Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

GIGANTUL ROMÂNIEI

Venera DUMITRESCU-STAIA, Canada

 

 

GIGANTUL ROMÂNIEI - Uriaşul Gogea Mitu - pe numele real Gogu Stefănescu, fiul Elenei şi Gheorghe Ştefănescu, originari din localitatea Mârşani, la vreo 60 km. de Craiova, a venit pe lume în anul 1912, făcând parte dintr-o familie cu 11 copii, mama având la naşterea uriaşului, vârsta de 16 ani. În comuna respectivă, puţin populată în acei ani, localnicii îşi aduceau aminte de acel "copil minune" căruia îi spuneau "Mitu a lu' Goagă", cel mai celebru om al Mârşanului. Mitu a devenit cunoscut în toată lumea, datorită staturii lui ieşite din comun, deoarece măsura la vârsta de 20 ani, 2,42 metri şi cântărea 183 kg. (foto stânga, sursa: http://www.editie.ro/getGalImg.php?picture_path=images/stiri/stire10520.jpg&w=250&h=347)

 

Datorită acestor caracteristici antropometrice, s-a ajuns la faptul ca el să fie căutat de persoane din diferite domenii de activitate, medici, oameni de ştiinţă etc., şi nu în cele din urmă de cei care, datorită acestei "curiozităţi" doreau să câştige bani de pe urma lui. Se spune că era inteligent şi că vorbea în vârful limbii, cum se zice, era "peltic", dar aceasta nu-l împiedica să citească, învaţase sa citească singur, să glumească, de la vârsta de 3 ani având fizicul unui copil de 5-6 ani, fiind foarte maturizat în gândire de mic copil. Pe la vârsta de 17 ani devenise celebru, încât patronul unui Circ de la Praga venise să-l angajeze pentru a-l prezenta ca o "raritate". De asemenea a prezentat spectacole la Circul Globus din Monte Carlo. Cu toate că avea numai vârsta de 20 de ani, Mitu trăgea cu usurinţă de un arc oţelit, pe care-l îndrepta. A venit şi la Bucuresti în vara anului 1934, unde cu ocazia sărbatorii numită pe atunci "Târgul Anual al Moşilor", care avea loc în Piaţa Oborul vechi, gigantul a prezentat spectacole de circ, fiind prezentat drept "cel mai înalt om din lume". (Îmi amintesc de el... aveam vârsta de 8 ani).


Cariera lui de circar a fost însă scurtă, dar foarte bine retribuit, deoarece pugilistul de succes al timpului şi căutator de noi talente, italianul Umberto Lancia, a reuşit să-l atraga iniţiindu-l în tainele boxului, devenindu-i impresar. Lancia l-a înscris pe contul personal la celebra Şcoală de BOX de la Paris, unde uluise toată lumea. Dupa absolvirea şcolii de box, Gogea Mitu (foto, sursa: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/thumb/0/0d/Gogea_Mitu.jpg/90px-Gogea_Mitu.jpg), a început marile meciuri, dar spre mirarea tuturor, nu prea avea adversari, pentru că pe toti îi culca la pamânt prin K.O. Primul meci oficial la Bucureşti a avut loc pe fosta arenă "Venus", adversarul lui fiind profesionistul italian Severio Gizzo, care, cu toata experienţa lui, în urma loviturilor devastatoare ale "Uriaşului de la Mârşani" a fost facut KO în numai trei reprize. A urmat alt meci cu fostul campion al României din categoria grea, Dumitru Pavelescu, terminat tot cu K.O. din prima rundă. În urma acestor mari succese, impresarul Lancia l-a dirijat spre alte turnee în Europa, Praga şi Paris, unde în lupta cu germanul de origine franceza Bergam, meciul s-a terminat la egalitate. Acesta de fapt a fost ultimul meci de box al URIAŞULUI ROMÂN. A câştigat bani grei Mitu Gogea pe care-i trimitea "cu sacul", acasă la familie, care nu era înstarită şi trăiau din cultivarea cartofilor.

 

Înapoindu-se de la Paris la Bucureşti cu trenul, a răcit, iar managerul i-a propus ca înainte să se ducă la Mârşani, sa ramână câteva zile la Bucureşti pentru a se odihni, dar situaţia agravându-se, l-au internat la Spitalul Filantropia, unde i s-au administrat masaje şi investigaţii în tot organismul, zicându-se că este bolnav de tuberculoză. Familia nu fusese anunţată decât târziu, iar când au sosit la Bucureşti, Gogea Mitu,  murise deja de câteva zile. Din declaraţiile uneia din nepoatele lui Gogea Mitu, reiese că acesta a fost "ascuns" într-un laborator subteran al spitalului, unde fusese deja îmbălsămat şi pregătit să reziste pentru o perioadă de 20 de ani. Laboratorul se zice că era bine pazit, iar o doctoriţă, care a întâmpinat parinţii, li s-a adresat în felul următor: "Domnule Gogu, nu mai plângeţi, pentru că nu mai este nimic de făcut. Fiul dvs. este îmbălsămat pentru 20 de ani şi o să trebuiască să platiţi bani grei pentru asta. Dar dorinţa celor care l-au îmbălsămat este ca dvs. să acceptaţi să le vindeţi cadavrul, pentru ca vor sa-l vândă în America. Să nu spuneţi nimănui ce v-am zis, că ne omoară aştia pe amândoi". (Extras din Ediţie Specială de Oltenia/24 Noiembrie 2007).

