Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

Evocare Cardinalul Iuliu Hossu (1)

Marie Hetco

Comentarii de la cititori la subsidiar

 

 

Întâmpinare

Îmi scrie de curând un tânăr prelat greco-catolic din Muenchen, a cărui lucrare fusese folosită pentru procesul de canonizare al Cardinalului Iuliu Hossu, deschis la Roma cu ceva vreme în urmă. Citise din seria Agero : Mari personalităţi şi martiri ai Bisericii Române Unite cu Roma - la arhiva de istorie, litera H ( Marie Hetco), ce o continuăm cu acest material, spre cinstea noastră şi a cititorilor noştri. Avem iată şi noi românii dreptul dar şi obligaţia de a ne semnala Sfinţii noştri, decent şi cu fruntea sus. De mic copil, îmi aduc aminte de cele ce îmi spunea tatăl meu, descendent din familie de preoţi greco-catolici, că noi românii n-avem Sfinţi recunoscuţi, sfânt în facere şi canonizare fiind doar Ieremia Valahul, (sigur că s-ar putea să mă înşel, a trecut vreme de atunci...), ce încă nu se proclamase de Vatican la rang ca atare. Să fie oare Preasfinţia Sa, cardinalul Iuliu Hossu primul Sfânt atestat al românilor, în fapt, recunoscut de Roma? Să dea Domnul să fie aşa! Cardinal in pectore, adică în secret, numit de către Papă, din cauza represaliilor comuniste, PS Sa Iuliu Hossu ar fi putut fi preluat aşadar în Colegiul Cardinalilor catolici, dacă numirea Sa ar fi fost publică, dar nu s-a putut la acea vreme, căci dreptul catolic cere anume ca numele unui cardinal să fie dat publicităţii, pentru ca acesta să poată intra cu adevărat în toate drepturile conforme numirii sale. Astfel PS Iuliu Hossu ar fi putut candida, cel puţin teoretic, chiar la Scaunul Papal, ceea ce pentru noi românii ar fi fost un eveniment senzaţional. Vedeţi spre exemplificare cazul istoric al Papei Ioan-Paul al II-lea - fostul cardinal Wojtila al polonezilor, ce va fi sanctificat în curând şi ce a însemnat această alegere a Sa pentru istoria mondială. Căci adevărat multe lucruri bune s-au făcut de către Cardinalul Hossu, ce nu s-a mai pomenit ani îndelungaţi, decât în tăcere şi în spatele uşilor închise. N-aţi văzut încă poate fotografia sa ca deţinut comunist, în haine vărgate, slăbit şi îmbătrânit peste măsură, dar poate că veţi avea răbdare să citiţi şi să aşteptaţi şi partea a doua a acestui material de excepţie.  Sătuli suntem de caducitatea tuturor relatărilor evident puţin bine-voitoare despre mai-marii noştri episcopi greco-catolici uitaţi o vreme, arătând aici că nu ne înşelăm afirmând că această serie, de Mari personalităţi ale Bisericii Române Unite cu Roma, deschisă de o vreme în revista Agero, aici, va înviora şi pe alţii, va fi obiect de discuţie sinceră şi pentru aceia ce n-au încă curajul sau tăria de a le spune, lucrurilor, pe nume. Citiţi cu atenţie materialul mamei mele, Marie Hetco, o aserţiune fără butade, la obiect, sinceră şi de aceea, actuală. E vremea să ne obişnuim, treptat dar sigur şi cu adevărul ce nu va plăcea unora şi tulbură.

 

Lucian HETCO

editor Agero - redacţia Agero

 

Printre ierarhii care au onorat scaunele episcopale ale Bisericii Romane unite cu Roma, un loc de frunte l-a ocupat episcopul-cardinal Iuliu Hossu. Chiriarh al diecezei de Gherla. Intre anii 1917-1930 si al celei de Cluj-Gherla, cu reşedinţa la Cluj, din 1930 până la 28.10.1948 – când a fost arestat de comunişti, iar Biserica Română Unită scoasă în afara legii prin Decretul nr. 358/ 01.12.1948.

Iuliu Hossu descinde dintr-un neam cu adânci rădăcini în istoria Transilvaniei. Doi dintre străbunii dinspre tată Petru şi Toma Hossu, la 1525 erau voievozi în ţara Chioarului, primul stingându-se din viaţă în lupta de la Mohacs, la 1526 contra turcilor, care învingători au ocupat cetatea Buda şi au ajuns până sub zidurile Vienei. (foto stânga: Cardinalul Hossu, sursa foto:

http://www.diocesisciudadreal.es/seccion.aspx?id=66)

Şi după mamă Iuliu Hossu coboară dintr-o familie românească de frunte. Bunicul după mamă Simion Măruţiu a fost în 1848 tribun comandant al Tribunatului III din Legiunea a XIII-a de Câmpeni, comandată de prefectul lui Avram Iancu, Nicolae Vlăduţiu, preot greco-catolic în Bogata, judeţul Mureş.

