HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

Cuvinte despre Basarabia

Mihai Dascălu, Chișinău

Harta pare destul de reușită, principalul însă e că redă conturul în întregime al Basarabiei disputate, contur de care uită categoric adversarii „unionismului” românesc, tot ei, partizani activi ai unirii cu orașul Oha, regiunea Sahalin (– aici se poate!). În fapt, „unirea” lor marchează doar Republica Moldova, adică 2/3 din fosta Basarabie, restul plaiului basarabean fiind deja „unit”. Cât ne privește, oarecare pretenții la hartă nu declarăm, dimpotrivă, intuim s-o invocăm la tot pasul. Frumos colorata hartă a regiunii am decupat-o din articolul „Basarabia Mare (Basarabia Țaristă, Bessarabia) (1812-1917) de pe adresa electronică:http://www.istoria.md.

În contrast cu imaginea hărții, la capitolul redării exacte a fenomenului, titlul articolului relevă o ecuație invers proporțională. Astfel, un interes deosebit prezintă indicația cu referință la pitoreasca inovație „Basarabia Țaristă”. Nedumerit, te-întrebi: există oare o Basarabie Țaristă? Unde – o fi aceasta țeară? Dacă cumva ticluirea eronată face aluzie la Basarabia moldovenească, avem certitudinea că autorul a procedat inconștient și iresponsabil sau, dacă se dovedește contrariul, cu rea voință. Cum n-ar fi, consider ferm că indiferent de facilitatea în aplicare sau spatiul atins în extindere, utilizarea sintagmei „Basarabia Țaristă” e injustă și nu corespunde realităților. Argumente.

Deși Țara s-a aflat sub suzeranitatea turcilor în jurul a 300 de ani, nimeni n- a riscat (și nu îndrăznește!) să o numească Moldova Otomană. Sau, întâmplător, Moldova… Craiului / Leșească / Polonă /, Maghiară / Ungară, Habsburgică / Austriacă, Țaristă, Germană (nenorocul ne-a păscut din mai multe părți). Asemenea, Transilvania, supusă pe parcursul unui mileniu dominației maghiare, n-a dorit să se prezinte la masa civilizației sub vre-un nume împrumutat „Transilvania Craiului / Regală / Maghiară / Ungară”.

Cu similitudine, și alte țări, cotropite ocazional – spre nefericirea lor, nicidecum nu s-au autointitulat după eliberare conform atributelor cuceritorului. Ex.: la notorietatea de „Țaristă”, în mod egal,  poate pretinde Polonia… Sub același unghi, pe cât de logic sună formula „Rusia Kieveană”, pe atât de ridicol se citește titlul „Rusia Tătaro-Mongolă”.  Hai, că mai sunt Țări care au cunoscut jugul strain, dar iarăși: unde s-a văzut, unde s-a auzit de expresii, gen „India Regală / Monarhală / Britanică”? Sau „Finlanda Țaristă”, aferim?

Evident, îmbinarea de cuvinte „Basarabia Țaristă” desemnează, în primul rând, o aberație științifică. Niciodată n-a existat (și nu există!) o Basarabie în afara Țării Moldovei. E probat istoricește că anexarea de către Rusia Țaristă în 1812  a teritoriului rupt din trupul Moldovei s-a făcut prin extinderea frauduloasă a toponimului Basarabia asupra ținuturilor dintre Dunăre și Hotin. Pre limba diplomației suna că n-au luat Moldova de Răsărit, ci Basarabia. Pe când la originuile sale, Basarabia realmente nu includea Hotinul, Cernăuții, ba nici la Chișinău sau Tighina nu ajungea; stătea cuminte la locul cuvenit, în sud-estul Moldovei, răcorindu-și picioarele în apele Mării. Odată cu venirea turcului asupra Moldovei, această bucată de pământ el o numește “Bugeac“. Iată că „ingeniosul” procedeu al rușilor cu denumirea inventată a dezbinat, de facto, Țara în două, controversata Basarabie cuprinzând după întindere tocmai o jumătate  din ea.

Paralela dintre culpa Rusiei Țariste cu cea  săvârșită de către Austria în 1775 e concludentă până la infinit – Țara a fost scindată în ambele cazuri sub voal identic. Regula de joc permite o mică paranteză: pentru a masca actul anexării în ochii europenilor, austriecii au denumit atunci întreg ținutul Cernăuți și cea mai mare parte din ținutul Sucevei – cu cetatea de scaun și mormintele voievozilor moldoveni, pe care le-au integrat în hotarele sale, după codrii deși de fag ce o împânzeau, Bucovina. La cheremul rușilor, s-a văzut, apare din neant Basarabia. Doamne, cum se potrivesc de bine în hoție „frații”.

