Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

ÎNCEPUTURILE ROMANE ÎN DACIA, ZONA SOMEŞEANĂ

 

CORIN BIANU

Grafica: Hetco(Agero)

 

 

           Intenţia mea de a vorbi acum despre debutul romanizării zonei actualului oraş românesc Gherla întâmpină o serioasă dificultate, pe cât de substanţială, pe atât de exactă: oricât am vrea noi să individualizăm locul şi populaţia, ele nu pot fi detaşate din contextul acelei Dacii ocupate de romani, altfel spus, formează doar un eşantion din antica societate a Daciei Traiane, reprezentativ pentru întreaga ţară şi poporul ei.

Pe de altă parte, titlul mă obligă la încă o explicaţie, aceea a motivării preocupărilor mele legate de această temă, deosebit de bogată şi de incitantă... Da, şi pentru mine, tema a fost incitantă, atât de incitantă, încât, din spirit de cunoaştere şi popularizare, dar şi polemic – de a formula o replică elocventă împotriva scepticilor şi contestatarilor (dar mai ales, la adresa autorilor neralişti sau insuficient documentaţi), am început cândva să mă documentez cât mai temeinic şi să scriu o operă beletristică despre acele eroice vremuri şi oamenii lor. Aşa a apărut romanul Drum fără întoarcere, iar cele ce urmează sunt amintiri ale lecturilor mele din opere istorice şi arheologice...

Începând cu râul Someş, voi ocoli acele detalii, cum că oamenii s-au aşezat pe malurile sale, ori nu prea departe, sau că oamenii acelor vremuri se ocupau şi cu pescuitul ca să-şi asigure hrana, pentru că aşezarea în apropierea surselor de apă l-a caracterizat şi îl caracterizează pe omul dintotdeauna şi de oriunde! Ce a adus nou romanizarea pe apele Someşului – Samus, cum i se pronunţa denumirea în acea perioadă? A adus o întreagă industrie de transporturi!

Cercetările arheologice au scos în evidenţă dezvoltarea rapidă a transportului fluvial în Dacia cucerită de romani!... Din concluziile şi estimările arheologilor noştri moderni ar reieşi că în epoca romanizării, Someşul (ca mai toate râurile mai răsărite) era foarte circulat de ambarcaţiuni de mai multe feluri. Nu era vorba de bărci mari, care se spintece apele cu vâslele lor, ci de cu totul alte tipuri de “nave”. Pe cercetători i-a intrigat existenţa a numeroase cărări, bine bătătorite, de-a lungul malurilor şi în apropierea apei, astfel încât au emis ipoteza că acele “nave” erau mai mult un fel de plute, tractate de-a lungul malurilor, de oameni, ori şi de animale.

De ce s-a recurs la un astfel de transport pe apă? În primul rând, pentru că era foarte ieftin, fiind suficient să pui marfa pe câteva scânduri bine echilibrate, iar râul o ducea singur la vale. Dar, care să fie motivaţia? Să fi fost oameni aşa de săraci într-o Dacie atât de bogată? Supoziţia poate pleca şi de la o astfel de situaţie – în toată epoca antică au fost şi destui oameni de condiţie modestă.

Dar la fel de sigur e că supoziţia de mai sus nu este însă singura. În ce mă priveşte, mă mulţumesc cu “descoperirea” acestei căi de transport cu mijloacele-i proprii, în lecturile mele şi las deschisă problema (precum am şi găsit-o)...

 

O altă situaţie tipic romană, la fel de interesantă, dacă nu şi mai interesantă decât cea de mai sus, devenită uzuală în timpurile noastre de acum – ca un fel de “reciprocă”, pe spirala timpului – o constituie exodul masiv de populaţie originară din Spania acelor vremuri în Dacia cucerită de Traian! Acea realitate daco-romană este surprinzătoare pentru noi, cei de azi, dar numai la prima vedere...

