Pagina de front | Istorie | Proză și teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate și apeluri

 

Dictatul de Viena - 30 August 1940

Judetul Bistrita-Nasaud in timpul administratiei horthyste (septembrie 1940 - octombrie 1944).

 

Col.(r.) Ioan Cordovan

Prezentarea grafica; Ion Maldarescu, Agero

 

Toamna anului 1940 deschide una din cele mai dureroase pagini din istoria Romaniei. Norii negrii ai intolerantei, urii interetnice si ai violentei dezlantuite, au devenit realitati de cosmar, odata cu instalarea administratiei horhyste, dupa Dictatul de la Viena, din toamna anului 1940. Ungaria, din septembrie 1940 si pana in octombrie 1944, a dus in Transilvania ocupata de horthysti o politica acerba de slabire si exterminare a elementului romanesc majoritar. Dictatul de la Viena din 30 august 1940 a dovedit inca odata ca in Europa anilor ’40, Romania a fost tragic de singura in fata agresiunii intreprinse de concretul situatiei internationale si impinsa, impotriva vointei ei, in bratele Germaniei hitleriste.

Prin jocuri politico-diplomatice de culise, santaj impotriva conducatorilor romani, Germania hitlerista si-a asigurat si garantarea aprovizionarii cu petrol romanesc si carne de tun in derularea razboiului impotriva URSS, chiar impotriva intereselor noastre nationale, tarandu-ne spre Est, sub masca eliberarii Basarabiei de sub dominatia bolsevica.

Pe buna dreptate, se poate afirma, pe baza de dovezi, ca perioada anilor 1940-1944 a fost cel mai intunecat capitol al istoriei contemporane a Romaniei.

Spun aceste lucruri, pentru ca poporul roman trebuie sa si le aminteasca si astazi, pentru a preantampina sa nu se mai intample asa ceva. Sa iertam aceste faradelegi, dar sa nu le uitam.

Sa traim in buna intelegere cu etnicii maghiari, dar la orice actiune de incercare a repetarii istoriei urate dintre relatiile noastre, ca si recentele actiuni de la Sfantu Gheorghe si Tg.Mures, sa-i prevenim, sa-i atentionam, si sa le amintim, ca Transilvania, care se numea candva DACIA DE MIJLOC, a fost, si este pamant romanesc si nu le permitem sa atenteze la integritatea teritoriala a tarii romanesti.

As dorii sa argumentez si  printr-o situatie statistica, publicata la pagina 892, dintr-o lucrarea a maghiarului Balogh Pal, care din necunoasterea limbrii maghiare, nu-mi pot permite sa o citez si care a fost edinata de catre Ministerul Instructiunii din Budapesta in anul 1902, in ceea ce priveste componenta nationala a localitatilor din Transilvania:

 

·       Din totalul localitatilor in numar de 4597 comune transilvanene:

·       Romanii aveau majoritatea in 2971 comune, adica 64,7%;

·       Maghiarii aveau majoritatea in 616 comune, adica in 13,45%;

·       Secuii aveau majoritatea in 417 comune, adica in 9,1 %;

·       Germanii aveau majoritatea in 350 comune, adica in 7,6%;

·       Altii aveau majoritate in 243 comune, adica in 5,2%

        TOTAL COMUNE=4597 adica 100%

 

 

Din aceasta situatie, se poate deduce si de ce secuii sunt mituiti de maghiari in actiunile soviniste de astazi. Adica sa formeze un procent cat mai mare, pentru asi justifica actiunile ( adica 13,45%+9,1%=22,5%). Si cu acest siretlic tot in minoritate absoluta sunt.

Cel mai intunecat capitol, pentru ca aceasta perioada a insemnat jalea cea mai mare a poporului roman:

In Ardealul de Nord, autoritatile romane, impreuna cu armata romana dislocata in aceasta parte de tara, au avut la dispozitie doar cateva zile pentru a se retrage dincolo de frontiera stabilita prin aberantul Dictat de la Viena (respectiv doar intervalul dintre 1 si 4 septembrie 1940); La ocuparea Ardealului de Nord au participat doua armate horthyste.