Iuliu Hossu s-a născut la 30 ianuarie 1885 ca al treilea copil din cei şase copii ce i-a avut preotul Ioan Hossu din Milaş cu soşia Victoria Măruţiu. Studiile, primele patru clase primare în satul natal, apoi la Reghin, Tg. Mureş, apoi la Gimnaziul Român Superior Unit din Blaj. A fost coleg şi prieten până la sfârşitul vieţii cu distinsul profesor universitar clujean de mai târziu, medicul de reputaţie naţională, Iuliu Haţieganu. În primăvara anului 1904 tînărul Iuliu Hossu a promovat examenele de maturitate şi a fost primit în clerul tânăr al Episcopiei Lugojului de sub arhipăstoria episcopului Vasile Hossu, fratele lui Ioan Hossu, bunicul episcopului Iuliu Hossu. În toamna anului 1904 e trimis la studii teologice superioare la colegiul Propaganda Fide din Roma. După primii doi ani de studii a fost promovat doctor în filozofie, iar după următorii patru ani de studii a obţinut doctoratul în teologie. În ultimul an de studii la 27.3.1910 a fost hirotonisit ca preot de către episcopul Lugojului, Vasile Hossu, care se găsea la Roma în vizită la Sfântul Părinte şi la mormintele Sfântului Apostol Petru şi Pavel. Tot în ultimul an de studii a fost numit Primmo-Profetto (prim-prefect sau prim-doctor) al studenţilor în teologie la colegiul Propaganda Fide. Încă de pe atunci lăsase să se întrevadă calitatea de conducător, ajutat de o mare cultură şi un fizic agreabil, fiind o statuie vie, apărută cu totul deosebit din darul Providenţei.

Revenit în ţară a fost integrat în dieceza Lugojului, ca arhivar şi bibliotecar la început, apoi vicar notar şi secretar episcopal. În 1912 episcopul Lugojului, Valeriu Traian Frenţiu îl numeşte director de cancelarie distins cu brâu roşu, protopop onorar. În 1913 a fost numit profesor la catedra de studii biblice al Academiei de Teologie Română Unită din Lugoj. În 1914 a făcut o călătorie de studii în Germania şi Franţa, a participat ca delegat al Episcopatului Român Unit la Congresul Euharistic International de la Lourdes. Aici l-a prins izbucnirea primului război mondial. Întors la Lugoj, a fost mobilizat şi repartizat ca preot militar ajungând în spitalele militare ale Austriei, Boemiei şi Moraviei. A fost susţinător sufletesc al bolnavilor, al răniţilor, cu deosebire al soldaţilor români pe care-i încuraja, îi asigura de biruina dreptăţii. La 13 ianuarie 1916 în urma decesului episcopului Vasile Hossu a devenit vacantă episcopia de Gherla. Prin decret Imperial la 3 martie 1917 Iuliu Hossu a fost numit episcop al diocezei de Gherla. Numirea l-a găsit ca preot militar. Sfântul Scaun apostolic în decembrie 1917 de Sărbătoarea intrării în Biserică a Maicii Domnului a confirmat numirea fiind consacrat Episcop în catedrala din Blaj, prin punerea mâinlor Mitropolitului de Alba Iulia şi Făgăraş, Victor Mihali de Apşa, asistat de episcopiii Demetriu Radu de la Oradea şi de Valeriu Traian Frenţiu de la Lugoj. La 16.12. 1917 a avut loc, instalarea festivă în catedrala din Gherla. La un an de la instalare a luat sfârşit primul război mondial. Urmările războiului au fost prielnice creerii statului naţional unitar român. La 9.4. 1918 sfatul ţării de la Chişinău hotărea Unirea Basarabiei cu România, iar la 15/28.11 Consiliul Naţional Român din Bucovina a hotărât la fel, revenirea Bucovinei la ţara mamă. La 1 decembrie 1918 pe platoul românilor, Câmpul lui Horia din Alba Iulia, cei peste 100 de mii de participanţi, constituiţi în Marea Adunare Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi ţara ungurească decretează Unirea acestor români şi a teritoriilor locuite de dânşii cu România. Declaraţia de Unire, a fost citită marii adunări de către episcopul greco-catolic de Gherla, doctorul Iuliu Hossu, ales cu această ocazie între cei patru vicepreşedinţi ai Marelui Sfat Naţional Român. Înainte de a citi declaraţia de unire, a rostit o cuvântare în care şi-a exprimat bucuria personală ce i-a prilejuit-o acest mare eveniment din viaţa neamului. „Astăzi, prin hotătârea noastră, se înfăptuieşte România Mare, una şi nedespărţită rostind fericiţi toţi românii de pe aceste plaiuri, ne unim pe veci cu ţara mamă, România! Vă amintiţi cum prin sutele de spitale în zilele de întuneric, vă vesteam că va învinge dreptatea. Vă arătam că vine ceasul când toţi factorii nedreptăţii vor plânge cu lacrimi de sânge în Ziua bucuriei noastre. A biruit dreptatea! Acesta este ceasul dreptăţii lui Dumnezeu şi al răsplătirii Lui! Acesta este ceasul bucuriei noastre, bucuria unui neam întreg, pentru suferinţele veacurilor purtate de un neam cu credinţă în Dumnezeu şi cu nădejde în dreptatea Lui. „

 La 2.12. 1918 Episcopul Iuliu Hossu şi Alex Vaida-Voievod, ( ambii greco-catolici) alesi  în marele Sfat Naţional român împreună cu episcopul Miron Cristea şi Vasile Goldiş (ambii ortodocşi), s-au deplasat la Bucureşti pentru a prezenta hotărârea de Unire, regelui Fedinand.

