Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

Interesanta istorie a poştei

Din volumul în lucru Viena, drumuri popasuri, poveşti

Julia Maria Cristea - Viena

 

 

       Cât de normal ni se pare să mergem la poştă să trimitem un pachet. Scrisorile au devenit demodate, din lupta noastră permanentă cu marele nostru duşman – TIMPUL, iar telegramele au fost desfiinţate oficial din 2006, de când mailurile şi SMS-urile le-au surclasat definitiv.

Interesant de ştiut felul în care a luat naştere această instituţie. Evident, datorită unei idei – aşa cum s-au născut toate marile şi micile descoperiri. Pur şi simplu o idee...

Aşadar, prin 1489, lui Franz von Taxis (1459-1517) – un curier improvizat  de la curtea împăratului Maximilian I al Austriei (1459-1519) poreclit şi „Ultimul Cavaler”, căruia i s-a „făcut onoarea” să transporte depeşele familiei de Habsburg, fără nici o remuneraţie însă, i-a venit ideea genială care l-a îmbogăţit, întemeind una dintre cele mai bogate familii nobiliare din lume – Thurn und Taxis.

Văzând că gloria de a servi împăratul nu foloseşte la nimic, într-o bună zi, acest Franz, fără nici un respect faţă de obligaţiile sale de supus, a atacat poştalionul care transporta aurul imperial, ţinându-l sechestrat pe curier, până când împăratul Maximilian I şi-a dat consimţământul ca în viitor, transportul tuturor scrisorilor şi pachetelor să fie apanajul lui exclusiv. Uite aşa a luat naştere primul monopol...

Afacerea s-a dovedit uluitor de înfloritoare. În foarte scurtă vreme, în jur de 18.000 de poştalioane ale poştei private – aparţinând lui Franz von Taxis, cutreierau Europa, în toate ţările unde Habsburgii aveau membrii ai familiei – Italia, Spania, Olanda, Germania. Poşta privată a început să fie folosită şi de casele nobiliare, apoi de către negustori, populaţia nebeneficiind de serviciile ei, fiind analfabetă şi în principiu netrimiţând nimic, nimănui, doarece nu aveau nici pentru ei cele necesare.

În acele vremuri – sec. XVI, o scrisoare din Innsbruck până la Bruxelles făcea o săptămână...iar poştalionul, la care erau înhămaţi cel puţin patru cai, gonea atât de repede încât Goethe (1749 – 1832) care a călătorit mai târziu în acest fel, era uluit de faptul că datorită vitezei nu se putea vedea nimic din peisaj.

Evident, nu era lipsit de riscuri „de a apăra poştalioanele de vagabonzi, tâlhari şi rebeli”, aşa că poşta privată a obţinut privilegiul de a purta arme.

Ei, dar drumurile erau foarte nesigure şi nu de puţine ori cu toate că erau înarmate, poştalioanele erau totuşi atacate şi jefuite de bandiţi... aşa că, în scurtă vreme averea  lui Franz von Taxis, s-a rotunjit substanţial, mai mult chiar, a fost investit cu titlul de nobleţe, care, în toate timpurile, au cântărit greu...în aur, fireşte.

Afacerea mergea strălucit, dar în timp, s-a ajuns la concluzia că nu este înţelept ca treburile să continuie aşa şi uriaşul beneficiu financiar să rămână în mânile celor două familii Taxis – din Germania şi Austria, astfel, în timpul lui Napoleon, Bismark şi Meternich, poşta a intrat sub tutelajul statului. După 350 de ani de monopol absolut asupra ei, în 1867 nobilii Thurn und Taxis au pierdut privilegiul.

Pentru ramura germană a familiei, cu domiciliul în Regensburg, pierderea nu a fost chiar atât de spectaculoasă întrucât a investit foarte rentabil uriaşele beneficii, cumpărând domenii intinse, palate şi obiecte nepreţuite de artă.

 

Astăzi contesa Gloria Thurn und Taxis este cea mai bogată femeie din Germania.

Ramura austriacă a familiei, nu se poate lăuda cu bogăţia, din contră...

Mi s-a părut deosebit de interesant de observat cum s-a născut această instituţie, de fapt un pretext de a releva obiectiv, la subiect, cum „s-a colorat în albastru intens” sângele unor oameni obişnuiţi, care ulterior, au fost „nobili de spiţă veche”...Şi dacă cercetăm istoria, ni se va părea de-a dreptul uluitoare ascendenţa regilor, împăraţilor, monarhilor, care, în timp, au devenit reprezentanţii Divinităţii pe pământ...

E fascinant de urmărit din cele mai vechi timpuri, din copilăria omenirii, când, primii care au căpătat un ascendent asupra semenilor, au fost vrăjitorii triburilor, învocând puterea divinităţilor, cu care erau în strânsă legătură...se înţelege...

Şi din aproape în aproape, scara ascensiunii sociale a fost urcată, mai treaptă cu treaptă, mai sărit peste...după cum au fost mai expeditivi şi îndrăzneţi, mai războinici şi fără de scrupule. Aş aminti familia de Monaco, descendenta unui corsar sângeros. Un singur exemplu...

Restul este...istorie...

 

Julia Maria Cristea - Viena

   Bibliografie G. Markus

 

Comentarii de la cititori

 

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)