Este vorba de:

 

          

* Armata a 2-a, cu un efectiv de 102.000 militari, care au operat in zona Oradea-Cluj;

*Armata a 1-a, cu un efectiv de 208.000 militari, care au operat la Nord-Est de Armata a 2-a;

 

Ocuparea Ardealului de Nord, a fost planificata pentru 9 zile, incepand cu 5 septembrie 1940, ora 7.00, cand prima unitate ungara a trecut frontiera pe la Sighetul Marmatiei;

Marsul horthystilor trebuia incheiat la 13 septembrie 1940, la miezul noptii;

Datorita intarzierilor aparute, comandamentul ungar a fost nevoit sa trimita inainte, pe linia Cluj-Dej-Nasaud spre Sfantu Gheorghe, Corpul Rapid Ungar, pentru a se incadra in acest interval;

Grosul unitatilor horthyste n-a ajuns la destinatie decat in data de 18.09.1940;

In planul de ocupare horthyst erau prevazute 9 etape de inaintare, fiecare a 40-80 km. Aceste etape, pe trasee si localitati au fost urmatoarele:

 

               *Etapa I: 5.09.1940: Carei, Satu Mare, Sighetul Marmatiei, Ocna Sugatag.

              *Etapa II-III: 6-7.09.1940:Oradea, Salonta, Simleul Silvaniei, Baia Mare, Nasaud, Marghita, Borsa.

              *Etapa IV: 8.09.1940: Zalau, Dej, Beclean, Bistrita.

              *Etapa V: 9.09.1940: Huedin, Gherla, Reghin.

              *Etapa VI: 10.09.1940: Targu Mures, Praid, Gheorghieni.

              *Etapa VII: 11.09.1940: Cluj, Odorheiul Secuiesc, Cristuru Secuiesc, Miercurea Ciuc.

              *Etapa VIII: 12.09.1940: Baraolt, zona Ciucului.

              *Etapa IX: 13.09.1940: Sfantu Gheorghe, Targu Secuiesc.

 

 

Armata horthysta, indeosebi corpul ofiteresc, a fost educata intr-un spirit pregnant nationalist si sovin, agresiv sii antiromanesc, cu ura si dispret fata de romani. Asa se explica atrocitatile savarsite in zilele cotropirii oraselor si satelor din Ardealul de Nord, asa se explica toate provocarile si inscenarile, abuzurile si actele de teroare care s-au tinut lant, ele agravandu-se mereu, in perioada urmatoare.

Biroul 2 al Marelui Stat Major al armatei horthyste a fost, de asemenea, unul din organele de baza insarcinate cu urmarirea si oprimarea fortelor antihorthyste si, indeosebi, a populatiei romanesti din Nordul Ardealului.

Cu deosebita cruzime a actionat in exercitarea regimului de teroare horthysta asupra Nordului Ardealului cotropit, Magyar Kiralyi Rendorseg (Politia regala maghiara), care a fost instalata in resedintele de judet: Bistrita, Cluj, Dej, Miercurea-Ciuc, Oradea, Odorhei, Satu Mare, Sighetul Marmatiei, Sf.Gheorghe, Zalau si un urmatoarele orase cu subordonare judeteana: Maia Mare, Baia Sprie, Tg.Secuiesc si Reghin, Carei, Gherla, Gheorghieni, Huedin, Simleul Silvaniei.

Formatiunile teritoriale ale acesteia aveau denumirea de Kapitanysag ( Capitanul politiei regale ungare) din localitatea respectiva.

