Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

GEORGE ROCA VĂ PREZINTĂ:

O DEZBATERE DESPRE PATRIMONIUL FUNDAŢIEI GOJDU

DINTRE PROFESORUL IOSIF POPA, JURNALIST INDEPENDENT ŞI

CONFERENŢIARUL UNIVERSITAR  DR. CONSTANTIN MALIANAŞ

(PARTEA A II-A)

 

Impresii si pareri personale in FORUM

 

Prof. Iosif POPA (foto) : Continuând discuţia noastră, domnule conf. univ. dr. Constantin MĂLINAŞ, cum a acţionat, la Oradea, Episcopul Roman Ciorogariu (1920-36), pentru cauza Fundaţiei Gojdu?

 

Dr. Constantin MĂLINAŞ: Cu fermitate, pe două planuri, istoriografic şi practic.

1. Pentru clarificarea memoriei curate a lui Emanuil Gojdu, despre care unii spuneau că a fost trădător de neam, deoarece a lucrat cu ungurii

2. Pentru aducerea la Oradea a oseminteloe sale şi recuperarea în ţară a patrimoniului Fundaţiei Gojdu.

 

Prof. Iosif POPA: Cum rezolvă Roman Ciorogariu prima dilemă?

 

Dr. Constantin MĂLINAŞ: În cartea „Zile trăite”, publicată în 1926 la Oradea, lămureşte istoriografic chestiunea cu trădarea. Astfel, el constată corect, că Emanuil Gojdu a fost dezgustat de camarila politică de la Viena, care cu perfidie i-a înşelat pe români la 1848, după ce a împins popoarele din  Ungaria la vrajbă şi război civil. De aceea el a fost adept al liberalilor maghiari, în grupul de aderenţi ai lui Francisc Deak şi împotriva  grupului Kossuth. Alături de liberalii unguri, Gojdu credea şi vedea posibilă ridicarea generală a românilor. După eşuarea unor încercări de progres liberal în comun, Gojdu este dezamăgit. Între 1861-1867 devine dezgustat din nou, de această dată de pactul monstruos, încheiat între camarila politică de la Viena şi clasa politică maghiară, care din nou îi sacrifică pe români, pe altarul dualismului austro-ungar. Acum vine etapa a doua, când Gojdu se luminează, ajunge la mintea cea mai de pe urmă a românului, în care înţelege că românii nu au ce mai aştepta de la alţii, ci cu mijloace proprii să  evolueze ca naţiune religioasă. Dar românii nu aveau mijloacele necesare. Aşa ia naştere proiectul unei fundaţii puternice, ce avea menirea să finanţeze tineretul ortodox român şi să-i dea sursa de a urma şcoli şi a se pregăti de lupta adultă pentru identitate colectivă şi emancipare modernă. La aceasta îşi pune toată averea sa şi formează Fundaţia Gojdu, prin Testamentul din 1869.  Reconstituirea istoriografică, prima dată făcută de către Roman Ciorogariu în 1926 este corectă, absolvă şi onorează pe Emanuil Gojdu.

 

Prof. Iosif POPA: Cum a acţionat Roman Ciorogariu pentru recuperarea  averii Fundaţiei Gojdu?


Dr. Constantin MĂLINAŞ (foto): În 1926 averea Fundaţiei Gojdu crescuse şi ajunsese la circa zece milioane coroane aur, în banii din Ungaria. Reprezentanţa de la Sibiu a Fundaţiei dăduse între anii 1870-1918 aproape cinci mii de burse şi ajutoare, dar în acel moment era blocată de Guvernul maghiar şi  Fundaţia era oprită să mai funcţioneze în Ungaria.

 

Prof. Iosif POPA: De ce nu funcţiona în România?

 

Dr. Constantin MĂLINAŞ: Bună întrebare! În principal, pentru aceeaşi cauză, pentru care nu prea funcţionează nici acum, aşa cum am aştepta, la Sibiu.

 

Prof. Iosif POPA: Concret, ce a făcut Roman Ciorogariu pentru a recupera patrimoniul Fundaţiei Gojdu din Ungaria?

 

Dr. Constantin MĂLINAŞ: Foarte mult! A intervenit, a vorbit ca episcop şi membru al Parlamentului României, a purtat corespondenţă, voind a trezi interesul României pentru cauza GOJDU, alături de mitropolitul Nicolae Bălan de la Sibiu. În anul 1934 organizează cea mai amplă acţiune publică pentru Gojdu, în toate bisericile din eparhia Orăzii. Pentru aceasta, emite „Circulara nr.200/34”, către Protopopiate, cerând ca duminică, 4 februarie 1934, în toate bisericile să se facă parastas de pomenire a lui Emanuil Gojdu, la 64 de ani de la moarte, apoi să se adopte Moţiune, cu mai multe puncte, de aducere în ţară a osemintelor marelui mecena şi de recuperare a averii Fundaţiunii Gojdu. Proiectează, ca din aceasta să se ridice la Oradea un cămin studenţesc, pentru veşnicirea numelui lui Gojdu. Lângă Moţiune se vor aduna semnăturile enoriaşilor şi toate se vor trimite la Fundaţia Ortodoxă Română de la Cluj, pentru susţinere. Un număr special al revistei episcopale „Legea românească” din 1 februarie 1934 a fost tipărit cu materiale despre Gojdu şi Fundaţiunea sa şi a fost distribuit poporului prin biserici. Prin acestea şi altele, care au fost în continuare, episcopul Roman Ciorogariu ne-a lăsat un drum şi un model de acţiune, care nu se poate opri, decât la indeplinirea cauzei, pentru care a luptat, aducerea acasă a Fundaţiei Gojdu, cu toate  ale sale.

 

George Roca

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)