Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

În dialog cu inochentiştii

Reportaj de călătorie pentru un  studiu despre Ieromonahul Inochentie şi Mişcarea de la Balta

Selecţiuni dintr-o viitoare carte despre ieromonahul Inochentie de la Balta. 

Mihail BORTĂ - teolog

 

Impresii si pareri personale in FORUM

 

V. 1.  Introducere sau Despre cum s-a întâmplat că s-a  ajuns  la Balta.

Despre aşa numiţii inochentişti am auzit pentru prima oară, acum cu doi ani, de la părintele meu duhovnicesc ieromonah în cadrul Mitropoliei Basarabiei – părintele Irinarh  ( Ţurcanu ). Pe atunci eram student în anul II, la facultatea de Teologie Ortodoxă din municipiul Сluj-Napoca şi venisem acasă în vacanţa de vară. În acea vacanţă de vară, fiind îndemnat de colegii teologi mai mari, am început să-mi caut o temă pentru lucrarea de licenţă în teologie ortodoxă. Fiind pasionat încă de pe timpul liceului de Istoria Bisericii Ortodoxe Române, mi-am propus să adun materiale pentru o lucrare care trebuia să se numească "O istorie a bisericii ortodoxe din Basarabia de la 1812 până în zilele noastre". Am adunat destul de multe materiale, printre care şi o carte şi câteva articole despre mişcarea Ieromonahului Inochentie de la Balta. Cu toate aceste materiale am mers hotărât la părintele profesor lector universitar Alexandru Moraru, profesor de I.B.O.R la facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, cu gândul că cucernicia sa, să-mi accepte cererea de a scrie lucrarea de licenţă pe tema O istorie a bisericii ortodoxe din Basarabia. Părintele Alexandru Moraru, cercetând peste materialele pe care i le-am adus, mi-a zis că ar fi bine să scriu ceva despre care nu s-a prea scris în spaţiul românesc, propunându-mi să scriu despre mişcarea ieromonahului Inochentie de la Balta, din anul 1908.

Fără să stau prea mult pe gânduri, am acceptat propunerea părintelui Moraru, deşi cucernicia sa m-a atenţionat că pe această temă practic nu s-a scris nimic în România.

Am cerut binecuvântarea părintelui Moraru şi m-am apucat de lucru. Din primele zile am înţeles că aşa o lucrare nu se poate face cu ajutorul metodei copy-paste[1]. Având acces la reţeaua internet, am stat câteva zile la calculator culegând materile necesare pentru tema mea de licenţă. După acele câteva zile m-am ales cu câteva articole, poze, date biografice succinte despre mişcarea de la Balta, nu mai mult de 7-8 pagini format A4.

 

Foto:  Ieromonahul Inochentie de la Balta.

Am lăsat la o parte Web-ul şi am mers prin bibliotecile de teologie din Ţară şi din Basarabia. Din biblioteci m-am ales cu ceva mai multe materiale. Pe baza cărţilor şi articolelor pe care le-am avut spre cercetare, am început să-mi scriu lucrarea, socotind de cuviinţă ca această lucrare să se numească : Mişcarea ieromonahului Inochentie de la Balta – Inochentismul.

Următorul pas pe care mi l-am propus în alcătuirea lucrării, a fost cercetarea făcută la faţa locului, în oraşul Balta ( actualmente Ucraina ) şi satele româneşti din apropierea acestei localităţi, unde în anul 1908 îşi începuse activitatea ieromonahul Inochentie (Levizor).

Cu binecuvântarea bătrânului părinte ieromonah Irinarh ( Ţurcanu ), în dimineaţa zilei de 7 ianuarie 2006, după săvârşirea ajunului Naşterii Domnului ( pe stil vechi ) în comuna Stoicani judeţul Soroca, Basarabia, însoţit de parohul din comuna Stoicani, ( o cunoştinţă bune de-a mea ) părintele ieromonah Adrian  ( Zamlinski ), am pornit la drum.

Din comuna Stoicani jud.Soroca ( R.Moldova) cel mai optimal traseu pentru a ajunge în oraşul Balta, trece prin  Transnistria. Deci trebuia să trecem prin autoproclamata republică moldovenească transnistreană, ceea ce însemna încă două puncte vamale în plus. Fiind în posesia unui calculator portabil ( laptop ) am calculat în programul SONY Map distanţa de 127 de kilometri din comuna Stoicani jud.Soroca până în oraşul Balta, pe care trebuia să-l parcurgem în aproximativ 2 ore 30 de minute, aşa îmi calcula programul. Noi am parcurs însă această distanţă în mai mult de 5 ore...

O cauză a mişcării noastre lente a fost poleiul de pe drumuri, care nu permitea să dezvoltăm viteza automobilului mai mult de 60 de kilometri la oră. O altă cauză, mult mai serioasă, dar şi dureroasă au fost cele două puncte vamale ale autoproclamatei republici transnistrene. Ajungând la primul primul punct vamal a enclavei transnistrene situat în oraşul Râbniţa, nu am fost supuşi unui control serios, deşi eram numai noi în vamă, am stat aproximativ o jumătate de oră, am achitat taxa de tranzit  7 lei 50 de bani moldoveneşti de persoană ( aprox. 50 de euro-centi ) şi ne-am continuat calea. În schimb la ieşirea din Transnistria, am stat în vama din comuna Timkove aproximativ două ore. Între timp cât aşteptam să ni se restituie paşapoartele, vameşul ne-a interogat pe fiecare în parte, unde mergem, cu ce scop şi ce valută avem la noi. Când am fost chemat la ghişeu să primesc paşapoartele, am rămas surprins de o afişă lipită pe geamul ghişeului. Pe această  afişă erau tipărite chipurile celor mai înalţi demnitari de stat din Republica Moldova ( Preşedintele republicii, prim-ministru etc. ), cu caractere  mari în rusă şi română, aceste persoane erau declarate non - grata pe teritoriul republicii autonome transnistrene moldoveneşti. Sunt  o mare ruşine aceste afişe pentru întreaga conducere a Republicii Moldova...