Cel mai odios, cel mai feroce organism al sistemului de reprimare si exercitare a terorii pus pe picioare de regimul de la Budapesta din acei ani a fost, fara indoiala, jandarmeria horthysta. Corpul de ofiteri de jandarmi era recrutat din randurile marilor propietari de pamant, ale ofiterilor din randul armatei, care exprimau tendintele celor mai reactionare cercuri ale claselor dominante. Jandarmeria a avut un caracter dublu: militar si politienesc. Ofiterii din jandarmerie erau nimiti personal de catre Horthy. Jandarmii horthysti actionau doar la ordinile si indicatiile centrale superioare, prin metode de opresiune, de provocari si actiuni banditesti doar impotriva romanilor si evreilor, a tuturor celor banuiti de sentimente antihorthyste. Ei comiteau atatea faradelegi, schingiuiau atat de barbar pe taranii romani in timpul interogatoriilor, pentru cea mai mica banuiala, terorizau in asa masura satele, in special cele cu populatie romaneasca, incat in clipa in care, apropiindu-se de un astfel de sat, oamenii, distingand in zare penele de cocos puse la sumbrele lor palarii negre, isi zavorau usile, plecau de acasa, se ascundeau pe unde apucau, numai sa nu dea ochii cu ei.

Cele trei principale organe de represiune ale regimului fascisto-horthyst au fost: armata horthysta; politia horthysta si jandarmeria horthysta.

 

 

Ei reduceau la tacere, fara scrupule, cu brutalitate si salbaticie, orice incercare de nesupunere si impotrivire, folosind si mijloace specifice de intimidare, dislocare si internare in lagare si inchisori, deznationalizarea, teroarea si asasinatul.

Din punct de vedere economic a insemnat un jaf crancen si nemilos al bogatiilor tarii, a industriei romanesti, a agriculturii tarii. Economia romaneasca a fost jegmanita si secatuita de nemti si unguri; Romania aflandu-se sub dominatia germana, a ajuns ca aproape 90 % din productia agricola sa fie exportata in Germania, alaturi de miile de tone de petrol si benzina de aviatie. Practic, din punct de vedere industrial, Romania a devenit o ramura a industriei Reich-ului german;

Prin specificul de derulare al razboiului, am asistat la o decadere generala a nivelului de trai al romanilor;

In martie 1939, Germania nazista a impus cunoscutul “tratat al petrolului”, aplicarea acestuia, incepand cu luna mai 1940, a dus la secatuirea nemiloasa a petrolului romanesc, Romania transformandu-se intr-o “statie de benzina ce trebuia sa functioneze automat pentru masina de razboi germana.”

Episodul Dictatului de la Viena, din 30 august 1940, cand Romaniei i-a fost smulsa cu ferocitate partea de Nord-Vest a Transilvaniei, prin cele mai marsave mijloace diplomatice ale timpului, este cel mai elocvent exemplu al politicii de cleste, de invrajbire si asmutire a micilor puteri intre ele, de creare a starilor conflictuale, tocmai in ideea de a stapanii si pe unii si pe altii; “divide et impera !” (“imparte si stapaneste !”)

Situarea geo-politica a Romaniei, precum si bogatiile acestei tari, au constituit mobilul acapararii Romaniei, a insemnat transformarea ei intr-o tara satelit si care a fost tarata in razboi alaturi de Germania hitlerista, cu niste costuri deosebit de mari pentru tot neamul romanesc;

Aplicarea odiosului Dictat de la Viena, a obligat Romania sa cedeze Ungariei horthyste o parte a Transilvaniei, cu o suprafata de 43.492 km.p. si o populatie de 2.667.000 locuitori, din care marea majoritate o formau romanii;

Pentru populatia majoritara, a romanilor, in timpul ocupatiei horthyste a functionat doar un liceu in limba romana si un singur cotidian romanesc;

In aceasta perioada s-au refugiat peste Carpati peste 200.000 de romani;

Populatia nemaghiara din Ardealul de Nord a simtit pe pielea lor toate bestialitatile, in urma si din cauza Dictatului de la Viena;

Printre izbanzile urii, insotite de torturi sufletesti, practicate cu o tehnica perversa, a umilirilor, s-a numarat si relativizarea oricarui concept juridic, care se aplica dupa bunul plac al horthystilor.

