Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

DRAMA DEPORTAŢILOR ANULUI 1951

 Eroii şi martirii Rusaliilor

 

Prof. drd. GHEORGHE  CONSTANTIN NISTOROIU

 

 

 Foto: Monumentul celor deportaţi în Bărăgan în noaptea Rusaliilor anului 1951, ridicat în cumuna Checea, jud Timiş a doua zi a Sfintelor Rusalii din anul 1991.

 „Ne-am aşezat într-un lan de grâu, înconjuraţi de tancuri, cuiburi de mitralieră, soldaţi din cinci în cinci metri.Optăsprezece zile am suferit de sete, deoarece ne aduceau apa în cisterne cu miros de gaz, puţină şi murdară...In aceste săptămâni mi-a murit de dezinterie copilul de zece luni.L-am îngropat eu şi cu soţia şi cu miliţeanu la spate, ca pe un câine”- Viorel Marineasa - Rusalii’ 51

NOTE DE LECTURA ALE VOLUMULUI " RUSALII’51" de VIOREL MARINEASA şi DANIEL VIGHI

 

  Dictatura monarhică a uzurpat dogma moral-creştină a Naţiunii, instaurând satrapia profitariatului politico-economic, pregătind prin şcoala oligarhică, atât corupţia şi imoralitatea regală, cât mai ales avea să creeze climatul favorabil pentru  tirania proletariatului, monopolizând prin laşii, parveniţii şi trădătorii comunişti reuzurparea Naţiunii ( după monarhie) printr-o putere delegată de Mihai I.

 

   Capitaliştii fără morală se plângeau de prea multă libertate, de prea mult belşug şi de faptul că îl au pe Dumnezeu acţionar la ei...Comuniştii se plângeau şi ei, dar de prea multe închisori.  "Pedagogia " satanicului V.I.Lenin, care cuprinsese isteric proletariatul lumii de febra roşie, pregătea prin ucenicii săi terenul bolşevizării, lucrând ştiinţific, eşalonat şi cu sânge rece, dar şi adaptat la condiţiile autohtone, din convingere că proletariatul din lumea lor va ajunge la fericire doar dacă mai întâi vor fi arestaţi, torturaţi, deportaţi şi apoi stârpiţi cei care erau consideraţi "duşmanii poporului ".

 

   Pregătit de dictaturile monarhice anterioare, în România după lovitura de stat de la 23 august 1944 s-a instaurat treptat regimul bolşevic-totalitar, pe fundamente create şi fixate de corupţia oligarhiei regale. Deportarea  a fost practicată îndeosebi de Rusia ţarilor, ca apoi să fie preluată de către bolşevici şi, exportată în ţările Estului comunizat.  Din raportul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej la Plenara C.C. al P.M.R. din 3-5 martie 1949 privind transformarea socialistă a agriculturii aflăm "umanitarismul " regimului comunist:

 

     - îngrădirea şi lichidarea elementelor capitaliste din agricultură ;

     - rezolvarea problemei ţărăneşti este o sarcină a dictaturii proletariatului;

     - politica P.M.R. faţă de ţărănime trebuie deci să fie clară: ne sprijinim pe ţărănimea săracă, strângem alianţa cu ţărănimea mijlocaşă
       şi ducem o luptă neîntreruptă împotriva chiaburimii;

     - politica de îngrădire a chiaburimii, de limitare a puterii sale economice;

     - politica fiscală de clasă să-l apese pe chiabur ;

     - ţăranii săraci trebuie educaţi în lupta necruţătoare împotriva chiaburilor, aceşti exploatatori odioşi şi vicleniai ţărănimii muncitoare ;

     -sfaturile populare vor trebui să ducă o politică de clasă, de lovire permanentă a poziţiilor chiaburilor;

     - lupta împotriva celei mai numeroase clase exploatatoare, burghezia satelor.... "

 

