HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

ROMÂNI   DE MULT  UITAŢI

 

Gogea Mitu - Goliat de România -

 

Prof. ION C. HIRU

 

Pe numele lui adevărat Gogu Ştefănescu, Gigantul României, Gogea Mitu, la început circar prin târgurile ţinute de sărbători prin România, a ajuns unul dintre cei mai mari şi cunoscuţi pugilişti ai lumii şi a reprezentat culorile ţării noastre pe cele mai vestite ringuri ale Europei, având mereu un loc fruntaş pe podiumul de premiere.

 

Într-un număr trecut al revistei „Pietrele Doamnei” am readus în atenţia românilor, mari iubitori ai sportului, numele uitat al fostului dublu campion balcanic la decatlon, fiind vorba despre domnişanul Nicolae Ogrinja. Cel care a obţinut, în 1928 şi 1929, cel mai înalt titlu balcanic la cele zece sporturi care compun decatlonul. Am amintit şi despre asasinarea campionului, prin înjunghiere, chiar la poarta casei lui din Domneşti, din pură invidie. Unii cititori, neîncrezători, au gândit poate că spusele mele sunt exagerări, prezentare romanţată a faptelor, câţiva considerându-le chiar neadevăruri. În numărul din decembrie am publicat articole din presa vremii despre campionul din Domneşti şi chiar medalia sa de la Campionatele balcanice, documente pe care cu greu le-am obţinut de la familia sa, căreia îi mulţumesc pe această cale. Astăzi mă voi ocupa de alt român de mult uitat care, pe la începutul deceniului al treilea din secolul trecut, a uluit lumea. Aş porni de la o întâmplare petrecută în copilăria mea şi la care am asistat cu ochii şi mintea mea de copil. Să fi avut pe atunci vreo opt sau nouă ani, când tatăl meu a prins, în podeacul mic de la prăvălie, un hoţ, un domnişan sărac ce furase într-o traistă câteva kilograme de făină. Era după foametea din ’47. Tata nu i-a făcut nimic. I-a lăsat trăistuţa, l-a băgat în bucătăria de lângă salon şi l-a judecat, repetându-i de câteva ori: „Eşti cogeamite omul, cum de nu ţi-a fost ruşine să furi?!”

 

Mi-a rămas întipărit în minte acest cuvânt, „cogeamite”. După ce hoţul împins de sărăcie a plecat, cu traista lui cu făină, plus alta cu mălai şi alte alimente, dată de ai mei, l-am întrebat pe tata ce însemna cuvântul „cogeamite” (sau cum se mai spune, în limbajul românilor, „gogeamite”). Tata m-a luat pe genunchi şi a început să-mi povestească: „Aveam pe atunci vreo 19-20 de ani. Deja mergeam cu bunicul tău, adică tatăl meu, comerciantul Iosif Hiru, după marfă la Bucureşti. Ne duceam cu „Pakardul” nostru cu care făceam cam opt-nouă ore. Noaptea rămâneam în capitală. Într-o seară de iunie, ne-am dus amândoi la circ, la Obor, în „Târgul Moşilor”. Nimic nu mi-a atras atenţia mai mult ca omul-gigant. Cred că avea în jur de 20 de ani, avea o înălţime de 2,42 metri şi o greutate de peste 180 de kilograme, iar la pantofi purta numărul 64. Îl chema Gogea Mitu, numele lui de circ, numele adevărat fiind Gogu Ştefănescu. Probabil de la Gogea Mitu, uriaşul de aproape doi metri şi jumătate care la o masă obişnuită mânca douăzeci şi cinci de ouă, o pâine mare, un pui fript, bea doi litri de lapte şi o jumătate de vin, ne-a rămas acest cuvânt, „gogeamite”care înseamnă un om mare, înalt, o namilă”.. (Mai târziu am aflat că, de fapt, acest cuvânt vine în limba română din sârbo-croatul „kodzamiti” sau din bulgarul „kodjamiti”).