Vama ucraineană am trecut-o fără probleme, doar că la intrarea în Ucraina, fiecare persoană străină trebuie să completeze o fişă, în care trebuie să indice datele personale, locul şi scopul şedereii în Ucraina. De la vama ucraineană până la Balta, mai aveam de parcurs vre-o 40 de kilometri, pe un drum destul de rău. Intrasem pe teritoriul Ucrainei, pe timpuri acest teritoriu intra în componenţa  Republicii  Sovietice Socialiste Autonome Moldoveneşti, cu capitala la Balta. Atâta timp cât Basarabia era în componenţa României Mari şi bolşevicii nu aveau acces pe teritoriul ei, aceştia din iniţiativa Comitetului Central de la Moskova, proclamaseră Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească, care cuprindea întreg teritoriul Transnistriei, cât şi raioanele Balta şi Ananiev, - actulmente Ucraina.

Pentru mine era foarte important că intrasem deja pe teritoriul fostei creaturi bolşevice RSSAM, în depărtare deja se vede oraşul Balta.

  

V. 2. La BALTA ...

  

 La intrarea în Balta, am oprit cu părintele, să facem o poză pe fonul oraşului. Am stat aprope jumătate de oră la periferia Baltei, povestindu-i părintelui din istoria oraşulului Balta :

Adunând materiale despre întemeierea localităţii Balta, am avut ocazia să cercetez numeroase documente istorice, dar şi izvoare din literatura artistică[2] M-aţi întrebat părinte când a fost întemeiată Balta, în romanul lui I. Bilic – Meci Areea, se menţionează de aşezarea Balta către anul 447, deşi această versiune necesită totuşi cercetări serioase...

Întemeierea oraşelor,  întotdeauna au fost momente de dispută între istorici, deoarece nu toate documentele care menţionează despre întemeierea unei localităţi s-au păstrat. Ba dimpotrivă, în urma războaielor, incediilor, calamităţilor naturale, o mare parte din documentele istorice importante, au fost supuse distrugerii. Am fi povestit încă mult cu părintele, dar afară era destul de frig, aproximativ  - 4 - 5 ş, am urcat în maşină  şi am pornit mai departe...

            La Balta am ajuns în după amiaza zilei ( aprox. orele 14.00 ). Oprindu-ne în centrul Baltei, am început a întreba de trecători, dacă auzise cineva de inochentişti. De la trecători, am înţeles că toată populaţia Baltei, cunoaşte despre existenţa inochentiştilor în oraşul lor. Un bărbat ucrainean ne-a îndrumat să mergem pe strada moldavskaia  ( moldovenească ), spunându-ne că acolo trăiesc o bună parte din inochentişti. După ce ucraineanul, a explicat cum să ajungem la strada moldovenească, ne-a întrebat : Dumneavoastră de unde sunteţi, din România ? Au mai fost pe aici români care au scris despre Balta şi despre inochentişti în gazetă...[3]

            Traversând strada centrală a oraşului Balta, am văzut pe partea stângă a străzii monumentul marelui tovarăş V.I.Lenin. În multe localităţi din Ucraina, Federaţia Rusă, ( mai nou şi Rep.Moldova din 2001 ), conducătorul proletariatului mondial, a trăit, trăieşte şi v-a trăi., pentru că peştele se împuţeşte de la cap : la Moscova până în zilele noastre în mausoleul din Piaţa Roşie, sunt expuse publicului pseudo-moaştele liderului bolşevic.

 

  V. 3. Strada Românilor-Moldoveni din Balta.

  

            Strada Moldovenească, se află pe o înălţime de unde se vede foarte bine o bună parte a oraşului Balta. Când am ajuns pe această stradă, cunoscând cum arată un inochentist[4], nu mi-a fost greu să-i găsesc. Am oprit lângă o fântână, unde un bărbat cu barbă, de vârstă mijlocie, era venit după apă. L-am salutat în română : Bună ziua! La care bărbatul îmi răspunse bine dispus : Bună ziua! Şi căutaţi pe-aici?! M-am prezentat şi i-am zis bărbatului numele căruia era Pavel, că nu demult am aflat de părintele Inochentie, fiind  impresionat de viaţa curată a acestuia şi că am venit la Balta ca să aflu cât mai multe despre viaţa şi activitatea acestui părinte.

            Pavel, după ce ne-a supus la un şir de întrebări şi înţelegând că am venit cu pace şi nu cu iscodiri viclene ca alţii , am fost invitaţi să poftim în casă. Întrând la Pavel în casă, am simţit din plin atmosfera de sărbătoare – a Naşterii Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos. Vechiul obicei moldovenesc de a primi oaspeţi, este valabil şi la Balta. Soţia şi fiica mai mare a lui Pavel, aflând că le-au păşit pragul oameni veniţi de la Basarabia, au început să aşeze mâncărurile pe masă.

            Între timp cât partea femeiască a casei aducea şi aşeza bucatele pe masă, stăpânul casei – Pavel, ne povestea despre viaţa sa. Am aflat de la Pavel, că e român-moldovean-basarabean originar din comuna Vădeni judeţul Soroca şi că de tânăr a trecut Nistrul şi a mers la Balta la fratele său mai mare, care era stabilit acolo de mai mult timp. De la fratele său mai mare, aflase despre părintele Inochentie şi de atunci după cum ne-a mărturisit Pavel: nu mă mai puteam sătura de învăţătura Părintelui, de viaţa sfântă şi mucenicească pe care a avut-o Părintele, de dragostea sa nemărginită...