     Adevărul acelor ani depăşeşte cu mult orice coşmar inventat de o minte bolnavă şi diabolică ... " Stăteam şi ne uitam la animalele ce rămâneau, la casele bine aranjate, la căruţa ce era în mijlocul curţii. Plângeam cu toţii : ce să luăm şi ce să lăsăm ?" ( Emil Birdean din Checea ).  După deportare s-a început distrugerea caselor deportaţilor de către" justiţiarii proletari". Ce a rămas doar de la o singură familie ? 4 vaci, 5 cai, 14 grăsani (cca. 50 Kg fiecare), 16 oi ,50 păsări ,un cazan de fiert ţuică de 200 litri, butoaie, căzi, putini ; un plaţ de 55 ari semănat cu zarzavat şi legume, 21 lanţe de grâu, 3 lanţe sfecle de zahăr, 9 lanţe lucernă, 2 case şi alte acareturi...( Emil Birdean... fragment din vol. Rusalii’51 )

 

         Ce au primit după ce au ajuns în gara Frumuşiţa ? 10 - 20 bucăţi rogojini (cumpărate), stuf de 4-5m înălţime cu roiuri de ţânţari şi de tăuni, un soare torid şi plânsul care i-a  înecat pe toţi. "Eram înconjuraţi de ape, Prutul la doi kilometri, dincolo ruşii, de altă parte canalul de evacuare a apei la orezărie, un singur pod unde era postul de grăniceri şi lacul Brateş, deci nu aveai cum să ieşi din comună. Eram în baltă peste 700 de familii. Ne-au obligat pe toţi să facem  până în toamnă şcoală mare cu şapte clase, Sfat Popular, dispensar, cooperativă de consum cu trei secţi, posturi de miliţie şi de securitate, Cămin Cultural ca să ne cultivăm în baltă. În îmbulzeala aceia eram mai multe naţii: români bănăţeni, dar şi basarabeni, bucovineni ; nemţi, sârbi, macedoneni, bulgari, unguri şi era şi un evreu."(Emil Birdea-Op. citată ).

 

       In satul Tămăuoani se afla o bisericuţă. Şiruri de prunci şi părinţi făceau drumul prin baltă în fiecare duminică pentru a participa la Sfânta Liturghie. Sătenii au fost surprinşi de cinstea şi evlavia celor deportaţi ce păreau oameni de treabă, cu frică de Dumnezeu şi buni gospodari, nu bandiţi periculoşi cum erau " recomanţi " de autorităţi. Băstinaşii s-au speriat nu de faptul că li se spunea " bandiţi" ci fiindcă şi-au pus satul pe fundul lacului Brateş , pe jumătate desecat. „ Bre, de ce n-aţi făcut satul la deal, că aici este locul apei, apoi când a vărsat Prutul vă îneacă pe toţi ." ( acest lucru s-a adeverit în august 1955).

 

        Nu a trecut mult timp şi de acasă soseau veşti îngrozitoare. Toţi cei rămaşi erau obligaţi să se înscrie în CAP. Cei care încercau să refuze erau băgaţi în dube şi purtaţi prin hurducăierile drumurilor până semnau, indiferent ce. Să semnalăm un caz tragico-comic:

 

" Te-nscrii? " - s-a răstit muncitorul detaşat la sat pentru munca de lămurire.

" Nu mă înscriu !"- s-a revoltat Ceaica Ion.

" Bine, atunci semnează aici !"

 

   Si omul a semnat „ întovărăşirea"! Şi viaţa se adună în paginile memorialistice aducându-ne în faţa unor adevăruri pe care, acum după 56 de ani  încă se pare că o teamă nefirească ne opreşte să le comentăm şi mai ales să tragem cumplitele concluzii.

 

        " Cu două zile înainte de ridicare se adunaseră în gara Jimbolia sute de vagoane de marfă, şuieratul locomotivelor ni se părea altfel decât de obicei, câinii din oraş urlau la auzul lor, lumea în general era agitată. Popa a fost pus de primărie să ne mintă : Nu vă uitaţi că-s atâtea vagoane în gară, îs pentru cereale..."(Vasile Rotaru- fragment Op. citată) .

