HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

Descântecul - componentă importantă a literaturii populare româneşti

 

Julia Maria Cristea - Viena 2010

 

          Îmi amintesc si acum o întâmplare ciudată din copilărie, să fi avut 7-8 ani. M-au trimis părintii să cumpăr pâine, când, pe drum m-a oprit o femeie balaoachese, cu multe fuste înflorate, crete, suprapuse, bluză de culoare incertă, batic rosu legat strengăreste la spate peste o claie de late negre.

          - Stai, mâncati-aş ochii tăi albastrii, de copilă frumoasă. Stai să-ti ghicesc viitorul, cu cine te măriti, ce print te va cere de sotie - micuta mea printesă. Uită-te o clipă în globul meu de cristal, să-ti vezi alesul.

           Vorbele astea ciudate  si bila mare din sticlă pe care o tinea în palme, mi-au trezit curiozitatea, făcându-mă să uit de sfatul părintilor de a nu intra în vorbă cu oamenii necunoscuti. Ochii ei parcă mă sfredeleau, as fi fugit si totusi am rămas. Cum, necum, m-am ales fără cerceii din urechi si banii de pâine, care au mers probabil în întâmpinarea ursitului meu...

            Cred, groaza că va trebui să spun mamei unde sunt banii, unde sunt cerceii, cum de am rămas fără, mi-a dat brusc o durere cumplită de cap, o stare de rău general de parcă se învârtea pământul cu mine. Văzându-mă Maria, fata de tăran care m-a crescut, s-a speriat crezând că am cine stie ce boală gravă, dar, aflând cum stăteau lucrurile, a râs şi mi-a spus:

           - Dă-i în - Doamne iartă-mă de cercei si bani. Te-a deochiat  balabusta, că "ai ochii slabi - albastrii". Să-ti descânt de deochiu, să-ti treacă răul. A luat apoi un pahar cu apă, în care a băgat trei chibrite arse aproape complet, apoi udându-si degetul arătător de la mâna dreaptă, mi-a făcut câte trei cruci pe frunte, bărbie, în "cosul pieptului", şi-n palme, spunând un fel de poezie lungă din care mi-au rămas în minte doar câteva versuri: "fugi deochi, dintre ochi, pe drumuri pustii, si să nu mai vi". Descântecul a fost într-adevăr eficient, nu am mâncat bătaie pentru neascultarea mea... deci, mi-a trecut ca prin farmec si răul... Sau cine stie, vrăjile Mariei să fi avut efect? Ea cunoştea atâte lucruri ce mi se păreau minunate.

           Asa m-a învătat când  ieseau primăvara mămărutele, să iau câte una în palmă si să-i cânt: "mămărută, ută, suie-mă-n căruţă şi acol unde-i zbura, acolo m-oi mărita", uitându-mă apoi în ce directie apucă... Apoi, să-mi leg coditele cu "cioacre rosii" (funde rosii) să nu se prindă deochiul,  si câte si mai câte ciudătenii ce tineau parcă de lumea ireală a povestilor.  Tot ca si copil, la Blaj, în vremuri de mare secetă am asistat la dansul Paparudelor si am participat la ceremonialul udatului cu găletile pline cu apă a tigăncuselor aproape goale, ce se învârteau în mijlocul unui grup - la fel de colorat, care bătea din palme si scanda: Paparudă rudă, / Vino de ne udă,/ Ca să-nceapă ploaie,/Să curgă siroaie... nu-mi mai amintesc exact versurile, decât vizual ceremonia.

             Cu timpul,  colindând prin lume, am descoperit - spre surprinderea mea, obiceiuri asemănătoare cu cele cunoscute din copilărie - folosirea descântecului. L-am întâlnit în Peru, în Kenia, în Bali, în Sidney (evident, partial din relatările ghidului) Asta mi-a stârnit curiozitatea si cercetând, am reusit să identific  "prezenta lui" certă în folclorul european, fiecare popor dându-i numeroase denumiri, probabil în functie de scopul descântecului. O scurtă exemplificare : în Bulgară  -  магия , обаяние , омагьосване , очарование , привлекателност , привличам , примамливост магия, обаяние,  омагьосване, очарование, привлекателност, привличам, примамливост; Croată - čarolija, oduševljenje,   sreća, veselje; Cehă - čarodějná moc ,  Hokus Pokus ,  iluze , kejkle, okouzlení, legrace, přitažlivost;  Daneză - forhekselse, fortryllelse,  trylleord; Olandeză - betovering , toverspreuk betovering, toverspreuk, beheksen; Germană - Magie, Schwarze Magie, Weisse Magie, Zauber, Zaubersprüche; Portugheză -- translation of descântec in German -ăGermanG -   encantamento, encantar, encanto, feitiço, fórmula mágica; Rusă - волшебство, заклинание, зачарованность;translation of descântec in Serbian - Sârbă - čarolija , oduševljenost; translation of descântec in Slovak -Slovacă - očarenie, začarovanie;  translation of descântec in Slovenian translation of descântec in Spanish Spaniolă - encantamiento, encanto, hechizo; translation of descântec in Swedish Suedeză - besvărjelse, förhăxning, förtjusning, förtrollning, hănförelse, trollformel; Turcă - büyü, büyücü kadın, sihir.