Revenit la Gherla, abia după alungarea bandelor înarmate care terorizau oraşul, episcopul Iuliu Hossu a dat la 20.2. 1919 circulara pastorală către cler şi credincioşi prin care arăta: „Acesta bande sălbatice s-au retras dinainte armatei glorioase a fraţilor oştri, lăsând în urmă omor şi pustiire. Noi românii suntem un popor cinstit, element de ordine şi paşnic, dar bande pierdute însă cutreieră pământul nostru, jefuind şi omorând cu cruzime sălbatică oameni paşnici nevinovaţi, care nimic nu le-au greşit decât că voiesc să trăiască liberi şi să fie români! Să nu ni se ia în nume de rău, dacă ne apărăm viaţa şi încercăm să mântuim pe fraţii noştri din gura morţii.”

Câtă deosebire între atitudinea episcopului Iuliu Hossu şi cea a epicopului ortodox din Transilvania, care a emis circulara pastorală nr. 2602, din 8/21.9.1916 semnată de Mitropolitul Vasile Mangra şi episcopii Ioan Pap de la Arad şi Miron Cristea de la Caransebeş, împotriva armatei române care a trecut Carpaţii pentru dezrobirea fraţilor din Transilvania: „ Faţă de Noul Duşman (România), care râvneşte în chip atât de păcătos la ştirbirea şi stricarea hotarelor noastre ( austro-maghiare), veţi şti să luptaţi!”

 Activitatea naţională a Episcopului Iuliu Hossu, trebuie consideratâ în contextul întregii istorii a Bisericii Române Unite, ca o încoronare a luptei pentru dezrobirea neamului iniţiată de Episcopul Inochentie Micu-Klein, precursorul Şcolii Ardelene şi continuate de ceilalţi ierarhi, clerici şi fii ai bisericii unite, prezenţi la toate protestele şi revoltele declarate împotriva opresiunii. Nu existü memorii, plângere sau revoltă, luptă politică sau socială la care în ultimii 200 de ani de la unirea religioasă cu Roma, de la 1700 şi până la Unirea cu Ţara de la 1918 să nu fi avut protagonişti pe fii bisericii unite. Acesta este adevărul istoric, chiar dacă unii îl contestă dintr-un interes meschin, pentru a legitima crimele împotriva umanităţii, genocidului săvârşit împotriva bisericii române unite, în peste 40 de ani de teroare comunistă, totalitaristă. Episocopul Iuliu Hossu, cu o activitate deosebită pe tărâm naţional s-a dovedit şi un extraordinar gospodar şi mare ctitor de aşezăminte. Şcolile confesionale de la Gherla, Academia Teologică, Şcoala normală de învăţăţători şi învăţătoare, şcolile de aplicaţie ale acestora şi-au primit localurile proprii corespunzătoare. Ca senator de drept, a participat la dezbaterea legilor ce aveau tangenţă cu Biserica şi preocupările ei. Era un orator distins reprezenta Episcopatul Român Unit, calitate în care a luat cuvântul la dezbaterea Legii Învăţământului în 1924, a Legii Cultelor, 1928, ratificarea Concordatului cu Sfântul Scaun 1929. Era întrerupt mereu de ierarhii ortodocşi, cu deosebire de Mitropolitul Nicolae Bălan de la Sibiu, dar îşi păstra netulburat calmul şi răspunderea cu demnitate. Sub raport pur spiritual, episcopul Hossu, celebrează zilnic Sfânta Liturghie în capelă, iar în dumineci, sărbătoro şi posturi participă la serviciile din catedrala Schimbarea la Faţă din Cluj, pentru că Episcopia de Gherla, devine episcopie de Cluj-Gherla şi îşi mută reşedinţa la Cluj. Catedrala Schimbarea la Faţă din Cluj, este donaţie papală din 1924. Între 1940-1944 are loc ocupaţia hortistă a Transilvaniei. Imediat ce a aflat de Diktatul de la Viena, episcopul a anunţat printr-o circulară clerul şi credincişii că rămâne pe loc şi nu se refugiază. Vizitat în 02.09.1940, de către Mitropolitul Ortodox de Sibiu, Nicolae Bălan şi de episcopul ortodox al Clujului Nicolae Colan, ce erau pregătiţi să se refugieze, Nicolae Bălan îl întreabă pe Iuliu Hossu: „ Ce faci, frate, pleci? Unde să plec, frate, răspunde episcopul Hossu, mirat. Poporul pleacă? Pleacă administraţia şi funcţionarii? Pleacă cei interesaţi ! Eu rămân aici, cu poporul meu, să-i împărtăşesc soarta.” Aşa a început o colaborare strânsă şi cu mult rod, pentru cauza românească. Participând fiecare la bucuria celuilalt, la aniversări, serbări, conferinţe, au început să se împrietenească preoţii celor două confesiuni româneşti. La serbarea de 25 de ani de episcopat al lui Iuliu Hossu, în 1942, episcopul ortodox Bălan, i s-a adresat cu versurile lui Vasile Alecsandri: „ Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate / Şi-n noi doi, un suflet bate!”