 

Ultima descendentă în viaţă a familiei Gogu Ştefănescu din Mârşani, anume Constanţa Burada, nepoata Uriaşului, are deja un manuscris, intenţionând să publice o carte despre trecutul trist al Uriaşului, de altfel de unde au fost preluate anumite declaraţii ce fac obiectul acestui caz, printre altele, declarând că de fapt "Uriaşul nu a murit de tuberculoză, cum s-a spus, ci a fost otrăvit de cei care erau geloşi pe succesul lui din lumea boxului".

 

Misterul numelui. Cu toate că în majoritatea publicatiilor din acel timp care au scris despre el, insistându-se asupra carierii, sportivul fiind trecut drept GOGEA MITU, acesta nu era de fapt numele său real. Datorită unor surse noi găsite, pe certificatul de naştere era înregistrat Gogu Stefănescu, dar atât nepoata lui, Constanta Burada, cât şi mulţi oameni din comuna natală, spun că numele gigantului din Mârşani era de fapt Dumitru Goagă, afirmându-se că s-a facut o combinaţie intenţionată între numele său real şi adjectivul "cogemite", care defineşte în română ceva foarte mare, enorm, şi că în acest fel, Goagă Mit(r)u, a devenit GOGEA MITU. De asemenea, în langajul popular al românilor, era, poate mai esteîncă uzuală, folosirea expresiei "eşti gogeamite omul şi nu esti capabil să...".

 

Alţi uriaşi celebri:

 

Canada are şi ea "gogeamitul" ei - Gigantul Édouard Beaupré (foto), metis de origine, născut în ziua de 9 Ianuarie 1881, la Wiloow-Bunch, provincia Saskatchewan din Canada. Édouard nu era cu nimic deosebit faţă de alti copii. Cântarea 4,09 kg dezvoltându-se normal până la vârsta de 3 ani, când a început să crească vertiginos, la vârsta de 9 ani masurând 1,85 m., la 12 ani 1,95 si la 17 ani 2,15 m. La vârsta adultă măsura 2,45 m şi cântărea 160 kg. Obrazul lui era deformat (vezi foto), ca urmare a unui accident de călărie. Datorită acestei înălţimi, desigur cp avea şi o forţp fizicp deosebitp, încât a demonstrat cp era capabil sp arunce un butoi plin cu faină la o distanţă de zeci de metri şi să ridice un cal care cântarea 320 kg.

 

Iubea foarte mult caii, visând să devină cow-boy, astfel ca în anul 1902 a plecat în statul Montana (US) dar, din nefericire, datorită înalţimii sale nu a putut practica aceasta profesie, americanii oferindu-i să-şi câstige existenţa într-un Circ. În continuare, a poposit în Canada, la Montréal şi Winnipeg, prezentându-se în spectacole cu îndoiri de bare de fier, ridicând pe umerii un cal, ca şi Mitu Gogea. În continuare, Gigantul Baupré întâlneşte la Montréal pe Louis Cyr, bărbatul cel mai solid din Québec, cântărea şi el vreo 200 Kg., provocându-l la lupta "corp la corp", dar Édouard deja slăbit din pricina tuberculozei,  a fost  învins în câteva minute.

 

Cariera lui a fost de scurtă durată, murind la vârsta de 23 ani, într-un spital din Saint-Louis (USA) în ziua de 3 Iulie 1904, ultimile lui cuvinte au fost: "Este trist să mori aşa de tânăr şi atât de departe de scumpii tăi părinţi".

 

Adevărata Epopee a apărut însă dupa moartea Gigantului, când Édouard nefiind prea bogat, deci nerămânând prea mulţti bani după moartea lui, nu s-au dispus funeralii speciale de către cei în drept. Patronul care l-a îmbălsamat, pentru a recupera banii investiti, a hotarât sa expună corpul nefericitului într-un magazin, care, contra cost, a acceptat să-l păstreze în vitrină pentru ca trecătorii sa-l poată vedea. Poliţia a intervenit şi au interzis expunerea. În anul 1905, cineva, nu se ştie cine, a decis să pietrifice corpul pentru a-l transporta la Montréal, dar autorităţile au refuzat. În continuare gigantul Beaupré a fost expus într-un Muzeu de anatomie din Saint-Louis, dar, câteva luni mai târziu, Édouard se va găsi totuşi în vitrina unui alt muzeu aflat pe Strada Saint-Laurent din Montréal.

 

Timp de şase luni, curioşii au defilat în faţa vitrinei pentru a contempla acest fenomen. Apoi, corpul lui Beaupré a "părăsit" muzeul şi a fost dat dispărut până în primăvara anului 1907, când întâmplător, datorită unor copii, corpul a fost găsit într-un depozit, aşezat într-o ladă. S-a aflat ceva mai târziu că Circul care păstrase cadavrul pentru a-l expune la vederea publicului în Parcul Maisonneuve din Montréal, acolo,  au uitat de el pur şi simplu. În final, un medic al timpului, profesor la Universitatea din Montréal, a hotărât să cumpere corpul, pentru suma de 25$ Cad., transportându-l apoi la Departamentul de anatomie unde s-a procedat la mumificarea lui, apoi aşezându-l în poziţie bipedă într-un ambalaj de sticlă la intrarea în Laborator.
 

Numai în anul 1990, Universitatea din Montréal a acceptat trimiterea corpului incinerat familiei, cenuşa fiind îngropată în ziua de 7 Iulie 1990, în faţa Muzeului din Willow Bunch, la picioarele unei statui, ridicată în onoarea Gigantului Édouard Beaupré. Epopei triste şi macabre, a celor ce au fost Giganţi...
 

Venera DUMITRESCU-STAIA

Canada

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)