Prin falsuri si uz de fals au fost cumparate proprietati in Ardealul de Nord, care cu greu mare s-au putut restitui propietarilor de drept, unele dintre acestea facand obiectul dezbaterilor in justitie si in zilele noastre. Guvernul horthyst a luat cele mai necrutatoare masuri pentru anularea reformei agrare din 1921, prin care fusesera expropiate 1.223.385 iugare cadastrale (un iugar cadastral=0,56 ha.) si impropietariti 388.717 de tarani romani, maghiari si de alte nationalitati. Prin aceste masuri, horthystii doreau sa dovedeasca ca : “ Al cui este pamantul, aceluia este tara”. Continutul articolului din lege continea si sugestii ca acestea:” sa li se ia romanilor pamantul si sa fie dat maghiarilor, iar acolo unde va trebui sa fie luat si de la taranii maghiari, acestia sa fie despagubiti din propietatile romanesti”.

Atrocitatile savarsite de horthysti, incepand imediat cu momentul ocuparii Ardealului de Nord, de la inceputul lunii septembrie 1940 si numai pana la 1 septembrie 1941 si intocmit de Secretariatul de stat al nationalitatilor a fost consemnat pe judete in ceea ce priveste omorurile, schingiuirile, bataile, arestarile, profanarile, devastarile colective si individuale astfel;

 

1.    Omoruri = 919

2.    Schingiuiri = 1126

3.    Batai fara motive = 4126

4.    Arestari = 15893

5.    Profanari = 124

6.    Devastari colective = 78

7.    Devastari individuale = 447

 

Arhangheli cruzimii, concomitent cu omorurile inventau tot felul de umiliri si torturi morale, tocmai pentru a distruge sentimentul national al romanilor; Crime s-au comis nu numai impotriva populatiei civile din teritoriul cotropit, ci si impotriva granicerilor romani aflati de straja la nedreapta si vremelnica linie hotarata la Viena. Horthystii au atacat si capturat patrule romanesti, au ucis ofiteri romani si soldati romani graniceri.

Dintr-o statistica a Arhivelor de istorie militara maghiara din Budapesta, rezulta ca intre 1 septembrie 1940-8 septembrie 1944, la granita vremelnica ungaro-romana din Transilvania, s-au intamplat 254 de incidente soldate cu raniti si morti.

In actualul judet Bistrita – Nasaud, in care sunt cuprinse localitati din fostele judete Nasaud si Somes au fost comise 41 de omoruri, 41 de schingiuiri, 383 batai fara motiv asupra romanilor, 1324 arestari, 6 profanari, intre care, Monumentul Eroilor romani din localitatea Telciu si Troita Eroilor romani din Ilva Mare, au fost de asemenea daramate si Monumenmtele Eroilor din comuna Rodna si Zagra, cu stirea si la ordinul autoritatilor administrative nou instalate de regimul horthyst, au fost executate 3 devasatari colective si 20 de devastari individuale.

In comuna Branistea (fostul judet Somes) au fost crunt maltratati 115 tarani. Toti au fost scosi direct din biserica in a doua zi a Craciunului (1940, dusi la primarie si batuti.

In comuna Magura, leventii unguri au pus taranii romani la jug, sa are cu ei, iar la Ilva Mare, Sangeorz si Telciu au trecut la maltratarea populatiei.

Ca sa poata domina populatia horthystii au ridicat pana si autorizatiile se brevetele meseriasilor romani si comerciantilor romani din Nasaud si  comune.

Romanilor din Bistrita si judetul Bistrita-Nasaud, care lucrau in detasamentul pentru constructia caii ferate Bistrita-Targu Mures li se aplica un tratament “mai rau decat al animalelor, fiind fortati sa munceasca flamanzi si sa indure in permanenta bataile cele mai crancene si batjocoririle cele mai umilitoare, batai care nu au fost inregistrate statistic in acea perioada.