            În camera în care ne aflam noi, colţul de la răsărit era bogat cu multe icoane. Pe icoana centrală a colţului, era pictat chipul Domnului Iisus Hristos aşezat în tronul Slavei. Pe celelalte icoane erau reprezentate chipul Maicii Domnului, Sfântul Arhanghel Mihail, chipul Sfântului Ioan Botezătorul şi chipurile altor sfinţi. În partea din stânga a iconostasului am observat o icoană mică, care mi-a atras îndeosebi atenţia. Era o icoană inochentistă a Sfintei Treimi, în care erau reprezentaţi : în partea de sus - Dumnezeul Tatăl, în partea stângă - Dumnezeu Fiul şi în partea dreaptă - Dumnezeu Duhul Sfânt în persoana ieromonahului Inochentie. Până şi Pavel stăpânul casei, a observat că această icoană mică mi-a atras atât de mult atenţia. Acesta a început să-mi explice ceva despre această icoană, iar eu mi-am dat seama că e pentru prima dată când văd o icoană inochentistă a Sfintei Treimi.

            Discuţia noastră a continuat la bogata masă pe care au avut grijă să o pregătească gospodinele casei. O masă cu de toate, ca de sărbători, cu mâncăruri felurite, preparate atât după reţete basarabene, cât şi după reţete ucraineşti. Înainte de a ne aşeza la masă, împreună stăpânii casei, ne-am ridicat în picioare şi au rostit rugăciunile înainte de masă, care s-au încheiat cu formula tradiţională a inochentiştilor : Bucurăte Părinte Inochinti  ( Inochentie ), Duhule Sfinte!

            Aşezându-ne la masă, am observat că stăpânul casei Pavel, a ieşit din cameră. Când după zece minute, a intrat înapoi, ţinea în mâini două ulcioare pline cu vin. Ca un român-basarabean adevărat, a început să-şi cinstească oaspeţii cu vin roşu şi alb din propria vie, totodată plângându-se că anul acesta din pricina grindinei, care pricinuit stricăciuni viei, a făcut mult mai puţin vin ca în anii precedenţi.

            La masă am aflat  multe amănunte despre viaţa românilor basarabeni din Balta. În ciuda faptului că sunt o comunitate nu prea mare, aproximativ patru sute de oameni, aceşti oameni sunt foarte uniţi între ei. O mare parte dintre aceştia au venit din Basarabia şi s-au stabilit cu traiul în Balta. Marea majoritate a românilor basarabeni din Balta sunt inochentişti[5] . Este interesant faptul, că mulţi dintre ei s-au stabilit în Balta şi în apropierele Baltei numai din motivul că aici a trăit şi a activat ieromonahul Inochentie     ( Levizor ) – Părinţelul[6] lor iubit.

            După ce am mulţumit de masă, Pavel – stăpânul casei, văzând interesul nostru faţă de tot ce are legătura de părintele Inochentie, ne-a făcut o invitaţie : Astăzi e Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, să mergem pe la fraţii noştri să-i colindăm!

            Am acceptatat această propunere, ştiind că vom merge pe la casele multor inochentişti, - o mare ocazie, de a vedea pe viu viaţa şi obiceiurile românilor-moldoveni inochentişti din Balta.

 

V. 4. Primiţi colindătorii ?

sau

Obiceiuri Inochentiste de Naşterea Domnului.

  

            Împreună cu Pavel am mers cu colinda pe la inochentiştii din Balta. Din casa lui Pavel am ieşit pe la ora 21:00 , iar când ne-am întors, era cred că ora 4:00 şi eram extraordinar de obosiţi. În prima casă în care am intrat, am fost primiţi foarte călduros. După ce am cântat colinda "O ce veste minunată", deşi am explicat povestea, că nu prea avem timp, aproape cu forţa am fost aşezaţi la masă. În această casă colţul cu icoane, era încă mai bogat ca la Pavel. În centrul iconostasului era aşezată o icoană de dimensiuni mari, în care era reprezentată Sfânta Treime, aşa după cum o percep inochentiştii : Dumnezeu Tatăl în chip de bătrân, Dumnezeu Fiul - Iisus Hristos şi Dumnezeu Duhul Sfânt – părintele Inochentie.

            La masă în faţa mea, era aşezat un bătrânel care avea o barbă sură şi deasă. Am întrebat de Pavel, cine este acest bătrânel şi Pavel mi-a şoptit că : Aista-i moş Vasile, are 96 de ani şi este cel mai bătrân dintre fraţi. Despre moş Vasile am ai aflat, că acesta este iubit şi stimat de către toată frăţimea inochentistă şi că : i-a prins pe fraţii de mai înainte, care l-au văzut pe părintele Inochentie.

Foto: Ieromonahul Inochentie ( Levizor ) de la Balta, cel care  a îndrăznit să strige că nu ţarul este capul Bisericii, ci Hristos.

            Întrebând-ul pe bătrânul Vasile "cum o mai duce"? Acesta mi-a răspuns : Slavă lui Dumnezău pentru toati! Da tu cini eşti? Am avut  o discuţie de zece minute cu bătrânul, în care am aflat amănunte interesante din viaţa bătrânului. Şi că este cel mai bătrân şi cel mai prost ( ştie bătrânul ce înseamnă smerenia! ), dintre românii-basarabeni inochentişti din Balta şi că toată viaţa a trăit singur[7], şi că fraţii îl ajută în toate şi că : "O dat Dumnezău iarna asta omăt şi frig, însamnă că o să fie an bun! şi câte şi mai câte..."

