de Stat, dar și la un cunoscut publicist american de la "Christian Science Monitor", ziaristul Markham. Materialul a fost publicat în cele mai mari ziare din SUA, în timp ce primul-ministru al Ungariei se afla acolo. Cererea acestuia de audiență la Casa Alba a fost refuzată. Informațiile apărute în presa americană, concomitent cu rapoartele care au parvenit Departamentului de Stat, au determinat respectivul refuz. Date fiind condițiile, refuzul era dealtfel unul cât se poate de firesc. 

 

Lista condamnaților - criminali de război - din județul Mureș:

Subprefecți de județe:

- dr. Marton Zsigmond, cetățean maghiar, subprefect al judetului Mures, condamnat la închisoare pe viață, în contumacie;

Primari: 
- dr. Majay Ferencz, cetățean român de naționalitate maghiară, primar al municipiului Târgu-Mureș, condamnat la 20 de ani închisoare, în contumacie;

 - dr. Schmidt Emeric, cetățean român de naționalitate germană, primar al orașului Reghin, condamnat la 10 ani închisoare, acuzatul prezent la proces;

Ofițeri de jandarmi și de poliție: 

- col. dr. Pap Janos, cetățean maghiar, comandant al circumscripției de jandarmi nr. X, cu reședința în Târgu-Mureș, condamnat la moarte, în contumacie;

 - col. Zalantai Janos, cetățean maghiar, comandant al legiunii de jandarmi Mureș, condamnat la moarte, în contumacie; 

- lt. de jandarmi Szentpali G. Kalman, cetățean maghiar, comandant al sectorului de jandarmi Reghin, condamnat la 20 de ani muncă silnică, în contumacie;

- dr. Bedo Geza, cetățean maghiar, chestor-șef al Poliției de Stat Ungare Târgu-Mureș, condamnat la moarte, în contumacie;

- Dudas Janos, cetățean maghiar, șeful Poliției de Stat Ungare Reghin, condamnat la muncă silnică pe viață, în contumacie; 

Militari din armata maghiară: 

-          general de corp de armată Kozma Istvan, cetățean maghiar, comandant al garnizoanei Târgu-Mures, condamnat la închisoare pe viață, în contumacie;

- col. Kormeny Geza, cetățean maghiar, comandant al administrației militare a municipiului Târgu-Mureș, condamnat la muncă silnică pe viață, în contumacie;

 - maior Komaromy Geza, cetățean maghiar, comandant al administrației militare a orașului Reghin, condamnat la 25 de ani închisoare, în contumacie;

Funcționari de stat și particulari: 

- dr. Henner Ferenc, cetățean maghiar, prim-notar la Primăria municipiului Târgu-Mureș, condamnat la 12 ani închisoare, în contumacie;

- dr. Javor Erno, cetățean maghiar, prim-notar la Prefectura județului Mureș, condamnat la 12 ani închisoare ;

- Cerdacsics Jeno, cetățean maghiar, consilier la Primăria orașului Reghin, condamnat la 10 ani închisoare, în contumacie ;

- Kugler Gyorgy, cetățean român de naționalitate maghiară din Reghin, funcționar particular, condamnat la 15 ani închisoare, prezent la proces; 

Denunțători și provocatori:

- Lax Jozef, cetățean român de naționalitate evreu, bijutier în municipiul Târgu-Mureș, denunțător, condamnat la 3 ani închisoare, acuzatul fiind prezent la proces ;

Militari germani, SS și Gestapo: 

- maior Schroder, prenume necunoscut, cetățean german din formațiunile SS, șef al secției Gestapo, din Târgu-Mureș, ca trupă de ocupație în anul 1944, condamnat la moarte, în contumacie ;

 

(Extras din lista cu cele 199 de persoane condamnate pentru participarea la acțiuni împotriva populației evreiești din nord-vestul Transilvaniei, în timpul ocupației ungare, în perioada anilor 1940-1944. Datele fac parte din hotărârile originale ale Tribunalului Poporului și ale Curții de Apel Cluj, sentința nr. 8 din 31.05.1946)

 

ÎN LOC DE CONCLUZII

Poate că instituțiile statului român, plătite din bani publici, vor avea bunăvoința să caute și să verifice dacă urmași (sau pretinși urmași) ai celor declarați criminali de război au cerut și obținut după 1990 în România, proprietăți. Dacă da, aceste acte sunt lovite de nulitate. Pentru simplul motiv că deciziile sau sentințele date de instanțele din România acelui timp – fie ele chiar și Tribunale ale Poporului – au fost recunoscute de Comisia Aliată de Control. Ce ziceți, e un subiect interesant? Lista cu criminali de război o aveți - în Monitoarele Oficiale ale României din anii 1945 și 1946 veți mai putea găsi și alte asemenea liste - iar un program de calculator v-ar putea ajuta să vedeți cine, în ce calitate, în numele cui și la ce instituție sau instanță ar fi putut revendica ceva.... Crimele împotriva umanității nu se prescriu. Nu uitați domnilor guvernanți!    