La una din conferinţele ţinute în dumineca ordoxiei de către episcopul Colan, acesta a spus printre altele: „ mulţi ne întrabă care este relaţia noastră cu fraţii uniţi. Văzând şi pe preasfântul frate Iuliu Hossu, la conferinţele noastre. A dat răspuns întrebării: avem cu toţii un singur Dumnezeu în cer, căruia unii îi aducem slavă, ceilalţi măriri, unii i se închină cu duh, ceilalţi cu spirit, unii îi cer în milă, ceilalţi îi cerem îndurare. Dar peste toate acestea, răsună cuvintele Sfintei Liturghii. Să ne iubim unul pe altul, ca într-un gând să mărturisim: aşadar, ortodocşii şi uniţii s-au înţeles bine!”

Episcopul Ioan Hossu, îndemna după Sfânta Liturghie, de la biserica Schimbarea la faţă să treacă credincioşii greco-catolici şi pe la catedrala ortodoxă, ameninţată din lipsă de credincioşi să fie pierdută.

(Va urma )

 

Marie Hetco

Oradea

 


 

Bibliografii indicate de autoare:

La toate evocarile celor 12 episcopi greco catolici, am folosit cartea "Cei 12 episcopi martiri ai Bisericii Romane Unite cu Roma Greco catolica"- de dr. Silvestru Prundus si Clemente Plaianu-Casa de editura "Viata Crestina"Cluj Napoca 1996

1. La evocarea episcopului Iona Suciu şi revistele:

- Vestitorul Unirii -nr.6/1995

- "-" - nr 6/1996

- Calea desavarsirii- nr 4/1999

2. La evocarea episcopului Iuliu Hosu şi revistele:

- Vestitorul Unirii nr 6/1996-art. "Marea Tradare în razboiul pt intregierea neamului 1916-1918 de dr Iancu Porav

- şi cartea "memorii" scrisa de PS în detentia de la manastirea Caldarusani

3. La evocarea episcopului Vasile Aftenie şi revista "Vestitorul Unirii" nr 12/1997- art "nu a avut credinta de vanzare" de preot Tertulian Langa- Cluj Napoca

4. la evocarea episcopului Ioan Ploscaru şi cartea "lanturi si teroare" de Ioan Ploscaru-editura Signata- Timisoara

5. la evocarea episcopului cardinal Alexandru Todea

- si cartea "Alexandru Todea" de Valentin Boda şi Mircea Boda-casa de editura Petru Maior- Tg. Mures-1999

- revista "Vestotorul Unirii nr 12/2002- art. Alex. Todea- o suita de articole, legate de trecerea sa in vesnicie-

6. La evocarea Episcopului Vasile Hossu şi revistele:

- Vestitorul Unirii, nr 2/1997- art."Scrisoare deschisa episcopului Ioan Mihaltan- al BOR din Oradea

- Vestitorul Unirii nr 1/1999- art "in amintirea arhiereului Vasile Hossu- de preot Ioan Lucacel

7. la evocarea episcopului auxiliar Tit Liviu Chinezu şi revista Vestitorul Unirii nr 8/1997
 

Comentarii de la cititori

 

-------------------------------------------

-- Formular: 'Parerea'

-------------------------------------------

 

1. Ce doriti sa ne transmiteti?:''

2. Tema / articolul / autorul::'Evocare - Cardinalul IULIU HOSSU/autoare Marie Hetco'

3. Numele si prenumele Dvs.:'Adrian Constantinescu - RFG'

4. Adresa Dvs. E-mail:const46@yahoo.de

5. Numarul Dvs. de telefon (fix):

6. Numarul Dvs de telefon (mobil):

7. Textul mesajului Dvs.: Este demn de elogiat faptul ca doamna Hetco, mama lui Lucian Hetco - editorul (webmasterul-administratorul )websaitului "www.agero-stuttgart.de" deschide o serie de articole despre personalitatea a celui ce a fost IULIU HOSSU.

Cine n-a auzit de Iuliu Hossu? Unul dintre (cei 6 sau 12 , nu mai stiu exact) martiri ai Bisericii Greco Catolice din Transilvania româneasca. De fapt insasi strabunii domnului Hetco dupa tata au fost un lant de preoti greco-catolici/uniti.