                                Şi nu numai, l-am găsit şi în Asia dar, scrisul chinez sau japonez (de ex.) nu poate fi redat de tastatura mea.

           Sunt doar câteva exemple dar, dacă cercetezi folclorul tuturor popoarelor, de pe toate continentele, descântecul este prezent sub o formă sau alta, mai mult sau mai putin înrudită cu ceea ce cunoastem de la noi, sau purtând "culoarea" si specificul locului. El este folosit ca o reactie sau o încercare a oamenilor de a determina o anume desfăsurare a faptelor, de a influenta sentimentul dragostei si fertilitatea; de a se apăra de farmece si vrăji; de a îmbuna natura să fie binevoitoare; de a descoperi răul din case, trupuri, suflete sau gânduri si de a-l anihila si retrimite înapoi; de a "corija" si îmbuna fortele  - malefice sau benigne care, se crede c# au aportul lor decisiv în destinul omului. Sunt doar câteva exemple  Credintă empirică populară? Superstiţie? Cine poate stii?...

           Unul din cei mai de seamă folcloristi şi etnografi români - Simeon Florea Marian (1847-1907) a realizat importanta descântecelor (derivate - se crede - dintr-o credintă străveche în puterea magică a cuvântului),  ca o componentă importantă a  literaturii populare românesti si a fost printre primii, sau chiar primul care le-a cules organizat si le-a consemnat în cartea Descântece poporane române, Suceava, 1886. Exemplul său a fost urmat de alti reputati etnografi, pe care îi voi aminti în rândurile următoare.

           Descântecele se prezintă sub formă de versuri, inegale, fără rimă precisă, în care se întâlnesc cuvinte arhaice, necunoscute si în bună măsură de neînteles chiar pentru cei care le recitau (recită), iesite de foarte multă vreme din limba română curentă sau provenind din alte culturi. Transmiterea lor se face pe cale orală, se crede că celtii si dacii au fost cei care au interzis scrierea lor (probabil îsi pierdeau puterea magică - presupun), urmând ca acestea să se propage din generatie în generatie, de la bunică la fiică, de la tată la fiu etc.

           Cei care "profesau" si încă mai profesează descântecul sunt de regulă bătrânii - oameni ajunsi "la vârsta întelepciunii"  - atât femei (moade, doftoroaie, babe, vrăjitoare) cât si bărbati (denumiti - vrăjitori, solomonari sau fermecători), care cunosc bine psihologia si anatomia umană, efectul anumitor plante halucinogene sau de leac si au o personalitate puternică, prin care reusesc să influenteze si să stăpânească psihicul  celui implicat. Dacă nu reusesc se cheamă că nu s-a prins descântecul...

            Se poate afirma că ele au un caracter sincretic - îmbinarea formulelor, poeziilor specifice fiecărui tip de descântec cu  un anume ritual sau o gestică de substantă magică si cu melopeea. Se pare că ritualul a preocupat marile personalităti ale antichitătii. Astfel Socrate afirmă într-un "dialog cu Charmide" : ”Sufletul se vindecă cu incantatii" (descântece). Iar Platon  confirmă: "Aceste descântece sunt vorbele frumoase, care fac să se nască în suflete întelepciunea”.

            În afară de rădăcina traco-getă (din care provin o seamă de credinte şi ritualuri românesti), mostenirea celtă are si ea un cuvânt de spus. Astfel scriitorul roman - de origină celtă  Marcellus Empiricus, considerat Magister officiorum  (medic) în timpul împăratului Theodosius (379-395 e.n) a scris cartea "De medicamentis conspiricis physicis AC rationalibus" , în care consemnează diferite retete, precum si superstitiile populare folosite ca mijloc de vindecare, ideea terapiei prin cuvânt - acele incantatii magice binefăcătoare, ce ne amintesc flagrant de descântecele românesti. Citez: ”Pastores te invenerunt, / Sine manibus colligerunt, / Sine foco coxerunt, / Sine dentibus comederunt”, traducerea descântecului în limba română fiind: ”Ciobănasii te aflară, / Fără mâini te prinseră, / Fără foc te fripseră, / Fără gură te mâncară” ( poezie consemnată şi tradusă de Petre Rau) .