            Din discuţiile celor prezenţi la masă, am aflat pentru mine un lucru nou, că inochentiştii nici-o dată nu au acceptat să-i numească cineva inochentişti ci : Inochentari! Pavel : Părinţii noştri s-o numit inochentari şi nu inochentişti! De la început nu prea vedeam diferenţa între inochentişti şi inochentari, dacă  dai un "search" pe google, despre inochentişti  mai găseşti ceva materiale, despre inochentari însă nu gaseşti absolut nimic. Care-i totuşi până la urmă  diferenţa dintre inochentişti şi inochentari? Răspuns la această întrebare am primit chiar de la ei  - românii-moldoveni din Balta adepţi ai ieromonahului Inochentie. Intrând la o bătrânică în casă, de la care am luat ceva materiale documentare, aceasta după ce ne-a servit pe fiecare cu câte un ciai fierbinte din flori de tei, a adus din altă cameră  o Scriptură veche. Această Sfântă Scriptură a fost editată în anul 1819, de filiala rusă a societateţii biblice britanice din Petersburg, tipărită în limba română cu caractere slavoneşti, cu binecuvântarea sinodului rus[8]. Bătrânica  făcându-mi semn să vin mai aproape, deschise Scriptura la cartea proorocului Isaia ( cap. 34 vers.14 ) şi începu să citească în plină voce : Şi se vor întâmpina Dimonii cu Onochentaurii, şi vor striga unul către altul, acolo se vor odihni  Onochentauri, că şi-au aflat lor odihnă[9], după care m-a întrebat : ai înţeles? La care i-am răspuns şi bătrânei şi mi-am răspuns şi mie : Am înţeles.

            Am înţeles - onochentaurii, adică inochentarii şi nici într-un caz denumirea enciclopedică oficială  de inochentişti. Nu mă voi opri în detalii asupra acestei probleme, dar în privinţa citatelor biblice interpretate de inochentişti, acest caz trebuie luat spre cercetare într-un capitol aparte.[10]

       

V. 5. Obiceiuri Inochentiste de Naşterea Domnului

( continuare... )

 

            Marşul pe care l-am săvârşit, colindând împreună cu Pavel, o bunicică parte a inochentiştilor – inochentarilor din Balta, a fost pentru mine ca o mană cerească, în cercetarea cazului, dar mai ales în formularea unei păreri personale obiective şi adevărate în privinţa acestor fraţi ai noştri   români - moldoveni - inochentişti de peste Nistru.

            Dar mă întorc la noaptea în care am umblat cu colinda. La cele peste zece mese, la care am şezut, felurile de bucate care s-au servit au fost într-atât de gustoase, încât nici nu am observat, că de pe masă lipsea în exclusivitate, cel mai râvnit aliment din lume – carnea. Inochentiştii ( Inochentarii ) nu consumă carne, în afară de peşte şi băuturi spirtoase, în afară de vin. În cartea de învăţătură a inochentiştilor – Cartea Mărturisirii, în capitolul Despre carne şi rachiu aflăm : Multă sminteală este în lume  în vremea de acum despre cei ci nu mănâncă carne şi nu beau rachiu, zicând că părintele Inochenti  i-au oprit. Adivărat că El numa au spus despre carne şi rachiu, cum că întru  împărăţia lui Dumnezeu nu vor întra, dar pe nimini nau însărcinat  că numai decât să îndeplinească.

... Au nu ştiţi că sânteţi casa lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu locuieşte  întru voi? De va strica cineva casa lui Dumnezeu, strical-va pe acela Dumnezeu, căci casa lui Dumnezeu sfântă este, care sânteţi voi. ( 1 Cor. cap. 3 vers. 16-17 )[11] Dacă omul vede că carnea şi rachiu şi tutunu nu se primesc în biserica aceasta de piatră, apui mult mai tare nu se primesc în aceasta din lăuntrul nostru, că o strică şi-l va strica şi pe dânsul Dumnezeu.[12]

            Pe acestă temă ( în legătură cu renunţarea la carne, rachiu etc. ) am gasit un articol[13] scris de protoiereul Teodor Chirica – Despre hrană, nedreptatea inochentienilor, în care autorul încearcă să explice  marea rătăcire a inochentienilor.

            Aşa sunt ei Inochentiştii, nu mânăncă carne şi nu beau rachiu. Din aceste considerente, mulţi îi cataloghează din start ca fiind nişte sectanţi ordinari. ( de exemplu : Martorii lui Iehova, Adventiştii de ziua a şaptea ) Există însă şi persoane care au o părere bună despre modul de viaţă pe care îl duc inochentiştii ( renunţarea la mâncărurile fabricate din carne, la consumul de rachiu etc.). O părere bună despre inochentişti şi despre modul lor de viaţă, o are arhiepiscopul Ioan ( Bereslavski ) -  fondatorul şi conducătorul curentului sectar Biserica Ortodoxă a Maicii Domnului Puternice  cunoscut şi sub denumirea de Centrul Maicii Domnului.  Acesta în cartea sa  Апостол огненного христианства  ( Apostolul creştinismului înfocat ), descoperă cititorilor pe marele sfânt şi mucenic ortodox, de la începutul secolului XX, - ieromonahul Inochentie de la Balta. Iar pe următorii lui Inochentie, pe inochentari - numindu-i creştini înfocaţi, creştini adevăraţi, care întru totul se aseamnănă primilor creştini din epoca apostolică...

           

O mare dragoste o manifestă inochentiştii – inochentarii, faţă de colinzile străvechi. Am observat acest lucru, când am intrat cu colinda în prima casă şi am cântat "O ce veste minunată". Gospodinei din acea casă i s-au umplut ochii cu lacrimi de bucurie. Peste tot unde am fost, cei de-ai casei, cântau cu noi şi erau încântaţi şi nespus de bucuroşi de acest fapt. Pe lângă colindele tradiţionale, care se cântă de Naşterea Domnului Iisus Hristos, am auzit ceva nou – câteva colinde alcătuite de inochentişti ( inochentari ), de o frumuseţe rară, cântate melodios într-o  limbă română curată ca lacrima... Am rămas într-atât de impresionat de aceste colinde, ceva extraordinar : cuvinte româneşti cântate pe linii melodice slave. Textul acestor colinde, mi l-am notat pe hârtie. Din punct de vedere teologic, aceste colinde sunt pur ortodoxe, vestesc naşterea minunată în Betleemul Iudeii din  Fecioara Maria, a Domnului şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Ascultând cu atenţie o mare parte din colindele intonate de inochentişti, eram deja pregătit să scriu în caiet : colinde inochentiste-inochentare sută la sută ortodoxe. Din cele patru colinde, pe care am am avut ocazia să le audiez şi parţial să mi le notez în carnet, o colindă – cea mai reuşită şi ca text şi ca melodie, în încheierea acestei colinde în care textul este în totalitate ortodox, se mărturiseşte învăţătura de credinţă a inochentiştilor[14] şi anume mărturisirea celor doi fii ai lui Dumnezeu – Iisus Hristos şi Inochentie.