In topul celor 100 Mai Mari Români (deci concursul care a avut loc la Televiziunea Româna in vara si toamna anului 2006 - pe locul 1 - cel mai mare român a iesit STEFAN CEL MARE SI SFINT) raposatul episcop-cardinal s-a clasat pe locul 33, un loc foarte bun. Deci HOSSU a ramas inca intiparit in memoria românilor.

Totusi as avea o intrebare adresata autoarei articolului (Marie Hetco) sau editorului acestui website , dl.Lucian Hetco. Se stie ca in 1948, inainte de a fi arestat (alaturi de alti citiva zeci de preoti greco-catolici) biserica orthodoxa, statul comunist ateu român i-au propus scaunul de Episcop al Moldovei cu conditia sa treaca la orthodoxism. Nu a vrut sa faca in ruptul capului acest pas. Deci nu se poate sa trecem cu vederea ca i-au fost recunoscute meritele de pina atunci.

Consider ca in fond atit orthodoxia cit si catolicismul (dupa schisma de la 1063?) protestantismul (dupa 1530?), iar dupa 1700 unitarismul (greco-catolicismul) sunt toate ramuri si ramurele ale aceleasi mari religii ale omenirii: CRESTINISMUL, (BISERICA, DUMNEZEU, MINTUITORUL IISUS CHRISTOS). Alaturi de ISLAM (musulmani), JUDAISM (mozaici), BUDISM, HINDUISM, CONFUCIANISM, etc, etc.

Sunt de acord de faptul ca Biserica Unita a românilor ardeleni precum si a rutenilor/ucrainienilor transcarpatieni au fost in mod samavolnic desfiintate de autoritatile comuniste române si sovietice in 1948. de asemeni confiscarile care au avut loc. Dar nu sunt de acord si nu inteleg DECE ATITA PIZMA/URA intre orthodocsi si uniti? Intre orthodocsi si romano-catolici? Intre romano-catolici si protestanti? Cui ajuta? QUI PRODEST? Numai pentru o Filiatie si alte citeva reguli si canoane trebuie facut atita tam-tam, acum in secolul XXI?

Ca sa nu uitam de faptul ca pina la anul 1700 - cind s-a creat Biserica Greco-Catolica/Unita, românii din Transilvania (care de fapt nici nu se numeau "români" - cuvintul a venit mult mai tirziu, ci se numeau "VALAHI") erau orthodocsi get-beget precum si moldovenii, muntenii si oltenii.

Si eu provin dintr-o provincie care a apartinut Monarhiei Austro-Ungare (intre 1775 si 1918), este vorba de Bucovina unde a exista o toleranta etnica si religioasa cum nu a existat in nici-o alta provincie locuita de/si de români. Aceasta se datoreste faptului ca provincia Bucovina a fost condusa administrativ direct de la Viena si nu de la Budapesta.

Credeti-ma va rog: daca in anul 1866 Imperiul Austriac n-ar fi fost infrint (daca nu ma insel la Sadowa) de catre Regatul Prusiei, fiind astfel obligat in 1867 sa accepte Dualismul cu maghiarii (care din punct de vedere etnic si-au facut intr-adevar de cap, nu numai in Ardeal, ci si in Slovacia, Banat, Croatia), adica sa se transforme in Imperiul Austro-Ungar, ALTA AR FI FOST SOARTA TRANSILVANIEI, ALTA AR FI FOST DESFASURAREA PRIMULUI RAZBOI MONDIAL, ALTA AR FI FOST CONSTITUIREA SI CONSTITUTIA ROMÂNIEI MARI, ALTFEL S-AR FI DESFASURAT EVENIMENTELE DE DUPA ANUL 1940. Dupa 1918, dupa crearea României Mari, dupa alipirea Bucovinei la România Mica/Vechiul Regat .... intre taranul român/gospodaria taranului român din Bucovina si taranul român/gospodaria taranului român din Moldova (Vechiul Regat) era o diferenta ca de la cer la pamint.

In acel an 1918 s-a vazut diferenta intre unde a fost "mâna nemteasca", unde a fost "mâna bozgoreasca", unde a fost "mâna ruseasca" si unde a fost "mâna turco-fanariota".

Asta va spun eu, un ESCU de România. Nu mi-e rusine si nici frica. In fata realitatii.

 

Adrian Constantinescu

RFGermania


Stimate domnule Constantinescu,

 

Sincere mulţumiri pentru comentariul ce l-ati adresat redacţiei noastre, ce confirmă interesul Dvs. pentru temele revistei Agero. Vă aşteptăm şi pe mai departe, cu acelaşi spirit critic şi la temă,aşa cum ne-aţii obişnuit.

În acest scop, am luat telefonic legătura cu doamna Hetco, mama mea, pentru a o informa direct despre remarcile ce ati avut bunăvoinţa a le adăuga la subsolul acestui articol.