Un manual semnat de istoricii Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu consacră evenimentului  următorul tablou exhaustiv „Basarabia - (ucraineană - Бесарабія, rusă- Бессарабия, bulgară - Бесарабия, turcă - Besarabya, germană - Bessarabien) este denumirea dată de Imperiul Rus în 1812 teritoriului voievodatului Moldovei dintre Prut și Nistru și anexat prin Tratatul de la București din 1812, odată cu raiaua Hotinului și cu Basarabia istorică (în limba turcă -Bugeac) cedate de Imperiul Otoman la încheierea războiului ruso-turc dintre 1806-1812. Faptul că a fost cedat Rusiei și o parte din teritoriul voievodatului, în ciuda tratatului moldo-otoman care garanta integritatea Moldovei, se datorează dibăciei negociatorului francez Gaspard Lois de Langeron care servea interesele țarului.[1]

Câteva detalii concrete despre habitatul înglobat de Basarabia[2]:

Suprafața Basarabiei este de 44.422 km˛, dintre care 33.843 km˛ aparțin Republicii Moldova, iar 10 579 km˛ aparțin (nelegitim, prin inerția imperială – n. n.) Ucrainei. Distanța de la punctul cel mai nordic la cel mai sudic este de 350 km, iar de la cel mai apusean la cel mai răsăitean este de 150 km.

Punctele extreme sunt:

  • Nord: Măzăricea, pe Nistru

  • Sud: Ostrovul Limba, la ieșirea în mare a brațulu Chilia

  • Vest: Pârâul Răchița mare, care o desparte de Bucovina

  • Est: cordonul litoral de la Bugaz, la gura Nistrului.

Problema cea mare a „moldovenismului pur”, ce bântuie prin Chișinău, rezidă în adânca ilegalitate a statalității, importate arbitrar pe aceste tărâmuri, printre altele,  nu de Rusia Țaristă, ci de „eliberatorul” îmbrăcat în haine roșii. Cum a început epopeea?

  • 2 decembrie 1917 - pe teritoriul fostei gubernii Basarabia, Sfatul Ţării din regiune proclamă formarea Republicii Democratice Moldovenești.  Recunoscută inițial, datorită inerției politice,  chiar parte a unei viitoare Rusii federale.

  • 24 ianuarie 1918 - Republica Democratică Moldovenească îşi anunță independenţa.

  • 27 martie/9 aprilie 1918 - Sfatul Ţării, organul conducător al republicii, votează Unirea Republicii Democratice Moldoveneşti cu România. Votul de unire cu România a fost dat cu 86 voturi pentru, 3 împotrivă şi 36 abţineri. Tratatul de la Paris (1920) a confirmat Unirea Basarabiei cu România.

Se poate afirma că elementele incipiente ale statalității în formare reflectă, mai degrabă, măsurile excepționale de contracarare a  haosului degajat de revoluţia rusă. Până aici evenimentele se desfășoară firesc, fără instigare din afară, direcționate și hotărâte de autoritățile reprezentative ale populaţiei din regiune. Moldovenii emană lumina proprie și transformă râul Prut într-o comoară, nu graniță, anihilând grava nedreptate a imperialilor. N-a fost să fie însă, nu degeabă vecin ne este Marea Rusie, la scurtă vreme pentru basarabeni începe numărătoarea inversă.

  • 12 octombrie 1924 - Uniunea Sovietică creează tendențional în Podolia ucraineană o efemeră Republică Autonomă Moldovenească, cap de pod artificial, proecție a viitoarei Românii socialiste, dar și cu o țintă de lungă durată înspre peninsula Balcanică.

  • 2 august 1940 -  depășind flagrant prerogativele sale constituționale și fără a consulta localnicii, Sovietul Suprem al U.R.S.S. adoptă “Legea U.R.S.S. cu privire la formarea R.S.S. Moldovenești unionale”, ce instituie  pe teritoriile românești, ocupate violent la 28 iunie 1940, statul de pe malurile Bâcului.

  • 4 noiembrie 1940 - Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. emite  “Decretul cu privire la stabilirea graniței între R.S.S. Ucraineană si R.S.S. Moldovenească” prin care, în lipsa oricăror temeiuri juridice reale, se produce trunchierea de neinvidiat a Basarabiei și a pretinsei R.A.S.S. Moldovenești (Transnistria). Practic, Basarabia e dezmembrată. Concomitent, se jongleză nejustificat cu nordul Bucovinei si Ținutul Herța.

  • 27 august 1991 - în urma distrămării rușinoase a U.R.S.S, fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească se declară independentă, sub numele de Republica Moldova.