           Descântecele de fapt pot fi considerate o îmbinare a terapiei cuvântului (o formă empirică, populară de  psihoterapie), cu fitoterapia, chinoterapia si meloterapia.

           În efectuarea descântecului există "ustensile" folosite sinecvanon.

            Apa, considerată nu numai în unele religii "originea vietii" ci si în fapt, este cea fără de care un descântec nu poate fi conceput. Ea poate fi: roua de pe flori; apa sfintită - aiasma sau agheasma luată de la preot în ziua de Bobotează; apă adusă de la 3 (9) anume izvoare în anumite ore ale zilei - de obicei înaintea ivirii zorilor; apa din balta unde se  topeşte cânepa; apa adusă noaptea dintr-o fântână unde se resfrângea lumina lunii (Bucovina- descântec de dragoste); apa lăsată în urma copitei unui animal (de obicei vacă);  apă adusă de la fântână în dimineaţa zilei de Sângeorz; apa în care s-au pus obiecte: ouă rodii sau bani de argint - de Padte - (pentru a fi rodii, sănătosi si frumosi) sau flori (luate de la biserică ex. salcia de Florii, sau de la o înmormântare); apa din bălti puturoase sau păstrată trei zile în cotetul găinilor; apa de izvor din locul unde se fac vârtejuri; apa neîncepută sau chiar băutură (vin, rachiu, bors). Şi lista rămâne deschisă

            Fantezia populară este vastă. Termenul  de "apă neîncepută" destul de vag, este explicat în 1894 de către episcopul din Râmnic - Ghenadie Enăceanul : ea este cea "care se capătă mai ales din puturi, di nu din cidmele, scotându-se dis-de-dimineaţă, si nu după altii, fiind adusă acasă iute (fără a vorbi cu cineva) si în vase astupate". De regulă, este apa pusă într-un vas nou, din care nu a băut nimeni.

            Se consideră că apa poate prelua puterile magice ale astrilor (soarele la răsărit, sau lunii pline); ale plantelor, ale cuvântului incantatoriu.

            Există diferiţi factori de care trebuie să se tină seama: zilele săptămânii - au mare importantă, sunt anume zile "prielnice" sau "neprielnice" efectuării di mai ales "eficientei" descântecului. De asemenea timpul diferit pentru anume descântece cum ar fi zorii zilei, sau miezul noptii (mai rar fiind malefic); durata ceremonialului; gestica, apoi locul unde se efectuează si numărul repetării formulelor incantatorii (simbolistica magică a numerelor - predominantă cifra 3 şi multiplii ei - 6 si 9)

            Descântecele sunt legate de medicina populară, de fitoterapia primitivă, astfel în mod frecvent sunt folosite plantele si ierburile - obicei întâlnit peste tot în lume (diferă doar planta sau iarba, după specificul  geografic al locului). La  descântece "grave" se folosesc plante foarte toxice (mătrăguna, omagul, strigoaia, rostopasca); există apoi plante considerate a exercita protecţie magică şi psihică, care se poartă foarte aproape de corp tocmai pentru a contracara o influentă malefică (ex. copiilor mici li se punea la gât un săculet cu diferite ierburi - contra deochiului); usturoiul (teroarea strigoilor) purtat de bărbatii care lucrau în pădure într-o legătură la gât, pentru a se feri de Iele sau de Fata Pădurii; Odoleanul (uneori împreună cu mentă dulce) purtat de Fetele Mari la brâu - pentru a fi ferite de magia Zburătorilor si de pasiuni "greu de tinut în frâu" .

            Alte plante cu efecte magice, folosite în descântece: leuşteanul şi "iarbă creată" împotriva "făcăturilor de dragoste"; "Iarba neagră" - care protejează femeile să nu se prindă de ele blestemele, să nu-si piardă sau să li se otrăvească laptele când alăptează, pentru fertilitate; vâscul luat de la biserică în ziua de Florii - care face ineficiente blestemele si aduce noroc si belsug în casă; busuiocul - pentru descântecul de dragoste; plante puse în tinda casei - teiul înflorit, salvia, sânzienele galbene, cimisirul, ramurile de brad, pentru a feri de necazuri, pentru a proteja oamenii si animalele; Mărarul sământă pus de mirese în pantof înainte de a merge la cununia religioasă: „Mustar si mărar, bărbatul din vorba mea să nu iasă”. Subiectul nu este nici pe departe epuizat.

