Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Despre cetăţile de sub cetăţi

Eugen EVU

 

 

Despre Castelul Corvinilor există biblioteci, atât în ţară, cât şi în Austria, Ungaria şi una chiar cu numele „ Corviniana” , la Bratislava, pare-se şi la Praga, aşadar în arealul vast al fostului Imperiu. Denumirea de „ Corvineştilor” a fost până recent menţinută şi unii încă o susţin în mod eronat : Ioan ( Johannes cum ăl aflăm în documente şi chiar pe sarcofagul de piatră) a fost Corvin, ci nu Corvinescu”, spre a fi justificat pluralul şi sufixul „ escu”. Recent, hunedorenii au sărbătorit 550 de ani de la moartea marelui strateg supranumit la Vatican „Atletul lui Christos” , deoarece el a fost un ultim gardian al întregii Europe creştine contra invaziilor şi expansiunii otomane. Despre el a scris cărturarul veneţian ce i-a fost cancelar şi istoric, Ioan de Capistrano, memorabilul epitaf (  Corvinul a murit de ciumă)  „ S-a stins lumina lumii” !…

Sintagma rezistă şi azi ca o cutremurătoare definiţie a unui om genial dintre cei ce influenţează istoria. Disputele interminabile privind obârşia sa, religia şi altele, au fost şi încă răbufnesc, fără a avea în fond o relevanţă alta decât cea a extremelor deviant naţionaliste, atât la unguri, cât şi la români. Ioan de Hunedoara, cel invocat şi de Imnul Naţional ( Corvine)  a fost  din stirpe munteană şi  înnobilarea  ce avea să îi fie pecete al unui destin asumat  faţă de pământenii epocii sale şi istorie, a fost  în practica zilei o atestare de merite pentru vitejia sa şi a armatelor de ţărani instruiţi a lupta cavalereşte. Castelul primit şi apoi alte domenii, toate sunt păstrate şi incontestabile. Existenţa unei străvechi fortiicaţii p amplasamentul actual al  Castelului de pe stâncile de granit, încă din secolul XIV, castrul regal elipsoid şi cu o aripă de nord ca turn de refugiu zidit şi acesta în piatra dură la ieşirea din valea râuşorului Zlaşti, dinspre Munţii Poiana Ruscă.  Atunci castrul era posesiunea familiei de Anjou, apoi a fost donată ca merit princiar lui Johanes ( anno Domini 1409).Donaţia din vremea cneazului Voicu consta în Cetatea şi domeniul Hunedoarei.Oferta a fost a regelui Sigismund de Luxembourg.

 

 

Urmele unei străvechi cetăţi pe dealul SânPetru Hunedoara, Fotos antebelic Arhive foto P.G.

 

Recente fotografieri dar si  vechi imagini de arhivă luate în amonte pe Cerna, pe dealul numit Sânpetru, relevă însă conturul unei Cetăţi mult mai vechi – care aşteaptă a fi cercetată arheologic. Părerea noastră este că de această Cetate străveche- coborând cronologic până la Daci, vorbeşte legenda pe care o voii reda mai jos, cea versificată, adică menită a fi învăţată şi ţinută minte prin învăţare, după datinele imemoriale ale culturii arhaice pământene. Înainte de a cita legenda ( există şi altele în formă epică) – amintesc că după 2003 în stanca dură a aceluiaşi deal, sub fosta cetate- sau castru arhaic- arheologii clujeni şi hunedoreni au descoperit un senzaţional mormânt comun la mică adâncime pe pat de granit, care conţinea un grup de schelete de copii şi obiecte ce atestau anul 104-5, după monedele cu funcţie de „ ort” alăturate altor obiecte de cult în obiceiul începutului de mileniu unu. Încă nu se ştie ce rost a avut înmormântarea acestor copii, dacă nu cumva a fost vorba de o incinerare rituală, o jertfă În noimele divinaţiilor antecreştine, un sacrificiu obişnuit la Popoarekle Soarelui ….Există analogii între vechile culturi de pe planetă, în acest sens. In fond, nu departe de acset deal cu cetate, există Soarele de Andezit,la Grădiştea Muncelului ( Muntele mic) adică la Sarmzeigetussa Dacica  Regia, cetatea de domnie a ultimilor regi Daci. Soarele de Andezit este practic un Altar cu rigole destinate scurgerii sângelui – ca bunăoară la azteci ori incaşi. Conturul unei arhaice cetăţi seamănă cu cel de la Cetatea de Colţ sub Retezat – peste dealuri – şi  legenda Cetăţii mai jos reprodusă de mine, amplasează mult mai devreme existenţa ei . Cum ştim, unor  astfel de  Întemeieri- creaţii – întru memorare sunt atribuite unor Uriaşi (  extrem de frecvente în zona largă Hunedoara,  Orăştie,Haţeg, Alba, Pădurenime, Deva , Zărand, etc) – sunt invocate forţe- fiinţe supranaturale- dar şi zâne ( unii cred zeiţe) .Frecvenţa mare a acestor „ coduri” mitologice – inclusiv Munţilor Sacri – Kogaion ş.a.. este de reanalizat şi decriptat – fiind un fascinant, patrimonial rezervor al Memoriei  colective ancestrale. Las savoarea lecturii micii legende de întemeiere, precizând că în mare, matricea eposului este similară şi când, bunăoară, o regăsim în uimitorul Deal Surpat al Uroiului ) Huroiul ?) ce străjuie larga panoramă a Văii Mureşului nu departe de Simeria . Am urcat alpinisitc în pantă Uroiul. Ajuns pe platforma lui, am avut perspectiva indicibil de frumoasă a celor două văi râurene, a estuarului Streiului ( Sargeţiei?,n ) la intrarea în Mureş….În amonte, Cetatea Devei, ) cu aceleaşi atribute ale întemeierii de către „ zâne” sau  uriaşi – cum dealtfel şi Uroiul ( vocabula UR amintind de Uriel ! unul dintre îngerii „ căzuţi” din Apocrifa lui biblicului Enoş Antedeluvianul !, n)   …