 

          Intre cele mai bogate familii din Giulvăz erau cele ale Mezinilor. Descinderea securităţii şi a armatei în gospodăriile lor a fost pe neaşteptate.Proprietarii au luat ceva la repezeală :un cal, o vacă, nişte saci de grâu şi de porumb, câteva găini, ceva mâncare şi câteva haine...Securitatea n-a uitat-o nici pe mama clanului mezin, de 81 de ani, Măria Mezin. Au întârziat în gară câteva zile. Prin bunîvoinţa soldatului care-i păzea, Mita Mezin starostele gospodăriei a dat o fugă până acasă... "Si-a aruncat privirea peste acareturile pustii, a ascultat mugetul animalelor înnebunite de foame,  lătratul câinelui rămas în lanţ, cotcodăcitul păsărilor închise în coteţe... " (Mita Mezin- fragment Op. citată ).

 

      Cum vom evoca astăzi  sfâşierea sufletească a acestui om  care a albit ca neaua în cîteva zile? În comuna Ceacova, satul Obad jud. Timiş perioada deportării a fost între iunie 1951-februarie 1956. Au fost deportaţi în raionul Feteşti, regiunea Iolomiţa comuna Valea Viilor un număr de 27 de persoane, aparţinând la unsprezece familii dintre care şapte de români şi patru de germani. Deportarea în masă a şvabilor din Ovad în U.R.S.S. i-a scandalizat şi amărât pe toţi vecinii din Obad. Nu  după mult timp le-a venit şi lor rândul...  " în duminica Rusaliilor erau o atmosferă încărcată. Spre seară toboşarul satului a dat de ştire la tot omul că nimeni nu are voie să părăsească localitatea. Nimeni nu bănuia că vor fi deportaţi cu toţii. "( Vasile Rotaru- fragment Op.citată)

 

Învitaţia- somaţie a venit de la un ofiţer de miliţie. " Din ordinul Partidului şi Guvernului sunteţi obligaţi să părăsiţi domiciliul, orice împotrivire va fi pedepsită conform rigorilor legii." Impachetarea s-a petrecut într-o derută totală. Bărăganul i-a primit cu braţele deschise... Majoritatea românilor deportaţi nu s-au grăbit să-şi sape bordeiul. Sperau   în întoarcerea acasă. Nemţii care aveau experienţa deportărilor în U.R.S.S. căutau să-i facă să înţeleagă că vor sta acolo mult  şi bine... Românii rezistau îndemnurilor germane, argumentând că au fost aliaţi şi că, după ce s-a încheiat pacea, americanii „care au zis că vor face şi vor drege „... nu-i vor lăsa pe comunişti să-şi facă de cap. " În noaptea de după Rusalii se aud bătăi cu patul armei în uşă. Am fugit cu soţia în fundul grădinii numai în cămaşă de noapte, am stat ascunşi între tulpinele de mac, miliţianul a  trecut pe lângă noi, fără să ne vadă, spre ziuă ne-am strecurat pe lângă duzi şi am pătruns în casă. Soldaţii au forţat geamul cu baioneta şi au deschis uşa. Un securist ne-a ordonat să ne facem bagajul. Ne-am luat calul şi căruţa. În gară am vazut un om împuşcat în fălci, era Gheorghe Vitruc, tatăl a patru fete. Aşa împuşcat l-au suit în vagonul de marfă ; "(Vasile Rotaru-fragment Op. cit.)

 

       In acele câteva clipe ale deportării s-a ales praful şi pulberea de agoniseala zecilor de mii de familii, a trei-patru generaţii. Miliţienii şi securiştii zvoneau că vor venii în Bărăgan colonişti coreeni. Gospodarii erau consideraţi " duşmani ai poporului" şi aveau drept să ia cu ei doar o bocceluţă cu haine. Faptul că un localnic a fost cuprins de milă pentru copilul avocatului Nicolescu din Turnu Severin, rugând autorităţile să-l crească el alături de ceilalţi cinci copii ai lui , a fost ameninţat şi alungat iar pe avocat l-au interogat în patru ani şi şase luni  de patruzeci şi trei de ori.