Au fost organizate tabere de munca in care au fost concentrati doar romani, la Oroshaza-judetul Bekes, unde au fost dusi 972 romani din judetele Bihor si Nasaud, in tabara de munca de la Odoreu-Szatmar-Udvary, jud.Satu Mare au fost concentrati fortat 400 romani din judetul Nasaud, in tabara de munca de langa orasul Nagyaszolos, judetul Ugocea, au fost concentrati fortati 300 romani din judetul Nasaud. Toti au lucrat in niste conditii total inumane, intr-un regim de effort fortat cu o ratie de paine zilnica doar de 140 de grame. Se dormea in baraci si colibe neincalzite, fara asternut, ci doar direct pe paie, care erau pline de paraziti. In toate aceste tabere, cat si cea din localitatea Marghita, unde au fost concentrati 250 de romani din fostele judete Somes, Nasaud si Cluj, singurul epitet de adresare romanilor era :”valah si caine puturos”, ca sa nu mai vorbesc de faptul ca in aceste tabere, nu exista asistenta medicala, medicilor interzicandu-li-se sa dea scutiri medicale.

Au mai fost organizate detasamente de munca cu oameni concentrati din satele: Tiha Bargaului, Orundu Bargaului, Suseni, Iad (Livezile), Rusu Bargaului, Josenii Bargaului, Muresenii Bargaului, Bistrita Bargaului, Mijlocenii Bargaului, Cusma, Pietris, Satu-Nou, la Detasamentul de munca nr.10 din Miercurea Ciuc, detasamentul de munca nr.41/45 Pesta, detasamentul de munca 1044 Ungaria, detasamentu de munca 5 Baia Mare, compania 3 Satu Mare, compania 5 Satu Mare compania 9113, detasamentul nr.1010, detasamentul 1081, compania 1053, detasamentele: 1079, 9071, 30, 9092, 1942, 1912, 1913, 106, 9035, 1910, 393, 9037, 1912, 9900, 1060, 101, 351, 318, 862, 1100, indicative care nu figurau pe localitati, dar care au functionat in perioada octombrie 1942 pana la eliberarea Ardealului, la 25 octombrie 1944, unde au fost concentrati romani din Budacul Roman, Monor, Sieu, Neteni, Marisel, Budacu de Jos Dumitrita, Rebra, Poienile Zagri, Lesu, Ilva Mica. Din aceste detasamente fortate de munca, din judetul nostru, 119 persoane nu s-au mai intors la casele lor, in marea lor majoritate fiind evrei.

Bortes Ioan din Monor, a fost legat de un stalp si batut pana a murit, in toamna anului 1944, cu ocazia retragerii trupelor germano-horthyste.

Hanganut Grigore din Tiha Bargaului, Cherestes Vasile din Livezile (Iad), Popandron George, econom greco-catolic din Bistrita Bargaului, Rogina Simion din Bistrita-Bargaului, Pavel Costea, comerciant ortodox din Prundu Bargaului, Vasile Ratiu, croitor, ortodox din Prundu Bargaului, Lucretia Tanca-agricultoare ortodoxa din Prundu Bargaului, Leon Vlad, agricultor si zidar, ortodox din Prundu Bargaului, au fost omorati prin impuscare la data de 10 octombrie 1944 in comuna Prundu Bargaului. Preotul roman Pop Augustin din Mijlocenii Bargaului a supravietuit crimelor facute de horthysti, glontul trecandu-I prin cap, pe langa creier, scapand cu viata. Dupa executie a reusit sa se tarasca afara din groapa comuna unde au fost aruncati si sa-si salveze viata, fiind singurul supravietuitor din grupul de romani impuscati de unguri.

Au mai fost ucisi de catre unguri, in retragerea lor din toamna anului 1944, si Curtius N.Nicolae din Romuli, Belteag Maftei din Salva, Grigore Puica Pompei din Mocod, Iftimie Marta din Poienile Zagri, Costan Vasile din Rebrisoara, Groza Ioan din Rodna, Gherasim Steopan din Rodna, Ureche Titu din Maeru, Nicolae Lup din Ilva Mica, Maxim Costan din Ilva Mica, Poienar Vasile din Lesu, Madalina Zbarci din Feldru si 3 romani din Lunca Ilvei, respectiv: Gales Constantin-impuscat de horthysti in 3 iulie 1944, pe dealul Darmax-Tunel nr. 2 CFR, Sucila Octavian-impuscat de horthysti la 26 iunie 1942, pe dealul Frau, comuna Lunca Ilvei, si Cantaroaie Maftei-impuscat de horthysti la 26 decembrie ( a doua zi de sarbatoarea Craciunului) pe Valea Lesului, comuna Lunca Ilvei. Lista poate continua cu Bugnar Ioan-decedat in inchisorile horthyste, Bugnar Procope-deportat de horthyati in Germania si mort in lagarul nemtesc, Budusan Ieronim care a fost mobilizat in armata horthysta si impuscat pe front, Dedea Grigore care a fost deportat de horthysti in detasamente de munca, unde a murit datorita tratamentelor deosebit de dure. Acestia au fost tot din lunca Ilvei.

