HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

Exporturi de produse militare româneşti în Libia

Dr. Petre Opriş

 

În scopul achitării anticipate a datoriei externe a ţării, Nicolae Ceauşescu a încurajat exporturile de produse speciale româneşti. Astfel, în cursul anilor ’80, tehnica de luptă, armamentul, muniţiile şi alte materiale militare realizate în fabricile din România au ajuns într-o serie de state din Africa. O dovadă în acest sens este raportul semnat la 23 mai 1989 de generalul-colonel Vasile Milea şi trimis lui Nicolae Ceauşescu. Printre altele, ministrul Apărării Naţionale a amintit despre un contract în valoare de 64,8 milioane dolari, negociat în iunie 1988 de reprezentanţii României şi Libiei, precum şi despre un alt contract militar încheiat între cele două ţări / în care se prevedea furnizarea de produse speciale româneşti în valoare totală de 19,4 milioane dolari.[[1]] Documentul respectiv dezvăluie totodată stadiul de dezvoltare şi problemele care existau în relaţiile economice şi militare dintre România şi Libia. După cum se cunoaşte, după declanşarea în anul 1973 a crizei energetice mondiale, Nicolae Ceauşescu a fost preocupat permanent să asigure resursele de energie necesare pentru dezvoltarea României. De exemplu, la 28 ianuarie 1974, liderul PCR s-a referit la situaţia importurilor româneşti de ţiţei într-o şedinţă a Prezidiului Permanent al CC al PCR. Potrivit planificării aprobate la începutul cincinalului 1971-1975, autorităţile de la Bucureşti trebuiau să importe 6 milioane de tone de ţiţei în anul 1974, în vederea acoperirii întregului necesar de energie al României pentru anul respectiv.

 

La reuniunea menţionată, Mihail Florescu, ministrul Industriei Chimice, a declarat că o mare parte din cantitatea de petrol contractată de România în străinătate, pentru prima jumătate a anului 1974, provenea din Iran (2 milioane de tone), Libia (1 milion de tone) şi Emiratele Arabe Unite (700.000 de tone). Totodată, Mihail Florescu a precizat că erau în curs de desfăşurare tratative cu companiile de petrol din Libia şi Algeria pentru încheierea unor contracte avantajoase. În conformitate cu memorandumul încheiat cu Libia în anul 1973, autorităţile de la Bucureşti sperau să importe 3 milioane de tone de ţiţei libian în anul 1974. Concomitent, erau întreprinse demersuri pentru contractarea unui import de 300-500.000 de tone de ţiţei algerian, însă autorităţile de la Alger condiţionau livrările de petrol de furnizarea de către partea română, în contrapartidă, a unor cantităţi importante de îngrăşăminte chimice. Autorităţile române nu erau de acord cu un asemenea contract condiţionat deoarece pentru producerea îngrăşămintelor chimice se utiliza, în principal, gaz metan românesc. Practic, algerienii ar fi furnizat ţiţei şi primeau în schimb gaz metan prelucrat, în condiţii defavorabile de preţuri pentru România. Mihail Florescu a subliniat în mod indirect acest lucru, la 28 ianuarie 1974: „O mie de metri cubi de gaz [metan] (care costau maxim 18 dolari – n.red.) înseamnă o tonă de amoniac, înseamnă o tonă şi un sfert de uree, care se valorifică acum cu 350 dolari tona”[[2]]. În scopul dezvoltării schimburilor comerciale româno-libiene (pentru importarea de petrol libian în contrapartidă cu produse industriale şi agricole româneşti), Nicolae Ceauşescu a efectuat o vizită oficială la Tripoli în luna februarie 1974. Cu acel prilej a fost semnat un acord general de colaborare economică între cele două state.[[3]] În volumul său de memorii, Aurel Turbăceanu, fost însărcinat cu afaceri al României în Libia, a relatat despre evenimentele la care a fost martor în perioada respectivă. De exemplu, acesta a amintit despre vizita la Bucureşti, din vara anului 1973, a maiorului Abdel Salam Jalud, numărul doi în ierarhia de stat a statului libian, astfel: „Tânăr, infatuat şi cu o experienţă politică modestă, acesta credea că poate determina cu argumentele sale ca România să rupă relaţiile diplomatice cu statul Israel în schimbul unor cantităţi importante de petrol, pe care Libia le-ar fi oferit gratis [...]