Mărturisiri de felul acesta au început să apară încă în timpul vieţii ieromonahului Inochentie. Se ştie şi de unde ieşeau aceste mărturisiri : mărturisirile despre divinitatea părintelui Inochentie ieşeau din poporul simplu ( în mare parte români-moldoveni- basarabeni )  neştiutori de carte, dar iubitori de dreptate şi de adevăr. Acest popor vedea fariseismul, nedreptatea şi destrăbălarea cu care  lucrau o mare parte a clerului din biserica ţaristă. La toate acestea sa mai adăugat un factor negativ : în timpul păstoririi arhiereului rus Serafim Ciciagov, în bisericile Basarabiei limba română practic dispăruse din oficierea serviciului divin. Vlădica Serafim Ciciagov – un zelos apărător a intereselor monarhice ruseşti în Basarabia, a luptat cu înverşunare împotriva oricărei maniferstări naţionale pro-româneşti, stăruind  din răsputeri ca în bisericile basarabene să se slujească numai în slavoneşte.

Pe acest fon de antipatie totală  a basarabenilor faţă de biserica oficială ţaristă, apare şi se impune triumfător, figura harismatică a ieromonahului român-basarabean – Inochentie de la Balta. Publicistul român ( de origine basarabeană ) Boris Buzilă, în lucrarea[15] sa este de părerea că la originea fenomenului inochentist s-au aflat mai multe determinante, care au acţionat în egală măsură : calităţile personale ale călugărului ( ieromonahului Inochentie ), forţa fascinatorie a charismei sale, darul vorbirii, priceperea de a atinge coardele cele mai sensibile ale sufletelor credincioşilor, atât prin ceea ce le spunea, cât şi pentru că le vorbea în limba lor maternă; o anumită ingeniozitate lucrativă în sensul că s-a grăbit întodeauna să-şi cheme în ajutor miraculosul... în foarte scurt timp ieromonahul Inochentie ( Levizor ) de la Balta, devine cunoscut în toata Basarabia, ţinutul Podoliei şi Chersonului, dar şi în afara acestora. Părintele Inochentie a căpătat o popularitate foarte mare în popor, predica sa originală ( ex : pocăiţi-vă, că de nu vă ve-ţi pocăi de voie, vă ve-ţi pocăi de nevoie!!! ) era primită călduros în inimile miilor de credincioşi ( români-basarabeni ) care veneau în pelerinaj la Balta, din ce în ce mai mulţi. Părintele ieromonah Inochentie, pentru ...

 

V. 6. Ora 4:00, La poartă la moşu’ Gheorghe...

 

După o noapte nedormită, colindând zeci de familii inochentiste, aproximativ în jurul orei patru dimineaţa, ieşind din ultima casă eram ferm hotărâţi să mergem, să ne odihnim şi noi oasele. Până la casa lui Pavel era o distanţă de aproximativ 10-15 minute de mers pe jos. Această distanţă am parcurs-o într-o suflare, pentru că afară se lăsase destul de frig ( aprox. -16 - 18ş C ). Pe drum din cauza frigului, aproape că nu am schimbat nici-o vorbă cu Pavel. Momentul culminant s-a produs, în momentul în care am ajuns în faţa porţii lui Pavel. Pavel dintr-o dată  îşi aduse aminte că nu am mers să-l colindăm pe un oarecare moşu’ Gheorghe, care după câte am înţeles locuia undeva la marginea oraşului. Rugându-se din suflet să mergem şi pe la moşu’ Gheorghe cu colinda că : mare bucurie sufletească o să aibă acesta, noi deşi mai mult morţi decât vii din cauza oboseleii, nu puteam să-l refuzăm şi am acceptat să mergem.

Probabil lui Pavel i se făcuse milă de noi, pentru că în câteva clipe a deschis poarta şi a scos maşina din curte. Astfel că drumul până la moşu’ Gheorghe l-am parcurs cu maşina. La moşu’ Gheorghe la poartă am aşteptat câteva minute. Luminile erau stinse, poarta încuiată, nici un semn de viaţă, doar câinele bătrânului mai lătra din când în când a lehamite. Pavel se întristase – îi cam bătrân moşneagul şî nici nu prea aude...  şî eu prostu’ mi-am amintit de el  la ora asta., s-ar fi bucurat grozav, dacă veneam mai devreme şi-l colindam.

... Ajungând la Pavel, când am intrat în casă, ceasul de pe perete indica ora 4:45. Deşi eram extrem de obosiţi, în momentul în care Pavel a intrat în cameră cu un braţ de cărţi şi fotografii ( la temă ), într-o clipă am uitat de oboseală şi ... ascultându-l atent pe Pavel, am scanat materiale până dimineaţa., la somn mergând doar aproape de ora şapte dimineaţa.

 

 V. 7. Împreună cu Inochentarii la rugăciune.

  

Această călătorie la Balta, pe care am săvârşit-o cu scopul cercetării şi studierii mai detaliate a fenomenului inochentist, de la început, din mai multe motive, a stat sub semnul întrebării. Motivul principal, care mă impunea să renunţ la această deplasare, era lipsa catastrofală de timp liber. Pentru o eventuală deplasare la Balta, aveam nevoie de cel puţin două zile ( 48 de ore ) ca să trec prin toate locurile pe care mi le-am planificat în agendă.[16]  Ţinând cont de faptul, că în data de 9 ianuarie ora 20:30 aveam programat bilet pentru ruta Chişinău – Cluj-Napoca, nu aveam prea mult timp la dispoziţie.