 

Vă transmit aici în linii mari răspunsul dânsei, adresat Dvs:

 

Schisma este veche de aproape 1000 de ani, aşa cum şi papalitatea se consideră de drept urmaşa apostulului Petru, conform evangheliei. Ritul ortodox este de factură greco-slavă, (aşa cum vă este cu siguranţă şi Dvs. deja cunoscut din scrierile dr. Roman), dar românii sunt latini, fapt ce odată cu grecizarea treptată a Constantinopolului, ce devine grecescul Bizanţ, după anii 1000 e.n, până la căderea sa, denotă interesul crescând al bizantinilor greci, de a domina massa romanofobă din peninsula balcanică( ce a devenit la nord de Dunăre valahă, adică românească), incomodă şi ostilă lor prin cultura sa tradiţională romanică, ce opoza de mai bine de un mileniu celei greceşti, promovată de Bizanţul nou grecizat.  Prin limbă şi cutuma descendentă din Roma şi la nord dar şi la sud de Dunăre prin credinţă, romanofobii au fost dificil de condus în virtutea mentalitătii greceşti ce se instaurase la Bizanţ. Aşadar Bizanţul a sprijinit direct massele migratoare slave prin dizlocarea lor în spaţiul de limbă romanofob, de la Nord şi de la Sud de Dunăre, odată cu îmbrăţişarea de către aceştia a credinţei ortodoxe, promovată de Bizanţ (grec) opozantă Romei (catolic, latin). Obedienţa romanofobilor ( vlahi asimilaţi de către bulgari la sud de Dunăre, valahi şi moldoveni la nord de Dunăre)s-a realizat aşadar prin credinţa ce o impunea Bizanţul de inspiraţie greacă şi aceea a fost cea ortodoxă. Centrul răsăritului a fost sute de ani Bizanţul grec ( şi nu latin, căci Constanipolul roman nu mai exista!), până la căderea sa în 1453 sub loviturile turcilor otomani.

Orientarea bisericii catolice este aşadar definitoriu de factură apuseană, bazată pe bunăstare şi corectitudine şi nu de subzistenţă, aşa cum deseori o întâlnim în răsăritul european, precum aţi remarcat şi Dvs. în comentariul Dvs.privitor la Bucovina, Banat şi Ardeal. Aveţi dreptate, în special în Bucovina elementul civilizatoriu apusean de factură germano - austriacă, este chiar mai uşor de recunoscut şi azi, de la Fălticeni în sus, căci de acolo mai în jos începe Moldova tradiţională.

Biserica ortodoxă este autocefală, naţională, dar cea catolică ( deci şi cea greco-catolică, ca şi cea romano-catolică) recunoaşte pe Papa, ca primul dintre episcopii săi, ca fiind urmaşul lui Isus pe pământ, urmaşul lui Petru la Sfântul Scaun.

Dar nu există cu siguranţă o "ură" între credincioşii români, indiferent de credinţa lor, ortodocşi sau greco-catolici, ci doar divergenţe legate de probleme ale trecutului, din păcate încă nerezolvate, căci BOR trebuie conform normelor de drept civile în vigoare europene, să restituie ritului greco-catolic toate proprietăţile confiscate abuziv prin decretul din 1948 şi atribuite ortodocşilor la presiunile Moscovei, care cunoştea orientarea spre Apus a Ardealului, Bucovinei , dar şi a Banatului. Şi cum nimic nu este întâmplător, tendinţele emancipatoriste româneşti din Ardeal trebuiau în viziunea comunistă şi a Moscovei de atunci, înăbuşite în faşă, iar greco-catolicii şi episcopii lor, erau la cea vreme, prin pregătirea în străinătate, în metropolele occidentului şi în special la Vatican / Roma, în legătură cu progresul social, perioada post-renascentistă şi elementele civilizatorii ale vestului european, fiind exponenţii direcţi ai Apusului şi implicit a Romei latine. O nouă "Şcoală Ardeleană", ca fenomen emancipatoriu si progresist românesc în Ardeal ( de data aceasta, de orientare direct apuseană, opusă Moscovei şi culturii de subzistenţă promovată de Stalin şi cunoscută în răsărit) nu avea voie, în ochii comuniştilor, să se repete. Prin noua credinţă impusă prin decret ( cea ortodoxă), în accepţia ideologilor de atunci, s-a sperat despărţirea de valorile Romei, ce contrastau cu ideologia de tip sovietic.

Diferenţele actuale între cele două biserici române, au la bază atitudinea pasivă de tergiversare şi muşamalizare a unor nedreptăţi ce s-au făcut în trecut în defavoarea credincioşilor uniţi şi care prin legislaţia actuală, nu au cum să fie rezolvate, în lipsa unei atitudini ferme din partea legiuitorului.

De asemenea, atitudinea cardinalului Hossu de a refuza Mitropolia Moldovei, considerăm că este un act de curaj din partea Sa, deoarece nu corespundea cu credinţa şi convingerile sale, preferând astfel martiriul şi dorinţa de a rămâne ca simbol de rezistenţă anti-comunistă în memoria credincioşilor uniţi şi nu numai a acestora. Cardinalul Hossu a refuzat printre altele şi faptul de a se refugia la Roma, dorind să fie mai departe împreună cu păstoriţii săi.