Holocaustul impotriva evreilor, si nu numai, ci si impotriva romanilor din Transilvania de Nord a fost facut de catre horthysti, si in perioada ocupatiei horthyste. Sa aregumentam putin aceasta afirmatie: “ Conform eruditului Randolph Braham, specialist in materie de holocaust, horthystii au trimis din Transilvania de Nord un numar de 131.641 evrei, iar istoricul, Oliver Lustig, roman de nationalitate evreu, el insusi supravietuitor al holocaustului horthyst, sustine aceasta cifra, la care se adauga inca 15.000 evrei trimisi de horthysti la Kemenek-Podolsc-Ucraina. In timpul ocupatiei horthyste, intre anii 1940-1944, aproape o jumatate de milion de romani au fost fortati de horthysti sa plece si sa se stabileasca dincolo de Carpati, in Romania.

7000 de copii, femei, barbati evrei au fost deportati din judetul Nasaud. Ei au fost schingiuti si ucisi in crematoarele din Birkenau-Auswitz, sau in lagare similare.

Aproape 6000 de evrei din Bistrita si din imprejurarile judetului Bistrita-Nasaud, au fost concentrati la ferma Stamboli, apartinand turcului Bara Hugo (astazi fiind terenul I.C.H.V. Bistrita, sau Statiunea Pomicola, denumita de cetatenii orasului), aflata la aproximativ 3 km.Nord de Bistrita, pe comunicatia Bistrita-Dumitra. Aproape 2500 de locuitori ai ghetoului proveneau chiar din orasul Bistrita. Ceilalti au fost adusi din comunitatile din jurul Bistritei, Nasaudului si Rodnei.

Ghetoizarea evreilor din oras s-a facut sub comanda primarului de atunci Norbert Kuales si a sefului politiei, Miklos Debreczeni. In alte comunitati ale judetului, operatiunea a fost condusa de catre Laszlo Smolenszki, adjunct de prefect si de catre locotenent-colonelul de jandarmi Erno Pasztai. Toti patru participasera, impreuna cu Laszlo Endre, la o conferinta tinuta la 28 aprilie 1944 la Targu Mures, unde au fost instruiti despre modul cum sa inceapa si sa se deruleze actiunea de gheotizare.

Ghetoul, de la Bistrita, era format din cateva baraci si adaposturi pentru porci. Acestea erau inadecvate din toate punctele de vedere pentru o astfel de destinatie.

Resursele de apa si hrana au fost, in mare parte, foarte sarace, din cauza comportamentului inacceptabil a lui Heinrich Smolka, un vestit comerciant din Bistrita, insarcinat cu asigurarea cartiruitilor in ghetou.

Printre cei care au cooperat cu Smolka la persecutarea evreilor s-a aflat si Gusztav Orendi, un agent al al Gestapo-ului din Bistrita.

Autoritatile politienesti locale au asigurat paza ghetoului cu 25 de jandarmi din Dumitra, trimisi la Bistrita de catre colonelul Paksy Kis.