În data de 6 ianuarie, în ajunul Naşterii Domnului ( stil vechi ), m-am deplasat în comuna Stoicani, jud.Soroca ( Republica Moldova ), unde ne-am rugat şi am cântat la o Sfântă Liturghie nocturnă, în cinstea acestei luminate sărbători creştine. Slujba a luat sfârşit pe la orele 4:00 dimineaţa, iar noi aveam la dispoziţie doar trei ore de somn, pentru ca pe la orele 8:00 dimineaţa, împreună cu părintele ieromonah Adrian ( Zamlinski )  să purcedem la drum.

După o noapte întreagă în care am umblat cu colinda prin Balta, aveam deja la activ două nopţi nedormite. Deşi ne-am culcat aproape de ora 6:00 dimineaţa, de la Pavel am înţeles că nu vom avea parte de odihnă lungă, pentru că a doua zi la 10:00, Pavel ne-a invitat să mergem cu el la rugăciune. La aceste rugăciuni, având o unicală ocazie să văd pe viu o veritabilă adunare inochentistă. De la Pavel am aflat că inochentiştii în fiecare  Duminică şi de sărbători, se adună la rugăciunea comună ( care ţine aprox. trei ore ) în casa unuia dintre inochentişti.

Deşi ne-am grăbit, totuşi când am intrat în casa în care se ţinea rugăciunea, era trecut de ora 11: 00. În această casă aproape că nu mai era loc liber. În camera în care în faţa icoanelor se citeau rugăciunile, stăteau numai bărbaţii, iar în alta – femeile. Ne-având loc în camera în care se rugau bărbaţii inochentişti, am fost conduşi într-o altă cameră alăturată, unde se mai aflau trei persoane de parte bărbătească.

Chiar din momentul în care am intrat în casă, mi-am dat seama că se citeşte acatistul Sf. Ierarh Nicolae. După care sa citit acatistul Sf. Mucenic Mina, urmat de acatistul Sfintei Cruci. Cititorii erau numai bărbaţi inochentişti, de vârsta a doua şi a treia; aceştia rânduindu-se câte doi-trei la fiecare acatist.

Cât bărbaţii inochentişti citeau la acatist, aveam timp să examinez iconostasul situat în colţul dinspre răsărit a camerei. Acest iconostas era mai bogat, decât iconostasul din casa lui Pavel; era compus din mai multe icoane, printre care am observat şi icoane destul de vechi, pictate pe lemn. Icoana centrală a iconostasului, mi s-a aruncat în ochi, de îndată ce am intrat în cameră. Era o icoană de o mărime aproximativ 130cm×90cm, în care era pictată treimea inochentistă : Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul – Iisus Hristos şi Dumnezeu Duhul Sfânt – Inochentie.

Acatistul Sfântului Mucenic Mina, era deja pe sfârşite; se citea ultima rugăciune. După acest acatist, s-au cântat câteva slăviri ortodoxe, concomitent cu acestea cântându-se slăvirea inochentistă : Sfinte Părinte Inochenti Duhule Sfinte, miluieşte şi mântuieşte pe robii tăi! După aceasta urma să fie citit un alt acatist. Bătrânul, care citise ultimul la acatistul Sf. Mucenic Mina, se retrase; de masă apropiindu-se alt bătrân inochentist, care deschise o altă carte şi făcându-şi cruce şi cerându-şi iertare de la toţi cei prezenţi în casă, a început să citească acatistul Sfântului Părinte Inochentie – Duhul Sfânt. (  !!! )

Acest acatist mi-a atras atenţia, am început să ascult cu luare aminte cuvintele.   Dintr-o dată cineva din bătrânii inochentişti, mi-a făcut semn să vin să citesc. Pentru o fracţiune de moment, nu ştiam cu să procedez; să accept, sau să refuz propunerea bătrânului. Când mi-am dat seama, eram deja în faţa iconostasului cu cartea în mâini, citind din acatistul închinat părintelui Inochentie. Cartea din care citeam, era un acatistier scris de mâină ( caligrafic ) în limba română, folosindu-se caracterele chirilice ale alfabetului rus, de până la reforma acestuia. Din acatist am citit trei icoase şi trei condacuri, după care a continuat să citeacă Pavel – ghidul şi gazda mea din Balta.

Acest acatist pur inochentist, compus după formula acatistelor ortodoxe, cu icoase şi condacuri; despre acesta inochentiştii mărturisesc, că a fost alcătuit nu mult după moartea ieromonahului Inochentie ( † 1.01.1918 ), încă de primii inochentişti. Linia canonică ortodoxă a acestui acatist se întrerupe în momentul în care, se rosteşte slăvirea de la icos : Bucurăte Sfinte Părinte Inochenti – Duhule Sfinte !

Rugăciunea a luat sfârşit aproape de ora 13 : 00, iar adunarea a continuat cu o minunată trapeză, ca în timpul primilor creştini. De remarcat faptul că au fost pregătite două mese cu bucate; una pentru bărbaţi şi alta pentru femei. După ce  bătrânii inochentişti, au binecuvântat masa, toţi s-au aşezat la locurile lor. Masa era încărcată cu bucate, dintre care cu desăvârşire lipsea carnea; aceasta compensându-se din belşug cu mâncăruri din peşte, brânză şi produse vegetale naturale. La mesele inochentiştilor din Balta, ca şi la fraţii lor - gospodari moldoveni din Basarabia ( Rep. Moldova) şi Moldova ( din România ), este cu neputinţă să lipsească de la masă vinul. Inochentiştii nu consumă băuturi alcoolice, în afară de vin ( roşu sau alb ), pe care îl prepară după reţete moştenite de la înaintaşii lor. La masă, aceştia au servit vinul din pahare micuţe de 100 ml. ( încă un exemplu de cumpătare, pentru toţi creştinii ). Am degustat şi eu la masă din vinul inochentiştilor; este un vin fin, spumant, care are ceva deosebit de vinurile din podgoriile Basarabiei şi a Moldovei.