 

Colonelul Kadhafi a fost puţin contrariat (în decembrie 1973, în cursul vizitei efectuate în Libia de Mircea Maliţa, mesagerul lui Nicolae Ceauşescu – n.red.). El ştia că adresase deja, cu câteva luni în urmă, prin maiorul Jalud, al doilea om în stat, o invitaţie preşedintelui Ceauşescu de a vizita Tripoli, dar acesta nu o mai transmisese deoarece şeful statului român, în discuţiile cu el, nu consimţise ca România să rupă relaţiile diplomatice cu Israelul”[[4]]. Relatările fostului însărcinat cu afaceri al României în Libia au generat câteva întrebări. De ce a venit maiorul Abdel Salam Jalud la Bucureşti? Pentru a-l invita pe Nicolae Ceauşescu să viziteze Libia? Probabil că da. Pentru dezvoltarea cooperării economice între Libia şi România? Probabil că da. Pentru a oferi gratis petrol libian în schimbul întreruperii de către România a relaţiilor diplomatice cu Israelul? Puţin probabil. Un răspuns afirmativ este greu de crezut fără existenţa unor probe materiale. Pentru a elucida acest mister, sperăm să găsim în arhivele militare româneşti documentele întocmite cu prilejul vizitei maiorului Jalud în România, în vara anului 1973.

 

ANEXĂ

23 mai 1989

Raportul trimis lui Nicolae Ceauşescu de către generalul-colonel Vasile Milea, referitor la rezultatele vizitei pe care ministrul Apărării Naţionale a efectuat-o în Libia şi Nigeria, în perioada 11-20 mai 1989.

 

REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA              

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

SECRET DE SERVICIU

Exemplarul nr. 1

Ministrul

Nr. S/V 3915 din 23.05.1989       

[Rezoluţie:] Da. ss. Nicolae Ceauşescu

Tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, SECRETAR GENERAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN. PREŞEDINTELE REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

 

Conform aprobării Dumneavoastră, în perioada 11-20 mai 1989, am efectuat, împreună cu o delegaţie militară, vizite în Libia şi Nigeria la invitaţia miniştrilor apărării din cele două ţări.

1. În Libia am avut întâlniri cu comandantul şef al Forţelor Armate, membru în conducerea Revoluţiei, primul ministru, ministrul planului, care este şi preşedintele părţii libiene în Comisia mixtă de cooperare româno-libiană, personalităţi din conducerea unor organe centrale, au fost vizitate instituţii şi unităţi militare. În convorbirile cu primul ministru şi celelalte personalităţi, aceştia au apreciat foarte mult activitatea companiilor române „ARCOM” şi „ROMPETROL”, exprimând dorinţa de continuare a cooperării. Totodată, s-a menţionat că, datorită lipsei de fonduri în devize convertibile, plăţile pentru produsele şi serviciile efectuate se vor face cu precădere în petrol brut, subliniind că întârzierea unor plăţi se datorează litigiilor financiare determinate de faptul că partea română nu a acceptat reţinerea impozitului pe venituri impus prin legea libiană tuturor companiilor străine care activează în această ţară. Pentru negocierea acestor probleme a solicitat întâlnirea la Tripoli, în următoarele zile, a miniştrilor de finanţe şi ai agriculturii din cele două ţări. Referitor la livrările de uniforme, încălţăminte şi diferite furnituri pentru care s-a negociat în iunie 1988 un contract în valoare de 64,8 milioane dolari SUA, partea libiană a solicitat ca livrările să se facă eşalonat pe o perioadă de 3 ani, iar plăţile să se efectueze în 6 ani, din care, în primii doi ani 50% din valoarea totală.

 

La încheierea vizitei, în cadrul primirii de către Ahmed Jalloud, membru în conducerea Revoluţiei, acesta şi-a manifestat îngrijorarea în legătură cu ceea ce se întâmplă în unele ţări socialiste ca Ungaria şi Uniunea Sovietică, ce au provocat multă nelinişte în ţările din lumea a treia, a elogiat politica externă consecventă a României, iniţiativele ei de pace, personalitatea Dumneavoastră şi înaltul prestigiu de care Vă bucuraţi în întreaga lume. Cu acest prilej, V-a adresat invitaţia de a participa la cea de-a 20-a aniversare a Revoluţiei de la 1 Septembrie. Interlocutorul a reliefat ca deosebit de remarcabilă realizarea României privind achitarea datoriei externe şi a subliniat de nenumărate ori dorinţa ţării sale de a dezvolta şi diversifica colaborarea cu ţara noastră pe multiple planuri. Privind colaborarea în domeniul militar, a arătat că în cadrul Consiliului Revoluţiei s-a hotărât să nu se mai importe tehnică de luptă, ci să se modernizeze în colaborare cu ţara noastră tehnica existentă de fabricaţie sovietică.