 

Dar iată că şi Muntele Retezat ar fi fost întemeiat tot de straniile fiinţe troienite în ceramica Mitului, Legendei, Memoriei ancestrale a neamurilor- din Neam. Exaltarea de gen superb Densuşeniană, desigur, nu mai este prudentă şi nici măcar Poezia nu se mai aventurează în ceea ce am numit metaforic „ memorie freatică” …

 

Iată legenda  cu vag sunet mioritic –magic .( O redăm  cf. I. Radu, Istoria vicariatului greco-catolic al Haţegului, 1013).dar şi altor surse apropiate nouă .)Atenţie la modalitatea de a porni naraţia, amintind de Enuma Eliş ( atunci când)…modalitate a manticii, divinaţiilor babiloniene – sumeriene … E cert că legenda nu se referă la actualul Castel – Fort - Cetate Hunedoreană, ci la una din illo tempore, de la Întemeiere.)

 

Spun că zâne trei de-odată

Trei cetăţi au rădicat,

Una-n Hunead, ceelaltă

La Grădişte –n deal înalt,

Alta Orlea p-un deal mare.

Când odată se-ntâlniră

De cetăţi s-au întrebat,

Ceste două sus săriră

Şi mirare-au  cuvântat:

Nostrele cetăţi pe mâne

Ori ajute, ori n-ajute

Domnul* gata le vom pune

Hunedoara spune iute :

Şi io peste-o săptămână

De-mi ajută Dumnezău*

Şi-mi va fi cu îndemână

Voi fini* tot lucru meu

Oacă dar c-a ei cetate

Bună fu şi azi se vede

Dar czut-ai celelalte

Stând zidiri cu iarbă verde.

Două zâne întra-ace-oară

Fier cumplit* a ridicară

Iute după Hunedoară

 

Învârtind îl aruncară

Către munţi (care) fugise

De mânia celor două

Şi la ţară mai sosise.( ? n.)

Fierul muntele în două

L-au lovit şi l-au tăiat,

D’ice * muntele şi nouă)

de aice, de unde numele de ,n)

Se numeşte Retezat.

 

Index: 

*Domnul , Dumnezeul, Domnul Zeilor, poate Zalmoxes, Zeul Moş, nume ce ulterior a fost sincretizat?

*Ţăranii din zonă au o vorbă veche de juruinţă- legâmînt de credibilitate,etc : „ Zău în Dumnedzău”!

„ Voi fini” evident un latinism incipient, ulterior înlocuit cu un substitut ca multele ce abundă  după retragerea romană şi invaziile panslaviste recte a le religiei „ celei de a doua creştinări a românilor” , via slavonica, vezi Victor Kernbach,  Universul mitic al românilor, ed. Luchman)  acest slavism fiind curent şi azi în România: a sfîrşi, săvîrşi, savîrşi, verbul terminării, al Fini- tudinii). Că legenda recuperează latinismul ante-slavon, se explică prin cei ce scriau încă în latină, respingând ulterioarea înstrăinare prin elementele alogeniei panslavice via ortodoxism.(n. )

* Fier cumplit- evident un buzdugan uriaş aruncat de zâne, dar e tulburător să apară Fierul aici unde există dovezi ale făuririi Fierului de peste 2000 de ani, preluate şi de romanii tempoorari,  încă din vremea dacilor, meşteşug adus  probabil de Celţi. ( vezi şi „Aparatul lui Uriel”, de Khnigt şi Lomas;  Legende urieşeşti, etc sau termeni ca „ siderurgie” – preluat deopotrivă din astrofizică – siderit, fier căzut din cer; dar şi bizarul etimon „ urgie” !!!  Suntem în plin vertij ghematric (n . e. evu).

*de aice, de unde numele de ,n)ibidem

                                                                                                        

Eugen Evu

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România)