Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

IN MEMORIAM - DOMNIŢA ILEANA

Venera E.DUMITRESCU-STAIA

 

 

Am înţeles să nu las să se treaca sub tăcere aceasta tristă comemorare de la trecerea în ETERNITATE  în ziua de 21 Ianuarie 1991, a celei care a fost DOMNIŢA ILEANA, Principesa Ileana, Arhiducesa de Habsburg, alias MAICA ALEXANDRA, cu atât mai mult, cu cât este o pagină care ar trebui să facă parte din Istoria României antebelice.

 

Domniţa Ileana - al cincilea vlăstar al familiei regale a României, una din fiicele celui de-al doilea rege al României - Ferdinand şi al soţiei sale Regina Maria - a vazut lumina zilei în România, în ziua de 5 Ianuarie 1909. Frumoasă, caritabilă, generoasă, a studiat la Colegiul din Heathfield-Ascot din Marea Britanie (a nu se neglija legătura de rudenie a Reginei Maria şi Curtea Angliei). A fost preşedinta Asociaţiei Creştine a femeilor române, pasionată de yachting, obţinând Brevetul de căpitan de cursă lungă,  fiind singura femeie din România cu aceasta calificare. A studiat sculptura cu renumitul sculptor român Ion Jalea şi pictura cu pictorul român Jean Al. Steriadi.

 

În 26 Iunie 1931, s-a căsătorit cu arhiducele Anton de Habsburg, cu care a avut şase copii, iar după moartea soţului, la câtiva ani s-a recăsătorit cu Dr. Ştefan ISĂRESCU. Înainte de declanşarea celui de-al doilea război mondial, a locuit în Austria, revenind în ţară în anii războiului, unde a locuit pâna la abolirea Monarhiei în 31 Decembrie 1947, la începutul anului 1948 fiind obligată să părăsească ţara definitiv, ca şi restul familiei regale, respectiv Regele Mihai şi mama acestuia, Regina-mamă Elena. Principesa Ileana se stabilise temporar la Buenos Aires, unde datorită mărinimiei şi altruismului înnăscut, a înfiinţat un cămin destinat refugiaţilor politici români, cămin ce a purtat numele mamei sale, "Regina Maria".

 

În anul 1950 a plecat la Boston (SUA), unde s-a stabilit şi şi-a publicat primele Memorii în limba franceză, care cuprind 3 volume, pe care din fericire le posed. A îndrăgit întotdeauna artele autentice româneşti, manifestându-şi constant apartenenţa neamului românesc, devotându-se operelor de caritate în sprijinul românilor. În anul 1948, an de tristă amintire, când toata familia regală sub ameninţarea guvernului comunist instalat la putere a fost obligată să părăsească ţara, Principesa Ileana a luat cu ea un pumn de pamânt românesc de la Castelul Bran, care simtea că-i aparţine, lăcaş pe care l-a îndrăgit pâna a închis ochii în ziua de 21 Ianuarie 1991 - iată au trecut de atunci 16 ani.

 

Dovada legăturii Principesei cu glia românească, este că în Catedrala Bisericii Episcopale din New York (pe care am vizitat-o) şi care din fericire providenţa a ocrotit-o în tragedia din 11 Septembrie 2001, scăpând atacului nesăbuit al barbarilor şi a celor fără Dumnezeu, în capela dedicată cultului ortodox, sub icoana bizantină moştenită de la mama Sa, se afla o caseta cu pamânt din glia României, iar pe o placuţă de bronz,  a cărei singură podoabă este, există vechea Stemă a României, fiind încrustate urmatoarele cuvinte: "În memoria părinţilor mei, Regele Ferdinand şi Regina Maria, precum şi a tuturor celor care s-au sacrificat pentru Ţară. Aici se găseşte o particică de pamânt românesc LIBER".

 

În anul 1960, în urma unui accident mortal de avion, în care şi-au pierdut viaţa una din fiicele Principesei, anume Minola, precum şi a soţului acesteia, Principesa s-a retras la Ellwood City (Pennsylvania), fiind ctitorul Mânăstirii de rit ortodox, denumită SCHIMBAREA LA FAŢĂ, sub jurisdicţia Episcopiei Române din America şi Canada. Urmare tragediei, Principesa Ileana a îmbrăcat mantia monahală de călugărie, astfel devenind Maica Alexandra, stareţa Mânăstirii ortodoxe române din Ellwood City.

 

 

 

După evenimentele din Decembrie 1989, Maica Alexandra, cu toate că era suferindă şi-a manifestat dorinţa să viziteze pentru ultima oară România, astfel ca în Septembrie 1990 a sosit la locul ei preferat, Castelul Bran, ultima ei reşedinţă în ţara unde s-a născut şi iubit-o, ocazie cu care i s-a făcut o primire demnă de laudă, a celor care o cunoşteau din tinereţe şi au supravietuit "cizmei comuniste".

 

Localnicii, plini de emotii şi amintiri din trecutul îndepartat, pe mulţi dintre ei chiar recunoscându-i, Principesa, ca şi odinioară, le-a dat sfaturi bune pentru toţi. A vizitat castelul, vama, capela de piatră, avea vorba la fel de domoală şi ne-a dat sfaturi bune pentru toţi, încheind cu cuvinte pline de duh şi înţelepciune: "TREBUIE SĂ ÎMBĂTRÂNEŞTI FRUMOS ŞI SĂ TE ÎNDEPARTEZI NATURAL DE LUCRURILE PE CARE NU LE MAI POŢI FACE".

 

În ziua de 21 Ianuarie 1991, Principesa Ileana, Arhiducesa de Habsburg, alias Maica Alexandra, mătuşa Regelui Mihai al României, a trecut în eternitate, la Spitalul St.Elizabeth din Youngstown (Ohio), ca urmare a unor complicaţii survenite în urma fracturii bazinului, accident survenit chiar în chilia Mânăstirii unde a locuit de la început. Fractura s-a soldat cu complicaţii din care i s-a tras sfârşitul. Înhumarea a avut loc în curtea Mânăstirii ctitorită de Maica Alexandra - The Orthodox Monastery of the Transfiguration. (Alăturat imaginile cu troita în stil românesc şi placa mortuară, imagini primite prin bunăvoinţa unui român din Statele Unite, dl. Livius Mircea.

 

REQUIESCAT  IN  PACE! (Odihnească-se în pace!)

 

Venera E.DUMITRESCU-STAIA

 

Am considerat să transmit acest scurt MEMORANDUM legat de aceasta tristă comemorare postumă, întrucât Domniţa Ileana a fost patroana liceului teoretic din Bucureşti, a carei elevă am fost între anii 1938-1945, liceu care s-a numit până în 1948 - LICEUL DE FETE "DOMNIŢA ILEANA", care luase fiinţă în anul 1926. După 1948, datorită reformei totale a învăţământului, atât în schimbarea denumirii şcolilor, cât si a materiilor principale, în special Istoria, liceul a purtat diverse denumiri care nu mai aveau nimic comun cu trecutul istoric al României.

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)