            "Personaje" frecvent invocate sunt Maica Precestă, astrii: Soarele, Luna, stele precum si focul.

            Tematica descântecelor este extrem de variată, reprezentând de fapt reactia de apărare a omului în fata diferitelor ipostaze neplăcute ale vietii, cum ar fi : boli; dragoste trădată; dragoste neînteleasă; teama de anumite personaje mitice, cu caracter malefic (iele, moroi, strigoi, Muma Pădurii, Rusalii, Joimărite etc.); infertilitate; secetă; imbunarea ursitei  etc.

            Citez mai jos "specificul" câtorva dintre descântece, culese de Simion Florea Marian (1847 - 1907), Gh. Dem Teodorescu (1849-1900), Marcel Olinescu (1859–1913), Arthur Gorovei (1864 - 1951), I. Aurel Candrea (1872 - 1950), Tudor Pamfile (1883–1923), E. N. Voronca (1903 -1946), Gh. F. Ciauşanu.

               Astfel sunt: Descântec pentru scoaterea dracului din om; Descântec "de matrice" (pentru "a fi binecuvântată" - a avea copil); Descântec la stea - pentru aducerea celui ursit; Descântec împotriva Zburătorului; Descântec de "întors urma" - pentru a aduce înapoi bărbatul femeii gravide, -"furat" de alta; Descântec de ursită (pentru nasterile întârziate); Descântec de deochi pentru lehuză şi nou-născut; Descântec "de dragoste"; Descântec pentru "mâncărimea de inimă"; Descântec de Ceasul Rău; Descântec de Muma Pădurii; Descântec de strigoi; Descântec de sarpe; Descântec pentru luat mana de la vite; Descântec de Rusalii; Descântec de iele; Descântec de joimăriţe; Descântec de zâne; Descântec de strigoi; Descântec de moroi; Descântec de izdat; Descântec de "băsică neagră"; Descântec de gâlci; Descântec de "bubă"; Descântec de junghi; Descântec de săgetătură; Descântec de "lungoare"; Descântec de rânză; Descântec "pentru toate cele": pocitură, deochi, ursită.

                    Acum, în perioada ploilor şi inundatiilor "pseudo-apocaliptice" si nu exagerez când spun asta referindu-mă la frecventa şi amploarea lor, nu numai la România, căutând peste tot, am descoperit cu stupefacte că, nu există descântec împotriva ploilor, inundatiilor etc. Probabil că pe vremea potopului  biblic nu era încă traditia... Sau nu l-oi fi găsit eu... ci doar cele "clasice" împotriva secetei: Caloianul si Paparudele. Redau în parte fragmentar:

                Caloianul (M. Olinescu - Mitologie Românească):Caloiene, iene / Caloiene, iene / Du-te-n Ceriu si cere / Să deschiză portile / Să sloboadă ploile / Să curgă ca gârlele / Zilele si noptile/ Ca să crească grânele...

             Iată o altă variantă culeasă de Gh. Dem. Teodorescu - Poezii populare române: Caloiene, iene,/ Caloiene, iene,/ Du-te-n ceri la Dumnezeu / Ca să plouă tot mereu,/Zilele /Si noptile/Să dea drumul roadelor,/Ca să fie-mbelsugată,/ Roadele,noroadele, /Tara toată, / Lumea toată.

            Paparuda (Marcel Olinescu - Mitologie Românească): Paparudă, rudă / Iesi afară de ne udă,/ Cu găleata leata,/ Peste toată ceata,/ Aduceti cheitele / Să descui ploitele,/ de joi până joi/ Să dea nouă ploi.

            Paparuda (Gh. Dem. Teodorescu - Poezii populare române) :Paparudă rudă,/ Vino de ne udă,/ Ca să-nceapă ploaie,/ Să curgă siroaie,/ Cu găleata, leata,/ Peste toată gloata./ Unde dă cu maiul, /Să crească mălaiul;/ Unde dă cu sapa,/ Să curgă ca apa. /Hai, Cătrino, să sărim,/ Paparudele!/ Că stii iarna ce pătm,/Paparudele!/ Ca pasărea prin copaci,/ Ploaie multă ca să faci!