 

     Singura vină a deportaţilor a fost că au muncit şi au trudit toată viaţa pentru mai binele copiilor lor.  Minciuna comuniştilor a continuat de la coloniştii coreeni la agenţii Titoişti. Din cauza mizeriei şi a condiţiilor inumane a izbucnit o epidemie de tifos exantematic. Toţi tremurau ca plopul, de febră.Curgeau apele pe deportaţi ca pâraiele învolburate. Tifosul este o boală criminală, care  îţi roade intestinele... Nu poţi mânca nimic, doar câteva linguri de ceai...

 

    Câţiva au riscat şi au mâncat  câte un biscuite... Au murit imediat... S-a aflat de epidemie şi a venit o comisie sanitară de la Galaţi. Surorile erau de părere să nu se intervină, să nu-i trateze, să-i lase să moară. De ce ?  Ciuma roşie a deportat toată categoriile de vârstă: de la pruncii de sân până la bunicii nonagenari, de la fetiţele zglobii până la bunicele cu vârsta de aur, de la  bărbaţii de cremene până la cei suferinzi şi mutilaţi.Trăiau în bordeie, în arşiţă, în geruri, în ploi năprasnice şi în zăpezi uriaşe, cu copilăria frântă, cu tinereţea amputată şi cu bătrâneţea în cârjă. " A fost adusă şi familia Tincu, el , Nicolae nevăzător şi ea, Maria, anchilozată. Au rămas aşa sub cerul liber,ea a murit cu bruma pe ea, încârcită pe o canapea în câmp..."(Vasile Rotaru-fragmente din Op. cit ). După expirarea deportării bucovinenii şi basarabenii nu au avut voie să se întoarcă în localităţile lor. Ei au rămas până în 1960 în Bărăgan. " Biserica o ţineam prin case, de la unul la altul. Toţi eram cantori, toată lumea cânta şi se ruga din suflet, doar ne scapă Dumnezeu din necazuri." ( Gheorghe Fiat- fragment Op. cit ). Deportaţii din Banat şi o parte din Oltenia aduşi în Bărăgan au fost în jur de 150 000 de oameni conform celor relatate de  Stoenel Ilie – comuna Dalboşeţi, dar şi a altor mulţi martori oculari .

                                           

EPILOG

 

   Trenul de Timişoara. La două decenii după deportare în Gara de Nord a Capitalei, trei bărbaţi, unul mai în vârstă şi ceilalţi în jur de treizeci de ani, aşteaptă în faţa scărilor vagonului, purtând în spate nişte rucsacuri, burduşite, din acelea verzi cum le au pădurarii sau vânătorii. Se strecoară pe culoar uitându-se când la tichete când la plăcuţele emailate ce indică locul în compartimente. În sfârşit, se opresc, trag de uşa culisantă, dau bună ziua celor din năuntru, îşi scot povara din spinare şi o plasează cu gesturi meticuloase în plasa din sfoară de deasupra. Se aşează pe banchetă şi se învelesc în muţenie, până aproape de Băile Herculane, unde intenţionează să coboare.La întrebarea unui călător dacă au de gând să meargă la staţiune, unul dintre tineri se întoarce în timp ce-şi potriveşte pe umeri curelele rucsacului şi îi spune:

 

" Îi aducem pe ai noştri din Bărăgan ! Le-am spălat oasele cu vin şi acum Îi aducem acasă "

 Gheorghe Constantin Nistoroiu        

Pentru Ei, care sunt şi AI NOSTRI , ruga noastră să se îndrepte în Zi Sfântă de Rusalii  spre  veşnica lor pomenire şi izbăvire întru  Mântuirea lor şi a noastră ! Rugăciunea noastră să se înalţe fierbinte MÂNGÂIETORULUI  pentru ca drama deportărilor să nu o mai parcurgă nimeni, niciodată!

          

Prof. drd. GHEORGHE  CONSTANTIN NISTOROIU

 

 

Comentarii de la cititori

 

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)