 

Cine îşi mai aduce oare aminte de Gigantul României? E şi el un „român de mult uitat”? Haideţi să ne reamintim împreună de el, de omul care îşi confecţiona un costum din opt metri de stofă iar încălţămintea şi-o făcea numai pe comandă. Uriaşul Gogea Mitu, pe numele lui real Gogu Ştefănescu, fiul lui Gheorghe şi al Elenei Ştefănescu, era originar din Mârşani, o localitate aproape de Craiova. S-a născut în iunie 1912, când mama sa abia împlinise şaisprezece ani, fiind primul din cei unsprezece copii ai familiei Ştefănescu. A fost un copil minune. Consătenii îi spuneau Mitu al lu’ Goagă şi urma să devină celebru, cunoscut în întreaga lume, datorită staturii lui. La douăzeci de ani avea 2,42 metri şi 183 de kilograme. Din cauza acestor caracteristici antropometrice a ajuns să fie căutat de toată lumea – de medici, oameni de ştiinţă, circari – toţi vrând să-l studieze sau să scoată bani de pe urma lui. Mitu lu’ Goagă era inteligent, a învăţat singur să scrie şi să citească. Încă de mic era foarte matur în gândire. La 17 ani ajunsese deja celebru, prezenta spectacole la Circul „Globus” din Monte Carlo. Rupea lanţuri, trăgea cu mare uşurinţă de un arc oţelit pe care îl îndrepta, ridica greutăţi pe care un om normal nici nu le putea mişca. Un mare pugilist al vremii, italianul Umberto Lancia, l-a atras pe Gogea Mitu în ringul de box. L-a înscris la Şcoala de box din Paris, după care încep marile lui meciuri, avându-l ca impresar pe Lancia. Urmează k.o. după k.o. Îl bate pe italianul Severio Gizzo, pe românul Pavelescu în prima rundă. Face turnee în toată Europa, ultimul meci fiind cu renumitul neamţ Bergam, terminat la egalitate. Câştiga bani cu sacul „Gigantul de la Mârşani”şi îi trimetea familiei lui ce trăia din cultivarea cartofilor. Poştaşul abia putea să numere multele bancnote primite de familia Ştefănescu.

 

În drum spre ţară, venind de la Paris, Gogea Mitu a căpătat o puternică răceală din cauza curentului de la geamul deschis al compartimentul trenului. Este internat la Spitalul „Filantropia”, suspectat că ar avea tuberculoză. Aici a şi murit, nu după mult timp. Familia a auzit vestea la radio şi a venit în grabă la Bucureşti, dar era prea târziu. „Gigantul României” murise. Trupul lui fusese ascuns într-un laborator subteran al spitalului şi îmbălsămat pentru douăzeci de ani. Şi asta din dorinţa de a fi, mai târziu, transportat în S.U.A. şi a fi vândut unor americani înstăriţi şi excentrici. Mult mai târziu, nepoata gigantului a declarat că, de fapt, Gogea Mitu nu a murit de tuberculoză, ci a fost otrăvit, din invidie, de către cei din lumea boxului, pentru a scăpa de concurenţă. În primăvara anului 1936 este înhumat creştineşte în cimitirul din Mârşani. După vreo 44 de ani, prin anul 1980, este deshumat pentru ca osemintele lui să devină obiect de studiu. Întâi a fost expus la Muzeul medicinii din Craiova, apoi a fost cumpărat de un om de afaceri. La ora actuală, imensul schelet se află într-un laborator al Facultăţii de Medicină din Craiova.

Pe numele lui adevărat Gogu Ştefănescu, Gigantul României, Gogea Mitu, la început circar prin târgurile ţinute de sărbători prin România, a ajuns unul dintre cei mai mari şi cunoscuţi pugilişti ai lumii şi a reprezentat culorile ţării noastre pe cele mai vestite ringuri ale Europei, având mereu un loc fruntaş pe podiumul de premiere. Iată un român de mult uitat, GOGEA MITU pe care îl aşezăm cu multă preţuire şi recunoştinţă lângă domnişanul nostru campion, Nicolae Ogrinjia. Destinele lor au fost asemănătoare, au cunoscut gloria şi au făcut cunoscut numele ţării prin lume, dar au avut amândoi un sfârşit tragic. Cauza? Invidia.

 

Prof. ION C. HIRU

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com