Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

"Diferanţa"

Dr. Titus Filipas

 

Impresii si pareri personale in FORUM

 

Ştim că „La început a fost Cuvântul", „Logos” înseamnă „Cuvântul", dar în actele pentru Romania parafate de bazileul de la Constantinopol pentru Veneţia la 992 şi 1082 AD, el înseamnă „Împăratul". Pe româneşte, Chrysobullos Logos se traduce în două feluri. Prima traducere, de fapt o preluare puţin schimbată, este „hrisovul". Cam sub forma aceasta a fost preluat şi de englezi: „chrysobull", iar amândouă cuvintele se citesc aproape la fel. A doua traducere este „Bula de Aur". Să observăm că ‚hrisovul’ a fost, la origini, un instrument bizantin de gestionare, ori de ‚management’. Dar „Chrysobullos Logos” devine şi ‚locus perceptibil’ pentru cauzalitate în Lumea Nouă!

Îndrăznim a zice că actul „Chrysobullos Logos” dat Genovei la 1261, un „hrisov” liber traductibil prin sintagma: „Împăratul de aur”, va da naştere mitului şi termenului „El Dorado” în Lumea Nouă, poate prin mijlocirea jocurilor de noroc şi a cartomanţiei Tarot, poate altfel. Să mai observam că în Arcana cea mare din Tarot, joc de cărţi având incorporate codurile ‚culturii populare’ din alte veacuri, ‚Împăratul” este simbol central. Acest împărat bizantin care planifică realmente, şi chiar pe linia din ‚Strategikon’, o politică mondială extraordinar de proactivă a fost Mihail al VIII-lea Paleologul (1259-82). El acordă la 1261 republicii maritime Genova hrisovul pentru dreptul de comerţ în Romania. Se cunoaşte rolul jucat ulterior de marinarii şi capitaliştii genovezi în descoperirea, şi apoi în exploatarea economică timpurie a bogăţiilor naturii virgine din America. După cum se recunoaşte de asemenea faptul că „mondializarea iberică” din secolul XVI, pe care noi am învăţat-o în şcoala comunistă la capitolul „Epoca marilor descoperiri geografice”, punându-se acolo accentul pe Descoperire, iar nu pe Management, s-a bazat pe “softul scolastic Aristotel”.

Sigur, se poate contra-argumenta că 'Împăratul de aur' sau 'El Dorado' este de fapt numele european pentru liderul peruvian local Inca. Dar să nu uitam, conquistadorii aceia spanioli, --unii dintre ei foarte şcoliţi--, citeau şi interpretau Lumea Nouă strict în termenii Lumii Vechi! Din Lumea Veche vin şi liniile generale de 'weltpolitik' gândită de „Împăratul de aur” al Oikumenei. Liniile de strategie politică trasate în secolul XIII de împăratul Mihail al VIII-lea Paleologul sunt tot atâtea reguli de 'gramatică generativă a civilizaţiilor' care influenţează lumea modernă şi postmodernă. ‚Agenda 21’ şi principiile ‚dezvoltării durabile’ incorporeaza şi ele ideea de „Corn al abundenţei”. Dar Cornucopia este prezentă şi în ‚tărâmul Eldorado’.

Profesorul Samuel Phillips Huntington (născut în 1927) de la Harvard University, în studiul său din 2004 intitulat „The hispanic challenge”, îi acuză public virulent pe subiecţii ibero-americani că nu au dezvoltat conceptul unui „Vis Latino”, spre deosebire de WASPs, adică albii anglo-saxoni protestanţi din America de Nord, care au creat într-adevar „The American Dream”. Dar ibero-americanii nu aveau nevoie de „visul Latino”, pentru că ei aveau deja mitul Eldorado. Apoi, „The American Dream” nu-i de fapt arhetipul Cornucopia din Lumea Veche? Este bizar felul cum profesorul Samuel Phillips Huntington refuză contrapartidele echivalente între sintagme şi cuvinte, asemănându-se cu fundamentaliştii cei mai habotnici ai lumii de azi.