După ce sa servit din vin şi din bucate, bătrânii inochentişti, au început să povestească, iar cei mai tineri ( printre care mă aflam şi eu ), să asculte cu atenţie – evenimente şi fapte din viaţa şi activitatea părintelui Inochentie; relatări, pe care aceştia, la rândul lor, le-au auzit de la bunei, care l-au văzut, l-au ascultat şi l-au urmat pe părintele lor drag – Inochentie.

Agapa inochentistă, s-a încheiat cu o mulţumire de masă, ( din care nu a lipsit şi o slăvire închinată părintelui Inochentie ), după care sa continuat cu cântarea colindelor de crăciun.[17]

 

 V. 8. La Grădina Raiului.

Mănăstirea subterană Noul Ierusalim.

 

Din Balta trebuia să mergem la mănăstirea subterană Noul Ierusalim, sau cum iubesc să-i zică inochentiştii – Grădina Raiului. Aceasta mănăstire subterană a fost săpată în apropierea satului Lipeţchi, gubernia Herson ( actualmente raionul Cotovsc, regiunea Odesa, Ucraina ),  pe moşia dăruită de fraţii Mardari ( Gherasim, Sofronie, Nechita ) pe când ieromonahul Inochentie se afla în Exil. Cu binecuvântarea Părintelui Inochentie, următorii săi, în taină, fără permisiunea autorităţilor, au săpat sub pământ o peşteră de dimensiuni foarte mari[18]; iar la suprafaţă deasupra peşterii, au sădit o vie şi o livadă.

Despre Grădina Raiului din sursele inochentiste aflăm următoarele amănunte : Şi drept adevărat rai pământesc au fost acolo : sub tot pomul şedea câte o roată de suflete : bărbaţi şi femei, bătrâni şi tineri, bogaţi şi săraci, mari şi mititei, şi da laudă lui Dumnezeu. Toate erau de obşte. Râvnic de scăldat norodul. Râvnicul era cimentuit, peste tot avea şapte găuri deoparte şi şapte pe altă parte şi una la mijloc din care izvora apă. Cine se scălda în râvnic se lecuia de multe boale. Fântână largă şi adâncă de douzeci şi patru de stânjeni  ( aproape 50 de metri ), umbla cu două ciuturi. Apă nicăierea nu se găsea ca acolo.[19]

La locul unde a existat pe timpuri Grădina Raiului, am ajuns înspre seară ( aprox. orele 16:00 ). Afară se întunecase de-a binelea, dar totuşi lumina lunii îşi făcea lucrarea ei – lumina întunericul. Călăuza noastră, un bărbat inochentist din localitatea Lipeţchi, ne-a arătat teritoriul fostei mănăstiri. Din livezile de altă dată, nu mai rămăsese nimic. Totul era pustiu şi gol; şi doar vechea fântână ( adâncă de 50 de metri ) care aproviziona întreaga mănăstire cu apă, dădea de înţeles, că pe acelste locuri, cândva a existat o comunitate înfloritoare.

Bărbatul inochentist ne-a condus la intrările în fosta mănăstire subterană. Pe timpuri existau două intrări în peşteră, intrarea mare ( principală) şi intrarea mică ( secundară ), pe care se spune că bolşevicii le-ar fi betonat în anul 1929, cu scopul de a şterge pentru totdeauna urmele mănăstirii.

Din toate acestea s-a mai păstrat holul la intrarea mică, lung de aproximativ 5-6 metri. În capătul acestui hol, unde accsesul în peşteră era deja imposibil, erau aşezate câteva iconiţe cu Maica Domnului, iar pe lângă acestea multe capete de lumânări. Călăuza noastră ne-a povestit, că pe aceste locuri şi în zilele noastre, vin în pelerinaj sute de credincioşi ( din Republica Moldova, România, Ucraina, Rusia etc. ) simpatizanţi ai părintelui Inochentie. Urmând exemplul călăuzei noastre, am aprins şi noi câteva lumânări, ne-am închinat şi ne-am rugat pentru toţi cei care s-au nevoit şi au pătimit în această mănăstire subterană.

În sensul acesta este interesantă afirmaţia pe care a făcut-o la timpul lui, părintele Gala Galaction :

Poate că, într-o zi, mişcarea inochentistă cu începătorul ei, călugărul Inochentie şi cu toţi martirii sectei vor fi trecuţi, cu mai multă înţelegere şi cu mai multă duioşie pe tabloul de onoare al răsculaţilor şi al luptătorilor pentru păstrarea şi sporirea comorilor sufletului românesc.[20] O afirmaţie acceptabilă, pe care în zilele noastre, avem prilejul şi puterea de a o dezvolta şi a o ridica la un nivel superior de percepere.

 

 V. 9. La plecare ...

 

Mănăstirea Grădina Raiului, era ultima destinaţie a cercetării mele. De acolo trebuia să ne întoarcem înapoi în Basarabia. Înainte de plecare, am scos o căldare cu apă din fântâna fostei mănăstiri,  potolindu-ne setea şi  spălându-ne pe faţă cu apă ca lacrima. Luându-ne rămas bun de la călăuza noastră, i-am mulţumit pentru ajutor şi i-am promis că voi mai reveni cât de curând la Grădina Raiului.

Bărbatul inochentist, călăuza noastră, la despărţire mi-a zis următoarele cuvinte :

Frate cercetează bine şi alege grâul de neghină, scoate lumina din întuneric! Domnul şi Măiculiţa Domnului şi părintele nostru Inochentie să te ajute şi să te binecuvânteze! Eu rămân aici, dar voi mergeţi la Basarabia şi spuneţi-le că părintele nu a fost un rău cum zic păgânii, dar a fost păstor şi slugă a Basarabiei întregi şi a tuturor celor necăjiţi şi împovăraţi.

