HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

 

Franz Liszt a compus o „Rapsodie română”

Prof. George Baciu

 

Franz Liszt, unul dintre cei mai renumiţi pianişti ai tuturor timpurilor, originar din Ungaria* (deşi n-a ştiut niciodată să vorbească în această limbă), a folosit în creaţiile sale elemente din folclorul maghiar. Puţini cunosc faptul că el a fost atât de impresionat de muzica populară românească încât a compus o „Rapsodie română”. Aceasta după un turneu de mare succes în Transilvania, Muntenia şi Moldova, unde a fost primit ca un adevărat prinţ. Turneul său a fost evocat de presa vremii şi prezentat pe larg în volumul „Exemplul strămoşilor”, al cercetătorului Arpad Arvay, publicat la editura Kriterion din Bucureşti. În timpul călătoriei sale prin Transilvania spre Muntenia, Liszt, care, în fiecare seară, în locurile unde a poposit, a fost întâmpinat de lăutari, şi-a notat doinele, horele, baladele, cântecele de petrecere şi de jale.  Liszt a ajuns la Bucureşti la 16 decembrie 1846 şi a fost întâmpinat de călăreţi purtători de făclii, îmbrăcaţi în costume de gală, care l-au însoţit până la palatul banului Mihail Dimitrie Ghica. Îmbrăcat în straie turceşti şi împodobit cu bijuterii, banul îl invită să se aşeze lângă el pe divanul turcesc acoperit cu covoare scumpe. Iniţial, Liszt trebuia să dea un singur concert la Bucureşti, la 22 decembrie 1846. Acesta s-a desfăşurat în sala Momolo, care putea primi 300 de spectatori, dar sala s-a dovedit neîncăpătoare, deşi un bilet costa două monezi de aur. În program au figurat fantezii după melodii de opere cunoscute, piese de Chopin şi Weber, şi variaţiuni pe melodii ungureşti. Succesul a fost atât de răsunător, încât domnitorul Gheorghe Bibescu l-a rugat să mai ţină un concert pentru curtea domnească. Acesta a avut loc la 31 decembrie 1846, la palatul domnitorului.

 

În afara programului susţinut la primul concert, Liszt a prezentat şi variaţiuni pe două melodii româneşti. A mai dat şi un al treilea concert, după ce, în „Curierul românesc”, Cezar Bolliac a amintit că biletele au fost prea scumpe şi la concert n-au putut veni decât cei bogaţi. Liszt a dat ascultare cererii publicului şi a mai cântat la un concert unde intrarea a fost gratuită. De la Bucureşti, compozitorul a plecat la Iaşi. Aici a fost întâmpinat şi găzduit de Alecu Balş, boier amator de literatură şi artă, cu un salon literar. Liszt a făcut cunoştinţă cu intelectualii de frunte ai Moldovei, în primul rând cu Gheorghe Asachi şi Costache Negri. Ca şi la Bucureşti şi la Iaşi, a susţinut trei concerte, primul la palatul lui Alecu Balş, al doilea la Teatrul Nou (Teatrul Naţional de mai târziu), iar al treilea fiind, de asemenea, gratuit. Fondurile au fost destinate săracilor. Prima piesă a concertului a fost „Uvertura Moldova” a compozitorului A. Flechtenmacher, iar la sfârşit Liszt a interpretat variaţiuni pe hore şi muzică populară moldovenească. Succesul a fost imens. Domnitorul Dimitrie Sturdza a bătut o monedă de aur comemorativă în cinstea evenimentului. Legenda spune că Liszt l-ar fi cunoscut şi pe Vasile Alecsandri, care l-ar fi invitat pe moşia lui de la Mirceşti. Aici ar fi petrecut mai multe zile, s-ar fi întâlnit cu Barbu Lăutaru, căruia i-a spus că este un artist pe care Dumnezeu l-a înzestrat cu un mare talent. Dar cercetările de mai târziu au indicat faptul că Liszt l-a cunoscut pe Barbu Lăutaru în timpul turneului său din Iasi, iar pe Vasile Alecsandri, care în ianuarie 1847 se afla în Italia, abia în primăvara lui 1847, când a revenit la Iaşi, întorcându-se din Ucraina.

În ce-a de-a doua vizită prin Moldova, Liszt s-a oprit în Bucovina, la Cernăuţi, unde a susţinut două concerte şi l-a întâlnit pe Mos Nicolae, un alt vestit cântăreţ popular din Suceava, considerat la fel de faimos ca Barbu Lăutaru. Compozitorul a fost atât de încântat de talentul său, încât i-a dăruit o cupă de şampanie umplută cu monezi de aur. Dar Liszt nu s-a mulţumit să-l asculte numai pe Moş Nicolae, ci, ca şi în cazul lui Barbu Lăutari şi-a notat melodiile, numeroase cântece şi dansuri populare româneşti. Aceste melodii au constituit inspiraţia şi baza creaţiei mai puţin cunoscute, „Rapsodia română”, găsita abia la 85 de ani după naşterea ei. Compozitorul ungur Bela Bartok a descoperit pentru prima dată un exemplar, pe un raft prăfuit al Muzeului Liszt de la Weimar şi i-a atras atenţia muzicologului român Octavian Beiu. Acesta a început investigaţii atente pentru găsirea manuscrisului original. Activitatea i-a fost încununată de succes, el reuşind să descopere compoziţia în arhiva Societăţii Prietenilor Muzicii de la Viena. Rapsodia are 25 de pagini. Folosind motivele populare româneşti, Liszt a păstrat caracterul original al melodiilor populare şi coloritul lor naţional. Premiera „Raposdiei române” a lui Liszt a avut loc la 17 decembrie 1931, la Ateneul Român din Bucureşti, în interpretarea pianistei Aurelia Cionca, şi a obţinut un mare succes de public.

 

George BACIU

 

* Localitatea sa natală, Raiding, făcea parte la acea vreme din Transleithania, partea maghiară a Imperiului Austro-Ungar. Naţionalitatea lui a devenit tema unor controverse după destrămarea Imperiului Austro-Ungar. Lina Ramann în Franz Liszt als Künstler und Mensch (Franz Liszt – artistul şi omul), Leizig, 1880, 1887, 1894, vol I, pag. 3, scrie: „Tatăl lui era maghiar, mama austriacă”.

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com