Între „Chrysobullos Logos” şi „El Dorado” există categoric o „diferanţă”, „une différance”, ilustrând conceptul, --altminteri abscons--, inventat de Jacques Derrida pentru a măsura distanţa dintre „cauză” şi „efect” dintr-o reprezentare ontologică oarecare. În comentariile filosofice publicate cel mai frecvent pe englezeşte, termenul “the Differance” este conectat cu termenii ‚amânare’ (‚delay’) şi ‚temporizare’ (‚temporalization’), rămânând o anumită ambiguitate dacă ea se referă la o realitate în curgere, sau numai la o reprezentare ontologică. Vechea expresie în latina scolastică: „Post hoc ergo propter hoc” leagă într-un mod expres decalajul în timp de o posibilă interpretare cauzală. Deşi noi evităm interpretarea scolastică, trebuie totuşi să vedem ‚diferanţa’ legată de cauzalitate, mai exact de un posibil ‚lanţ cauzal’ într-o reprezentare ontologică. În lumea reală, eu văd ‚diferanţa’ prin analogie cu ‚impedanţa’ dintr-o schemă electrică. Deşi aveam ‚grupuri de reflecţie’ încă de la Grigore Ureche, amânarea de o sută de ani produsă de epoca fanariotă a introdus o ‚impedanţă’ în dezvoltarea noastră ca naţiune, adică o împiedicare măsurabilă metafizic. Cât de mare a fost, în termeni de 'unităţi de civilizaţie'? Păi, simplu: o "Epocă a Luminilor", ceea ce-i foarte aproape de 1010 biţi de informaţie, cantitate numită şi ‚Eladă’ (‚Hellas’).

Putem aserta cu bună credinţă că pentru europenii din Apus, primul tărâm Eldorado a fost Romania care începea sa se contureze ca România sau Romania Neoacquistica. Informaţiile despre 'tâlhari' şi despre 'ianavezi' pe care ni le transmite Simion Dascălul sunt de fapt strâns corelate cu acest Eldorado. 'Ianavezii' lui Simion Dascalul sau cetăţenii Genovei nu puteau fi determinaţi să vină în ţinutul bogat şi plin de primejdii de pe istmul baltico-pontic, decât ameninţaţi cu spectrul închisorii pentru datornici, faimoasa Malapaga.

Reamintim faptul că şi Nicolae Iorga acorda o importanţă specială drumurilor comerciale în istorie. Un asemenea drum se afla pe istmul baltico-pontic. Există o climă specifică istmului baltico-pontic care îndeamnă spre omul spre litere. Două anotimpuri sunt descrise de George Bacovia (1881-1957) în poezia „Aiurea” : „Blestemată mai fie şi toamna,/Şi frunza ce pică pe noi -/Blestemat să mai fie şi târgul/Ursuz, şi cu veşnice ploi.../Cetate, - azilul ftiziei -/Nămeţi de la pol te cuprind...” Clima s-a manifestat altfel în primăvara când a explodat centrala nucleară de la Cernobyl, iar circulaţia eoliană a transportat norul radioactiv mai întâi în Scandinavia! Trebuie să înţelegem foarte bine dimensiunea pericolului de care am scăpat în 1986, şi rolul important al momentului exploziei pentru această climă a istmului baltico-pontic: Praful radioactiv din nor era echivalent cantitatii de 500 „ciuperci Hiroshima”. Daca explozia de la Cernobyl s-ar fi produs cu o lună mai devreme, mare parte din acea cantitate de praf radioactiv ar fi căzut peste România.

În ziarul România Libera din 28 Decembrie 2005, era anunţat proiectul unui "Scut antirachetă în România", "care ar proteja atât Europa, cât şi estul SUA". Dacă a fost aleasă România, înseamnă că în Occident există încă teama, justificată, faţă de rachetele ruseşti. Articolul respectiv nu descrie şi felul cum funcţionează 'scutul antirachetă': Rachetele ruseşti cu ogive nucleare multiple probabil vor fi făcute să explodeze deasupra Ucrainei. În anumite luni ale anului, tot materialul radioactiv va cădea peste România. Acel "Scut antirachetă în România" nu este de fapt un scut pentru România, ci proiectul unui nor radioactiv peste România.