 

NICOLAE BALINT


CASETA 1

„Astăzi, 21 februarie 1945, ora 11, subsemnații: dr. Emil Mora, medicul Circumscripției Sărmaș și dr. Ghiță Gavrilă, medic al Circumscripției Sânpetru de Câmpie, însoțiți fiind de dl. cpt. Pușcașiu Emil, comandantul Legiunii de Jandarmi Cluj și de dr. Hirsch Adolf, medicul Comunității Evreiești, ne-am deplasat în urma adresei nr. 327443/1945 a Curții Marțiale a Corpului 6 Teritorial Sibiu, în comuna Cămăraș, în punctul numit Suscut pentru a proceda la exhumarea cadavrelor evreilor din comuna Sărmaș, care în noaptea de 16/17 septembrie 1944 au fost masacrați de jandarmeria maghiară...”

(Fragment din actul medico-legal încheiat în data de 21 februarie – Pe acest act apare si semnătura avocatului Matatias Carp, delegat al Federației Uniunilor de Comunități Evreiești) 

 

Foto: (foto: momentul deshumării și cercetării victimelor).

 

CASETA 2

"Pe la orele 2 după miezul nopții, am văzut cum evreii au fost ridicați și duși pe coasta dealului spre felinar. Am auzit atunci multă larmă și vaiete între evrei. La vreo jumatate de oră după ce evreii au ajuns sus, am auzit împușcături de mitralieră. Speriat, mi-am pus nevasta și copii la adăpost și m-am ascuns în porumbiște la vreo două sute de metri de locul unde se împușca. Era noapte și nu am putut vedea nimic, dar am auzit vaietele și tipetele victimelor. Un geamăt de băiat tânăr s-a auzit mai mult decât toate. După ce a încetat și acesta, s-au oprit și împușcăturile…" 

(Ioan Moceanu, comuna Cămarașu, județul Cluj, unul din martorii audiați la anchetă)
 

 

CASETA 3

 "…tot ce am trăit, vazut, simțit și auzit în acei patru ani de urgie nu pot sta alături de ceea ce am văzut la Sărmașu. Am pipăit cele 126 de cadavre… Am văzut copii de 5, de 3 și de 1 an, neatinși de gloanțe care au fost și ei azvârliți și îngropați de vii. Am văzut soț și soție încleștați într-o ultimă îmbrățișare și am văzut un tată cu mâinile crispate strângându-și în brațe copilul de un an…" 

(dr. Matatyas Carp, președintele Federației Uniunilor de Comunități Evreiești din România, delegat oficial ca membru al comisiei de cercetare a masacrului de la Sărmașu și de exhumare a victimelor)

 

CASETA 4

"Primul strat de cadavre era alcătuit aproape numai din copii. Erau unii mititei de tot, să fi avut 2 sau 3 anișori. Cei mai vârstnici dintre ei nu treceau de 15 ani. La câțiva s-au putut constata orificiile de pătrundere a gloanțelor ucigătoare, la alții s-au putut găsi țesutele sfărâmate, (probabil cu patul armei, n.a.) iar la unul ambele picioare sfărâmate. Dar au fost copii la care, căutându-se cu multă grijă, nu s-a găsit nici un semn exterior care să indice cauza morții. Este de presupus că au fost îngropați de vii…" 

(dr. Emil Mora, medic de medicină legală, unul dintre cei care au participat la deshumarea cadavrelor)

 

 

NICOLAE  BALINT 

 

Dreptul de aproba copierea articolelor prezentate in revista AGERO apartine detinatorilor de copy-right (autorul/autoarea),  care trebuie contactati si informati in timp util.  Orice preluare de texte din revista AGERO fără aprobarea autorilor și precizarea sursei intra sub incidenta "Legii drepturilor de autor".

 

Impressum

 


Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero,  Deutschland

Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu (Rumänien). Redakteure: Ion Măldărescu,  Cezarina Adamescu (Rumänien)