În cunoștință de cauză, am evitat epizodul arhicunoscut al pactului criminal Ribbentrop-Molotov, rămas fără intervenție decisivă din partea statului înfiripat de „tovarăși”, de parcă nici vânt rece nu ne-ar bate. Simpla lui denunţare demonstrează univoc față de cine, în primul rând, este atât de independentă actuala Republica Moldova.

În al doilea rând – ca să continuăm firul, amprenta lăsată de numele născocit creează, din start, aparența existenței paralele a două Basarabii: una, istorică -  a Moldovei, cealaltă, falsă -„Basarabia Țaristă”. În deplină concordanță cu noua „descoperire”, respectiv, pentru a păstra consecutivitatea, autorul trebuie acum să-și asume o nouă șmecherie și să modifice urgent legenda descălecatului Moldovei…  Iar plăsmuirea și recurgerea tot mai intensă în ultima vreme la această denaturare apar extrem de deplorabile sub aspect național, servind în calitate de excelentă mostră a sclaviei moderne. Ba mai mult, „nevinovata” minciună consolidează, într-un fel, raptul teritorial și seamănă mai degrabă cu elogierea dezbinării etnice. În genere, impresia generală ce rezultă la instrumentarea proaspetei scorniri, conduce indubitabil la ideea că Basarabia - înstrăinată silnic, constituie o unitate teritorială în afara Moldovei, separată de ea, ceea ce absolut nu corespunde noțiunii de Adevăr.

Care-i intenția?

Devine clar că  intriganta combinație coincide cu- și exprimă întru totul scopul cotropitorului, împrăștiind incertitudine în rândul locuitorilor și anihilând idealul național al băștinașilor. Ori, măcar un mizerabil contencios istoric (!) – la care motiv insistă permanent acaparatorii, nu încadrează furtul patrimoniului. Citându-l pe Schopenhauer, Eminescu susținea în context: „Dreptul poate fi suprimat prin forță, niciodată nimicit (blos unterdrusct me autghehoben) …”[3]. Prin urmare, conform tuturor legităților internaționale promulgate de întreaga umanitate, Moldova e unica autoritate în drept să-și revendice fragmentul amputat, deoarece Basarabia nu reprezintă altceva decât un vechi domeniu dacic / moldovenesc / românesc. Paradoxal, dar însăși incorectitudinea sintagmei „Basarabia Țaristă”  evidențiază lejer răspunsul - pentru cei care se pun pe gânduri, la mult vehiculata întrebare: cui aparține Basarabia?

Răspuns: Basarabia – ÎNTREAGĂ! aparține Moldovei!

Imperios necesară e constatarea - aparține Moldovei, ci nu „marelor” republicuțe; toate pe un cap – suverane, independente și, mai ales, indivizibile. În mod similar, nici urmă a dreptului de posesie asupra Basarabiei nu revine unor parteneri iscați. De câte ori însă, tolerând imixtiunea celor puternici, noi pășim benevol pe cărarea lunecoasă a înstrăinării celor moștenite?

Cu ani înainte, gravitând în jurul teoriei de unitate a națiunii, marele N.Iorga stăruia înflăcărat: ”Nu state mici!”[4] La care acțiune și astăzi măsuri cardinale nu se cer, e îndeajuns să se termine bătaia de joc (de-a independența, ca formă și ca conținut), animatorii căreia țin cu tot dinadinsul să consoleze cititorii cu conceptul că Basarabia a fost, totuși, o anumită perioadă sub regimul țarist.

Teza cu apartenența Basarabiei fiind de nivelul copiilor de la grădiniță, e de menționat că prietenii ne-prieteni cunosc, probabil, prea bine  starea lucrurilor, doar că, după cum se știe, interesul joacă fesul. Aici zace pricina, motivația și e ascunsă sorgintea „moldovenismului”, ce provoacă atâta amar de gălăgie în epoca contemporană. Mai rău de populație. Vae victis!

 Scris de Mihai DASCĂLU // 26 octombrie 2011.

 


  1. Constantin C. Giurescu & Dinu C. Giurescu, Istoria românilor, p.501. Citat după sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Basarabia

  2.  http://ro.wikipedia.org/wiki/Basarabia

  3. M.Eminescu. Basarabia. Editura Mileniul Trei. 1990. Pag.58-59.

  4.  Nicolae Iorga. În luptă cu absurdul revizionism maghiar. Editura Globus. București. 1991. Pag.211.

 

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero, Deutschland

Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu (Rumänien). Redakteure: Ion Măldărescu, Cezarina Adamescu (Rumänien)