În anul 1709, Rusia preia de la suedezi controlul istmului baltico-pontic, prin rezultatul bătăliei de la Poltava. Aşa cum scrie în cărţile oficiale de istorie, aşa cum a crezut şi Dimitrie Cantemir, rezultatul bătăliei de la Poltava ar fi fost decis de geniul militar al ţarului Rusiei, imperatorul Petru cel Mare, care l-a învins atunci pe regele Suediei, Carol al XII-lea. Totuşi, totuşi, rănit şi bolnav, Carol al XII-lea nu a participat la luptă. Singura lui decizie la Poltava a fost să delege comanda mareşalului suedez Rehnskiöld. Care a fost categoric învins, dar nu de presupusul şi inexistentul geniu militar al lui Petru cel Mare, ci de numărul fără de seamăn al ruşilor, cum se înfăţişează în celebrul mozaic realizat de Mihail Lomonosov, care percepe corect istoria rusească, o istorie în care cantitatea se transformă “dialectic” în calitate. Mai departe, victoria definitivă a imperiului ţarist împotriva regatului suedez va fi asigurată de prezenţa unui mare tactician militar angajat temporar de ruşi, tînărul Mauriciu de Saxa, ce îşi făcuse ucenicia militară luptând sub comanda prinţului Eugeniu de Savoia.

Tot pentru controlul istmului baltico-pontic, dar în cel de al doilea război mondial din secolul XX, s-a purtat în 1943, la Kursk, cea mai mare bătălie de tancuri din istorie. S-a avansat recent ideea, printr-o carte devenită best-seller, că germanii ar fi experimentat atunci împotriva sovieticilor şi o bombă atomică primitivă, dar chestiunea aceasta este foarte discutabilă, ca să ne ferim a spune direct că este total „ideologică”, şi din cauza aceasta dubioasă la maximum. Dar oricum, este o idee plasată la locul potrivit, pentru a dobândi, cât de cât, aura plauzibilităţii.

Istmul baltico-pontic a fost mereu un loc periculos, care şi-a păstrat legendele, de exemplu aceea despre Dybbuk. Un eres ucrainean, se spune, iar Leonard Bernstein (1918–1990), care a compus muzica baletului cu acelaşi nume, chiar credea acest lucru.

În secolul XIX, un mare scriitor de limba engleză, Joseph Conrad (1857-1924), se naşte şi trăieşte vârsta copilăriei aici, sensibilitatea lui exacerbată captează istoriile povestite de duhurile locului, eliberându-le din carcera lor în ‚Inima intunericului’: "And this also," said Marlow suddenly, "has been one of the dark places of the earth." Textul scris de Joseph Conrad uneşte într-o continuitate de putere şi voinţă două fluvii, descarcerează imaginea : „interminable waterway”, prezentă mai târziu şi în ‚Lupta cu inerţia’: "Pe fluviul fără de capăt şi fără sfârşit", unde poetul român Nicolae Labiş prezintă viziunea „omului comun” despre lume. Şi a trebuit să plătească pentru dezvăluire cu viaţa. Să nu ne înşelăm, poemul ‚Lupta cu inerţia’ nu a fost şi nici nu este „politiceşte corect”. Pentru că sunt dezvăluite în ideologia acelui poem românesc scris într-o limbă neolatină apropiată de perfecţiunea sacrului, nenumărate ‚legi fatale’ sau ‚arhetipuri culturale’ care nu conveneau nici în 1956, după cum nu convin nici la o jumătate de veac scursă de atunci. Nicolae Labiş a fost ucis pentru ceea ce era el.

Într-o anumită măsură, Nicolae Labiş seamănă cu Alexei Tolstoi. La fel ca mitul saitic al Atlantidei prezent în romanul Aelita al scriitorului rus, şi arhetipul „fluviului fără de capăt şi fără sfârşit" ţine de civilizaţia antică a Egiptului: Izvorul Nilului, imposibil de găsit pentru cei vechi, însă aflat aproape de izvorul fluviului Congo - unde se petrece şi acţiunea unei nuvele scrisă de Joseph Conrad.

Nicolae Labiş a fost asasinat în noaptea de 22 decembrie 1956. "Teroriştii revoluţiei române" încep să ucidă oameni nevinovaţi în noaptea lui 22 decembrie 1989. Avem astfel o iterabilitate sinistră pe 22 decembrie, noaptea când 'agenturili' realmente acţionează. Foarte probabil că şi soţii Nicolae şi Elena Ceausescu au fost împuşcaţi tot în acea noapte de „22”. Mai observăm că Grupul pentru Dialog Social editează revista „22”, însemnând ‚signatura sinistrului’ din noaptea cea mai lungă din an. Revista „22”, concepută ca un hebdomadar, zace o săptămână întreagă la vedere pe standuri. Chiar trebuie „sărbătorite” macabru şi într-un continuum zombie asasinarea lui Nicolae Labiş ori a cuplului Nicolae şi Elena Ceauşescu?

Dr. Titus Filipas

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)