            Desigur este greu să dau spre exemplificare din toate titlurile citate, ar trebui scrise tomuri întregi. Am ales însă, trei descântece (magica cifră 3) pentru ceea ce este mai important pentru sufletul omului - DRAGOSTEA

            Descântec "de întors inima" (împăcare) (Tudor Pamfile - Sărbătorile la români)

            "Eu voi întoarce ulcica asta / Si ulcica întoarce vatra / Si vatra întoarce soba / Si soba întoarce grinzile cu horna,/ Si grinzile întorc podelele,/ Leaturile si sindilele,/Sndilele întorc crângurile / Si crângurile întorc pe Sfântu Spiridon / Si pe Sânziene / Si Maica Domnului / Să întoarcă inimile celor împricinati, / Unul asupra altuia ,/ Cu cugetele / Si cu dragostea / Să se împăciuiască!

            Descântec de dragoste (E. N. Voronca - Datinele si credintele poporului român) (Se descântă la gura cuptorului, la foc, în trei mart seara, cu trei smicele de alun, învălind focul).

            "Foc, focusorul meu,/ Eu te-oi învăli,/ Tu nu te învăli,/ Eu voi dormi,/ Tu nu dormi, / Eu voi somna,/ Tu nu somna, / Eu voi visa, / Tu nu visa, / Să te faci laur, balaur, / Cu solzii de aur, / Să te duci la ursitorul meu, / Să-l împungi, să-l străpungi, / Cu nouă cozi întorcătoare,/ Cu nouă picioare îmblătoare, / Cu nouă împungătoare /Si să mi-l aduci / Prin păduri fără sine, / Prin oras fără rusine, / Cu gura căscată, / Cu limba dăbălăzată."

            Descântec la stea (Marcel Olinescu - Mitologie Românească)
            Se face o cocă din 3 degetare de făină, de apă si de sare. Se coace în cuptor si apoi se mănâncă fără să se bea apă după ea. După aceea fata trebuie să meargă în grădină, să se pună în genunchi cu fata către steaua pe care si-a ales-o si să zică:

               "Stea, stea, draga mea ,/ Stea, stea, draga mea, / Stea, stea, draga mea /Du-te adă data mea! / D-o fi în sat cu mine / Să-l aduci până mâne./ D-o fi în alt sat / Să-l aduci pe-nserat, / D-o fi-n altă tară, / Să-l aduci mâne seară / D-o fi peste apă, / Să-i dai o luntrită  să treacă."

               Am făcut o infimă incursiune în "paginile" extrem de bogate ale fascinantei traditii populare românesti. Putem să ne mândrim cu folclorul nostru, el este "coloana vertebrală" a spiritualitătii si culturii noastre.

               Din păcate, această veche traditie, această "pagină " din bogatul nostru folclor, copiată si absolut fără nicio legătură cu originalul, doar păstrându-se aspectul  magico-vrăjitoresc care impresionează si convinge, a ajuns un mijloc substantial de îmbogătre pentru cele care profită din plin de credulitatea oamenilor si-si ridică astfel adevăărate castele cu turnuri si turnulete permitându-si în mod firesc - ca personaje cu aptitudini supranaturale, în această perioadă de cumpănă a natiunii, să facă nuntţi fastuoase, care ar putea concura (păstrând proportile) casele regale europene. Internetul este plin de reclame cum ar fi:

            "Cei ce cred ca in viata lor se intamplă ceva rău, persoanele cărora li se intimpla lucruri inexplicabile cat si cei care care cred ca i-a parasit norocul, cei care doresc sa intoarca persoana iubita, cei cu dezbinari familiare, declin in afaceri, persoanele care doresc sa-si cunoasca viitorul, atat persoanele care cred ca au probleme venite din farmece, cat si persoanele cu foarte multe boli fara leac, cum ar fi : Epilepsia, Alcoolismul, Impotenta, Depresii, Frica , Stari de ameteala si confuzie permanenta , persoanele care doresc amulete purtatoare de noroc si aparatoare de rau, talismane sfiintite cu apa SFANTA de la Ierusalim , sa apeleze cu toata increderea, la unica mostenitoare a ADEVARATULUI har al familiei.

             Refuz să dau numele pentru a nu le face reclamă acestor impostoare care profită de necazurile oamenilor, îmbogătindu-se. De fapt, din păcate, nu sunt singurele ce-si postează "calitătile magice" pe internet .

            Ar fi tare multe de spus despre această devalorizare si pângărire a folclorului nostru, de "somnolenta" autoritătilor cu toată evaziunea fiscală (de care se vorbeste acum acerb), de falsa democraţie, dar mă tem că s-ar adeveri si acum zicala populară: "bate toaca la urechea surdului"...

 

Julia Maria Cristea - Viena 2010

Articol apărut si in revista de etnografie si folclor DATINA - Constanta

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com