Dacă ne gândim că împăratul Ulpius Nerva Traian avea o faimă uriaşă în rândul contemporanilor săi, datorată cuceririlor sale nemaiîntâlnite în istoria Romei şi a consecinţelor lor fabuloase în viaţa populaţiei ei, precum şi caracterului său onest şi serios, ne explicăm de ce persoana sa era urmată de mulţimi nenumărate, încredinţate până la superstiţie în reuşită, care îl însoţeau de îndată, în toate noile teritorii recent alipite imperiului prin vitejia lui, care ajunsese în fruntea imperiului din postura de glorios general al invincibilei armate romane.

Dar Ulpius Traian provenea din ginta Ulpia, aşezată, împreună cu altele, în Colonia Italica din Hispania, ţara romanizată ceva mai înainte, în mai puţin de un secol! Se înţelege că popularitatea lui Traian era foarte mare în locul său natal, iar prestigiul lui constituia o garanţie sigură, că toţi cei porniţi pe urmele sale glorioase, vor fi ajutaţi în efortul lor de a-l însoţi pentru consolidarea cuceririi şi de a se aşeza cât mai temeinic cu gândul la mai binele lor propriu, în noile ţări cucerite, care ţări deveneau de îndată provincii romane, parte integrantă a uriaşului imperiu, cu inima în Cetatea Eternă, Roma!

Aceasta ar fi explicaţia, pe care am expus-o intenţionat, mai înainte de a relata fenomenul, ca o ciudăţenie a vremii şi a locurilor, cum că, spre surprinderea unora dintre cercetătorii moderni, mare parte din populaţia Sarmizegetusei Traiane, capitala în care urmele împăratului erau peste tot, dar şi din celelate oraşe şi aşezări, provenea iniţial din Spania romană! Încet încet, surpriza a devenit certitudine pentru tot mai mulţi oameni de ştiinţă moderni şi alţi pasionaţi ai domeniului...

Contribuţia mea originală la această expunere pe teme antice, va şoca tocmai prin modernismul ei acut, anume că în prezent asistăm – ca o reciprocă pe spirala timpului! – la exodul a tot mai mulţi români de toate vârstele, în Spania, care îi primeşte cu generozitate şi îi ajută “să se facă oameni”, la fel cum pe vremuri, pământul dac întâmpina cu aceeaşi ospitalitate, pe hispanicii veniţi tot în număr mare, către frumoasele câştiguri prilejuite de Traian Imperator... Pecetea modernismului ar da-o viteza de comunicare, în sensul că, spre deosebire de antichitate,  românii ajunşi astăzi pe meleaguri iberice prosperă nu numai ei înşişi, ci şi rudele lor rămase în România, deoarece ei pot trimite şi chiar trimit cu rapiditate din câştigul lor, bani către acestea, care astfel, de la distanţă de mii de kilometri, profită în acelaşi timp, de pe urma travaliului spaniol.

Aş putea dezvolta contribuţia mea cu descrierea deosebirilor şi asemănărilor dintre cele două fenomene, antic şi modern, apoi cu particularităţile epocii noastre actuale, în privinţa meleagurilor spaniole ale ex-Imperiului Roman, cu Uniunea Europeană şi moneda comună (era să zic, romană!), dar depăşesc cu siguranţă limitele documentării mele pe seama antichităţii şi poate, incomodez pe vreun eventual contemporan, care tocmai se simte tentat să abordeze tema aceasta la fel de generoasă, dacă nu şi mai şi, având în vedere că noi, urmaşii dacilor de pe vremuri, ne aliem acum, prin mijloacele adecvate, şi nu mai suntem cuceriţi prin forţă armată, de europenii de la “Centru”...

Dar o doză de mister, ţinând de parapsihologie, de esoterism, nu mă pot abţine să nu lansez: oare românii ce se bulucesc astăzi spre Hispania anticului Traian, sunt urmaşii direcţi ai hispanicilor lui, chemaţi de instinct înapoi, în patria străbună?! Cine se va încumeta (în scris) să mă contrazică, ori să dovedească teza aceasta, poetică de-a dreptul?!...

 

Corin Bianu

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)