Mai departe, la întrebarea Dvs. "Qui prodest ?" ( cui foloseşte?), autorul articolului consideră că această întrebare nu trebuie adresată nedreptăţiţilor greco-catolici, ci BOR, care se află pe mai departe în posesia unor bunuri confiscate încă din 1948.

 

Lucian HETCO


 

-------------------------------------------
-- Formular: Părerea

-------------------------------------------
 

1. Ce doriti sa ne transmiteti?:

2. Tema / articolul / autorul::Despre retrocedari

3. Numele si prenumele Dvs.:Crişan Dan Alexandru

4. Adresa Dvs. E-mail: crisandalexandru@yahoo.com

5. Numarul Dvs. de telefon (fix):

6. Numarul Dvs de telefon (mobil):0727 989 471

7. Textul mesajului Dvs.:Stimate domnule Lucian Hetco,

Ma numesc Crisan Dan Alexandru; sunt nepot al preotului Greco-catolic-ortodox, Eugen Crisan ( n. 1880 si preot, timp de cca. 50 de ani, in comuna Micesti, imediat dupa ce treci pe jos, dinspre Cluj, dealul Felecului) si nepot de frati ai tatalui meu, ai preotilor greco-catolici-ortodoxi Stefan Crisan ( preot in comuna Micasasa, langa Blaj ) si Didi Crisan ( preot in Dumitra, comuna intre Bistrita si Nasaud); dar sunt si nepot al episcopului Iuliu Hossu, dupa bunica - mama tatalui meu, Emilia Crisan, nascuta Hossu. In decembrie 1989, satul de "binefacerile" socialiste lupt . cu modestele mele mijloace, spre aruncarea la gunoi a "maretului" sistem si-mi legitimez aceasta, obtinand prin Guvernul României, de la Presedentie, "Certificat" si "Brevet" de luptator remarcat prin fapte deosebite. In 2004, la aparitia noii Legi de "cinstire" a luptatorilor, renunt din propie initiativa la aceasta calitate. Dar, nu despre aceasta vreau sa va vorbesc, spunandu-va acestea doar pentru a ma cunoaste intr-o oarecare masura. Unchiul Stefan - fratele mai mare a tatalui meu, a fost molestat de catre soldatii maghiari " ca este roman si, de catre soldatii romani " ca este" ungur. Vremuri! Tatal meu a fost prizonier la rusi - Siberia, pana in 1948. Anii de prizonierat, l-au slabit fizic si, imbolnavindu-se de TBC, eu am crescut pe langa bunicul meu care, atunci cand am inceput sa inteleg cat de cat ceva despre lumea crestina si l-am intrebat, mi-a raspuns cum spune mama dumneavoastra, ca ar fi spus Episcopul Colan:... avem cu toţii un singur Dumnezeu în cer, căruia unii îi aducem slavă, ceilalţi măriri, unii i se închină cu duh, ceilalţi cu spirit, unii îi cer milă, ceilalţi îi cerem îndurare... Sigur, folosind cuvinte mai pe intelesul meu. De copil  cand erau interzise, am fost invatat "Tricolorul", "Desteapta-te Romane", " Marsul lui Iancu"...ba, la mars, am fost invatat sa-l cant, si cum il cantau romanii pe vremea Austro-Ungariei - ca sa nu pateasca nimic: "Sa mergem frati la scoala/ E timpul sa-nvatam/ L-ale-a noastre mame-n poala/ noi astazi nu mai stam/ Romanul de nu-nvata/ In lume e pierdut/ A mosilor viata/ Aduce a trecut. Refren: Deci dar cetitul/ precum si scrisul/ Sa-l invatam! ( Din pacate copil prost, nu am aprofundat aceste invataturi si... celelalte strofe le-am uitat!) Am fost deci crescut in spiritul iubirii de neam, dar... Niciodata, nu am auzit un cuvant rau, despre maghiari, germani... " Ura nationala, este apanajul prostului ignorant", imi spunea bunicul care, vorbea maghiara si germana, fara a mai traduce si-mi canta la pian, bucati din Liszt si Bela Bartoc, "Tarina de la Abrud"!... Sau imi recita, din Cosbuc, Petofi, Goethe si Goga... Am fost si sunt mandru de inaintasii mei, dar... Nu mi-am facut din aceasta o "emblema", pentru ca  tot de la bunicul am invatat ca, "a te lauda cu faptele altora " fiind si chiar ale inaintasilor tai, inseamna ca tu, nu ai realizat nimic. "Mai bine spune ca ai sadit-sadindu-l, un singur pom tu decat, ca ai tai au sadit o padure!" Nu pot sa uit aceasta si; ca o consecinta, ma uit cu un usor zambet la toti printii si printesele de care-i plina Romania acum, la fel cum ma uitam  pana in decembrie 1989, la toti aceia ce se laudau cu originea lor ?sanatoasa?... In 1962, Romania a incheiat cu "succes" colectivizarea. In 1963, bunicul a cedat tot pamantul si satenii l-au urmat. Cand l-am intrebat cum de a facut asa ceva, mi-a raspuns: "Dragul meu, impotriva mersului tarii, sa nu te pui niciodata dar aici, nu unirea pamantului este de vina, ci formula de profit " ca proprietar si, ca lucrator pe ogor? De altfel, micusenii, nu au distrus colectiva " dupa decembrie 1989 si, pamantul produce din plin si ei si Clujul se bucura de roadele pamantului lor. In alte parti, s-au repezit sa-si imparta "materialul" colectivei si acum, ogoarele sunt pline de balarii si... pierdem cu totii. Legile retrocedarii imobiliare (legea 112/1995; legea 10/2001 si legea 247/2005...) au produs si produca as putea spune, chiar crime. Zeci de ani, capacitatea lucrativa (fizica si intelectuala) a milioane de romani s-a concretizat - ca plus valoare, in acumularea la nivel macro; neputand nimeni a acumula ca propietate privata - indiferent de cat producea capacitatea sa decat ceva, cu putin mai mult decat un sclav. Nu vreau sa fiu inteles gresit! Nu sunt impotriva retrocedarii, dar...