 

... Şoferul a pornit motorul, în câteva clipe ne-am mişcat din loc. M-am uitat în oglindă şi am văzut în urma noastră figura nemişcată a bărbatului inochentist, cuvintele căruia încă îmi mai sunau în cap ... mi-am făcut cruce, încercam să mă rog : Dumnezeule milostiv fii mie păcătosului! Ajută-mă să duc lucrarea aceasta la un bun sfârşit ... Amin.

 

Mihail BORTĂ

cetăţean al R.Moldova, student în anul IV,

la facultatea de Teologie ortodoxă din municipiul Cluj-Napoca,

România.

 

Va urma.

 

[1] Metoda copy-paste, copiază şi ataşează - metodă foarte îndrăgită de studenţi.

[2] ex: Б.Стрянкин, Балта, г. Одессa, 1962 г. –  B.Striankin, cartea Balta, or. Odesa, anul 1962.

Е.Бойко, М. Ухожанский, С. Цванг, Путеводитель, г. Одессa, издательствo Маяк,  1981 г. – E.Boico, M.Uhojanski, S.Ţvang, Ghidul ( Baltei ), or. Odesa, editura Maiak, anul 1981.

Історія міст і сіл Українськоїо РСР. Одеська область, г. Одессa, 1978 г. – Istoria localităţilor şi satelor din R.S.S. Ucraineană. Regiunea Odesei, anul 1978.

Сергей Таранец, Старообрядчество Подолии, издательствo Проспект, г. Киев  2000. г. – Serghei Taraneţ, Lipovenii din ţinutul Podoliei, editura Prospect, or. Kiev, anul 2000.

И.И. Билык, роман Мечь Арея, г. Киев , 1972  г. – I.I. Bilic, romanul Meci Areea – ( în traducere liberă Paloşul lui Arei ), or. Kiev, anul 1972.

 

 

[3] Într-adevăr; am găsit un articol semnat de Dorin Lozovanu, - Basarabia – locul unde românii nu vor muri niciodată.

[4] Bărbaţii inochentişti poartă barbă lungă, asemenea ruşilor lipoveni.

[5] Inochentiştii, sau inochentarii -  susţin erezia : că ieromonahul Inochentie este a treia faţă din Sfânta Treime – Dumnezeu Duhul Sfânt.

 

[7] Bătrânul Vasile toată viaţa sa a trăit-o în feciorie.

[8] La care a colaborat, printre altii, si mitropolitul Gavriil Bănulescu din Chişinau, alături de principele Ipsilanti.

[9] Acelaşi text îl citez şi din Sfânta Scriptură - ediţia jubiliară îngrijită şi diortosită, a Înalt Prea Sfinţitului Bartolomeu ( Anania ) : Şi demonii vor sta faţă în faţă cu satirii şi vor zbiera unul către celălalt; acolo se vor odihni satirii, că loc de odihnă şi-au aflat. ( Isaia cap.34, vers. 14 )

[10] interpretările inochentiste a unor citate din Sfânta Scriptură, au fost luate spre cercetare în capitolul Inochentism şi Postinochentism.

[11] Nu ştiţi oare că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte ’ntru voi ? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica pe el Dumnezeu, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi. ( 1 Cor. cap. 3 vers. 16-17 ) din Sfânta Scriptură - ediţia jubiliară îngrijită şi diortosită, a Înalt Prea Sfinţitului Bartolomeu ( Anania )

[12] Cartea Mărturisirii, Despre părintele Inochenti de la Balta. Anul 1927, pag.52

[13] Protoiereu Teodor Chirica, Voroava a 14-a, Despre hrană. Nedreptatea inochentienilor. Nr.590. Editura frăţiei ortodoxe Naşterii lui Hristos, din Chişinău. 18 Mai, anul 1916. Cenzor, protoiereul Constantin Popovici.

[14] erezie din punct de vedere a Bisericii Ortodoxe.

[15]  Boris Buzilă, Din istoria vieţii bisericeşti din Basarabia, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1996, studiul : Fământări religioase. Între fanatism şi diversionism, pag. 199

 

[16] Oraşul Balta ( clădirea fostei mănăstiri, biserica, cimitirul ) şi împrejurimile acestei localităţi; comuna Lipeţkoe, mănăstirea catacombă Grădina Raiului şi împrejurimile ei.

 

[17] Cântarea colindelor – un lucru foarte îndrăgit de inochentişti.

[18] Manuscrisul de la Ţarigrad, pag. 62.  Peştera avea opt prohoduri şi în tot prohodul erau chilii, faţă în faţă, şi în toată chilia şedeau câte doi trei; care erau mai mari şi mai mult fete, şedeau  zi şi noapte şi citeau la psaltire, acatiste şi alte rugăciuni. Duceau o viaţă pustnicească, mai mult în post şi în rugăciuni. În peşteră îşi făcuse două biserici, una mare şi una mică. Cum una aşa şi alta împodobită cu frumoase icoane. În bisericile cele din peşteră toată ziua, la două ceasuri din noapte se făcea Sfânta Liturghie şi se împărtăşea norodul cu Sfintele Taine, de trei ori pe săptămână se împărtăşeau unii, unii cam în toată ziua.   ... Psaltirea în bisericile cele din peşteră, şi unele din chilii, nu sta cum nu stă soarele. Unul citea la psaltire, altul pomenea suflete, cele ce se scriau în carte de veciu vii, şi în alta a morţii. Mare frică şi întristare îi cuprindea pe toţi cei credincioşi, care intrau acolo şi vedeau ce a făcut părintele Inochenti sub pământ.

[19] F.Postolachi, Gh.Arion, I.Băleanu, În scurt viaţa şi faptele Părintelui Inochenti de la Balta, pag. 55

 

[20] Boris Buzilă, Din istoria vieţii bisericeşti din Basarabia, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1996, studiul : Fământări religioase. Între fanatism şi diversionism, pag. 209

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, redactarea şi Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]