Dupa 10 mai 1944, prefectul judetului a fost Kalman Borbely, care a asigurat deportarea celor 5981 de evrei din Bistrita, la data de 2 si 6 iunie 1944. Probabil, una dintre cele mai mari ticalosii, ce le-au savarsit acesti dusmani ai neamului romanesc, a fost furtul unei medalii de aur masiv, cu care a fost decorat drapelul batalionului I al Regimentului al II-lea graniceresc national roman nasaudean, medalie cu care imparatul Franz Iosif a onorat acest batalion, pentru ca soldatii romani, in anul 1848 si-au pastrat cu credinta juramantul pe steag, in cele mai grele imprejurari, cand revolutionarii maghiari, ridicandu-se impotriva imparatului, au incercat sa forteze batalionul romanesc sa treaca de partea ungurilor si sa rupa juramantul de credinta depus pe steagul regimentului catre imparat. Romanii nu au dat nicio ascultare ademenirilor dusmanului secular. Desi dezarmat de catre rebelii unguri, romanii si-au pastrat onoarea militara si si-au salvat drapelul, aducandu-l neatins inapoi si predandu-l comandantului regimentului in Nasaud. Medalia de aur a reprezentat pentru granicerii nasaudeni, cea mai mare onoare, a carei valoare nu se poate evalua, depasind suma de un miliard de lei, la nivelul anulor 1944-1945.

Prin intensificarea exploatarii zacamintelor aurifere din zona Baia Mare, statul horthyst a jefuit, intre anii 1940-1944, cantitati mari de metal pretios, precum si de metale neferoase. In anii 1941-1944 au fost produse 10.346 kg. Aur fin si 88.096 kg.argint, adica o cantitate mai mare de 1,57 ori decat intreaga productie de aur a Romaniei pe anul 1939 si de 3 ori mai mare la argint fata de acelasi an. Exploatarea gazului metan a fost supus expropierii in folosul statului horthyst; Regimul horthyst a intrat in stapanirea a 702 mari intreprinderi industriale, dintre care 210 pentru prelucrarea lemnului, 49 chimice, 45 pentru materiale de constructii, 49 textile, 21 de pielarie, 236 alimentare, 29 de hartie si grafice, 16 de sticlarie si ceramice, 3 electrotehnice. Aceste intreprinderi aveau un capital investit de 3.760.600.000 lei, ceea ce a reprezentat 7,32 % din totalul capitalului pe tara.

Statul ungar horthyst a confiscat averea Bancii Nationale a Romaniei, in favoarea Bancii Nationale Ungare. Acum, in anul 2013, putem afirma ca ranile lasate de acele vremuri apocaliptice s-au vindecat destul de greu, unora le-u ramas deschise pentru vecie in sufletele celor care le-au trait. Romanii, in marea lor majoritate sunt recunoscuti ca fiind toleranti, dispusi sa ierte, sa se adapteze vremurilor, sa se sacrifice pentru interesele generale, colective, cateodata chiar cu naivitate si superficialitate. Subscriind la ideea ca tinerele generatii trebuie sa-si cunoasca istoria, cu luminile si umbrele ei, cu succesele si greselile facute de catre inaintasi, in perspectiva viitoarei constructii europene, la care majoritatea romanilor adera cu sperante de mai bine, sa ne straduim sa iertam faradelegile vecinilor, dar sa nu le uitam, pentru a nu se mai intampla asa ceva.

Cine incearca sa-si uite istoria, risca sa si-o retraiasca ! Oameni simpli, de diferite etnii, traiesc bine si in armonie intre ei.

Din dorinta de a obtine puterea, uneori, anumite formatiuni politice instiga o etnie impotriva alteia. Este cazul sa se inceteze cu asemenea practici, de a invrajbi o etnie impotriva alteia.Indiferent de etnie, cu totii facem parte din marea familie a unei tari europene, care se numeste Romania.

 

Col.(r.) Cordovan Ioan

Presedinte de Onoare al Asociatiei Judetene “Cultul Eroilor-Regina Maria”

Bistrita-Nasaud

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUȚII - Inserați un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Dreptul de aproba copierea articolelor prezentate in revista AGERO apartine detinatorilor de copy-right (autorul/autoarea),  care trebuie contactati si informati in timp util.  Orice preluare de texte din revista AGERO fără aprobarea autorilor și precizarea sursei intra sub incidenta "Legii drepturilor de autor".

 

Impressum

 


Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero,  Deutschland

Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu (Rumänien). Redakteure: Ion Măldărescu,  Cezarina Adamescu (Rumänien)