In 1987, am fost demolat, si am primit ca plata de la stat, un simulacru de "recompensa". ( pe o vila de sase camere din caramida si avand toate facilitatile - in centrul Bucurestiului am primit, nici macar pretul unui apartanent !.. la bloc, de doua camere). Am fost repartizat la comun, intr-o vila nationalizata. Din 90, traiesc cu spaima, ca vine propietarul de drept si sunt aruncat in strada!) Atata timp cat in legi, se tine cont doar de proprietatea care a fost pana in 1947 si, sunt aruncati in strada zeci de mii de romani, nu pot sa fiu de acord. La fel si cu propietatile cultelor. Atata timp cat romanii, zeci de ani ( nu ma refer la etnic sau apartenenta religioasa), nu numai ca nu au putut sa-si construiasca noi biserici, dar si acelea existente  sub diferite motive, l-au fost demolate, mi se pare incorect ca acuma, sa vina cineva cu pretentii doar dintr-o singura directie. V-am scris toate acestea, pentru ca mama dumneavoastra sa inteleaga  poate si altii, ca "logica" propietatii cum o vede dansa, are multe necunoscute. Eu vad, cum creste ura ?religioasa? in Romania, pentru ca traiesc aici. Si este mare pacat, va rog sa ma credeti! Cred, ca fiecare "caz" ar trebui inteles in parte si, dupa aceea luate masuri: de retrocedare sau, de despagubiri. Nu poti indrepta o nedreptate, comitand alte nedreptati. Cu respect si un cald: Sarut mana!, mamei dumneavoastra. Dan Alexandru Crisan Bucuresti str. Sfantul Constantin nr. 3, sector 1.

 

P.S. Uitati-va la cazul Fundatiei "Emanuil Godju" si - in acest caz, nu este vorba si de "efecte negative" asupra a zeci de mii de oameni ci; doar, de un diferendum economic!


-------------------------------------------
-- Formular: Parerea
-------------------------------------------

1. Ce doriti sa ne transmiteti?:Felicitari si multa sanatate
2. Tema / articolul / autorul::Evocarea Cardinalului Iuliu Hossu -Marie Hetco
3. Numele si prenumele Dvs.:Maghiar Gheorghe-Gavrila
4. Adresa Dvs. E-mail:
gheorghemaghiar@yahoo.com

5. Numarul Dvs. de telefon (fix):0368411436
6. Numarul Dvs de telefon (mobil):0722576762
7. Textul mesajului Dvs.:'Am ramas placut impresionat cand am citit articolul d-nei Marie Hetco.Am stima, respect si consideratie fata de preotii greco-catolici care au avut de suferit in timpul regimului totalitar. Cu ani in urma, inainte de 1989 tatal meu grav bolnav a dorit sa fie impartasit de un preot greco-catolic.Cu multa sansa am aflat ca la Brasov traia preotul Ioan Tanco nascut la Reghin dar stabilit la Brasov.Desi stia ca se expune unor pedepse preotul Tnco n-a ezitat si timp de doua -trei saptamani a venit zi de zi la capul tatalui meu alinand atat cat a putut suferunta lui si a noastra.Dupa 1989 preotul greco-catolic Ioan Tanco ,devenit protopop a reusit sa adune credinciosii greco-catolici din Brasov punand bazele unei biserici .In urma cu cativa ani a murit dar amitirea lui va ramane vesnica in familia noastra pentru modul cum ne-a ajutat spiritual dovedind dragoste pentru enoriasii greco-catolici .Este bine ca acesti preoti sa nu fie uitati ,sa fie cinstiti si onorati pentru ca au fost cu adevarat Parinti.D-zeu sa-i odihneasca in pace.


 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumânischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)