 

2. În Nigeria am avut întâlniri cu ministrul apărării şi comandanţii de arme, au fost vizitate o fabrică de muniţie şi armament, centre de instrucţie ale aviaţiei şi marinei militare, instituţii militare de învăţământ, o bază navală. S-au purtat discuţii privind participarea ţării noastre la licitaţia internaţională pentru realizarea unui complex mecanic destinat fabricării muniţiei de artilerie la care au prezentat oferte şi R.S. Cehoslovacă, R.P. Ungară şi R.P. Bulgaria, cooperarea în domeniul realizării şi modernizării tehnicii din domeniul trupelor de uscat şi aviaţiei, pentru aviaţie având cooperări în prezent şi cu R.F. Germania. Pentru tehnica de marină, care este de provenienţă occidentală, nu sunt interesaţi în cooperarea cu partea română. Partenerul nigerian şi-a exprimat dorinţa de a trimite în ţara noastră, în cursul acestui an, specialişti pentru a analiza şi concretiza modul de realizare a problemelor discutate.La încheierea vizitei, am fost primit de preşedintele Nigeriei, căruia i-am transmis mesajul din partea Dumneavoastră. Cu acest prilej, a exprimat sentimentul de recunoştinţă şi admiraţie faţă de Dumneavoastră pentru activitatea constantă şi perseverentă de întărire a păcii şi colaborării în lume, arătând, totodată, că pentru ţările în curs de dezvoltare lichidarea datoriei externe de către România constituie un remarcabil exemplu, mai ales în condiţiile actualei situaţii internaţionale foarte complexe. Pentru finalizarea activităţilor întreprinse pe timpul vizitei în cele două ţări, propunem şi respectuos Vă rugăm a aproba:

- informarea de detaliu a ministerelor economice şi a organelor interesate cu problemele care au rezultat pe timpul discuţiilor cu ambii parteneri;

- miniştrii finanţelor şi agriculturii să se deplaseze în Libia, în perioada imediat următoare, pentru a negocia problemele în litigiu privind recuperarea creanţelor şi impozitul pe venituri;

- livrarea în continuare în Libia a produselor speciale, care au fost contractate, în anii anteriori, în valoare de 19,4 milioane dolari SUA, cu plata eşalonată în această valută sau în contrapartidă cu ţiţei;

- dezvoltarea colaborării şi cooperării cu partenerul libian, prin livrarea de produse şi tehnologii noi, urmând ca pentru fiecare acţiune Ministerul Apărării Naţionale să Vă prezinte propuneri privind condiţiile de contractare;

- pentru livrările de furnituri, echipament şi încălţăminte, conform contractului negociat în anul 1988, Ministerul Industriei Uşoare să analizeze şi să Vă prezinte propuneri;

- continuarea acţiunii de ofertare şi participarea la licitaţia internaţională pentru realizarea în Nigeria a complexului mecanic de fabricare a muniţiei de la Kaduna, eventual în cooperare şi cu ceilalţi ofertanţi, precum şi pentru oferirea şi livrarea de produse speciale în această ţară;

- invitarea unor echipe de specialişti libieni şi nigerieni în ţara noastră pentru discutarea ofertelor tehnice şi comerciale prezentate de partea română şi a se documenta asupra posibilităţilor mari ale economiei noastre, în vederea realizării şi adâncirii cooperării în domeniul petrolului, petrochimiei, construcţiilor de maşini, construcţiilor industriale, agriculturii, încheierii de contracte. Mulţumindu-Vă respectuos pentru misiunea încredinţată, Vă raportez că Ministerul Apărării Naţionale, împreună cu ministerele economice interesate, va lua măsurile ce se impun pentru finalizarea acţiunilor aprobate de Dumneavoastră.

 

Ministrul Apărării Naţionale, General-colonel (ss.) Vasile Milea                 

R.D. 921/23.05. 1989

- Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R. – Secţia Administrativ-Politică, dosar 5/1989, f. 7-8.

 

Dr. Petre Opriş

 



[[1]] Pentru detalii, vezi documentul anexat.

[[2]] Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare: A.N.I.C.), fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 2/1974, f. 21-22.

[[3]] Decretul nr. 159/1974 al Marii Adunări Naţionale privind ratificarea Acordului general de colaborare dintre Republica Socialistă România şi Republica Arabă Libiană şi a unor acorduri de cooperare, semnate la Tripoli la 14 februarie 1974, în „Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România”, partea I, nr. 90, 27 iunie 1974; Decretul nr. 160/1974 al Marii Adunări Naţionale privind ratificarea Acordului de colaborare culturală, ştiinţifică şi în domeniul informaţiilor dintre Republica Socialistă România şi guvernul Republicii Arabe Libiane, încheiat la Tripoli la 13 februarie 1974, în „Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România”, partea I, nr. 90, 27 iunie 1974.

[[4]] Aurel Turbăceanu, Întâlnire cu trecutul. Din amintirile unui ambasador în Golful Arab, Editura Vergiliu, Bucureşti, 2006, p. 165-168; 185-187.

 

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com